Pilot

45 4 0
                                    

Sângele îi mistuita zâmbetul și îi curgea în tandem peste buzele cărnoase, de culoarea liliacului. Cădea ușor peste oasele vizibile ale claviculei sale, și îi păta cu viclenie tricoul alb și imaculat. De fapt, inima lui era pătată de mult timp de acel amestec lucid și dinamic dintre dragoste vulgară și ură pasională. Co-existau împreună de mulți ani, fără să știe exact care o domina pe cealaltă, care era stadiul suprem și care era doar un refugiu de auto-apărare. Dar probabil că nici el și nici eu nu o să știm vreodată.

-Am reușit! Spuse la fel de vulcanic, dar cu o mică tresărire de pasiune în voce. Suntem aici. Suntem din nou în iad. Împreună.

Dar ochii lui prevesteau că haosul acela alarmant și predestinat era și mai aproape de noi. Privirea sa era lacomă și crudă, zguduitoare și înfocată de dor.

-Nu te mai recunosc! Cât te-ai schimbat!

Dar el nu dăduse importanță nici măcar puțin acestor vorbe apăsate pe care, într-un fel, mi-a fost teama să i le spun.

-Tu mereu ai crezut în ultima noastră șansă. Continuă el pe același ton aromat de o dulce-picantă simfonie. Ai fost naivă. Sau poate doar oarbă. Ți-am luat mințile, recunosc!

Și zâmbi de parcă fusese cea mai mare capodoperă din viața sa.

- Astăzi o să te prefaci în praf de stele, nu vei mai exista, nimeni nu o să-ți mai știe de nume, nimeni nu o să-și mai amintească de tine sau de cât de bine ai arătat! rânji un zâmbet încâlcit. Dar înainte de asta, dă-mi ceea ce-mi aparține!

The Bringer of Disaster- Last ChanceUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum