De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 6

Ale:
În urma cu 16 ani...

„Clipesc buimaca cand o lumina alba ma înconjoară din toate părțile,apoi strang din pleoape si incerc sa ma concentrez pe simturi.
Știu ca sunt prinsa intr-un vis,dar nu inteleg ce vrea de la mine lumina asta pura,fiindca sunt invatata sa pot controla lumea asta cosmica,dar acum nu stiu cum sa o interpretez.
Daca va întrebați de unde și pana unde pot sa fiu constienta in lumea viselor,este pentru ca nu exista noapte sa nu visez si nu exista vis pe care sa nu-l pot controla.
La inceput ma speria lucrul asta,apoi l-am acceptat ca făcând parte din mine. In mare parte visez evenimentele prin care am trecut în ziua respectiva. Vad totul cu încetinitorul,iar lucrul asta ma ajuta sa inteleg unde am greșit sau cum sa reacționez pe viitor cand mai sunt pusa în situațiile respective. Nu de multe ori îmi iese în viata reală,mai ales dacă sunt nervoasa. Cel mai greu imi este sa-mi controlez furia ce am inabusit-o de atatia ani in mine. Insa uneori se mai întâmplă sa primesc si avertismente,iar bunica mereu stie sa mi le interpreteze. Pana acum cele mai stranii vise pe care le-am avut au fost cele in care mi-am visat moartea sau cele in care vedeam anumite animale sau simțeam anumite dureri.
De exemplu visez serpi sau sobolani. Unii ataca,alții ma asculta. Unii au anumite culori,alții chiar vorbesc cu mine. Mai visez si fluturi ori paianjeni. Sau ape tulburi ori sange. Dar orice as visa,pot sa controlez cam tot ce misca in jurul meu,iar dacă nu imi place ceea ce vad sau mi se intampla,sunt capabila sa ma trezesc din propriul vis. Dar au existat și dați in care sa ma trezesc din vis,iar cand am adormit la loc,acțiunea sa continuie exact de unde am lasat-o. Cum s-a întâmplat sa visez acelasi vis cateva zile la rand fiindca nu voiam sa aflu ce se întâmplă la final. 
Cand eram micuta lumea asta tridimensionala ma obosea psihic,acum pot sa zic ca n-as mai fi eu fără ea. Daca n-as visa,cu siguranta m-as simți goala.
Insa acum,în timp ce simt efectiv caldura luminii deși nu o vad fiindca inca am ochii închiși,nu știu cum sa reacționez si nu stiu la ce sa ma aștept,pentru ca știu ca asta este unul dintre acele visuri stranii. Ii simt energia. E una puternica și palpabila. O simt pe propria mea piele,insa nu ma sperie. Din contra,imi da o stare de bine.
Deschid un ochi imediat ce pleoapele închise nu imi mai sunt luminate,apoi celalalt si ma incrunt putin cand vad ca ma aflu in cartierul bunicii. Exact la scara ei,iar in jurul meu sunt fetele,dar din câte îmi dau seama,ele nu ma vad.
„Ok...asta chiar e ciudat. E prima data cand pățesc asa ceva intr-un vis.”
Cobor cele trei trepte,dupa pasesc spre strada ingusta ce desparte blocul in care sta bunica de cel a lui Max,iar cand ajung in mijlocul ei,ma opresc si privesc lumea cum trece pe lângă mine fără sa-mi arunce macar o privire.
-Ce se întâmplă aici?intreb ca pentru mine si incep sa-mi plimb ochii dintr-o parte în alta.
O femeie ce e la doua scari distanta de mine imi sare in evidenta din cauza felului in care e îmbrăcată si tresar cand imi dau seama ca ma cercetează cu privirea.
Ma pun direct în mișcare cand realizez ca ea chiar ma vede si ma incrunt putin cu cât ma apropii mai mult de ea.
Poarta o haina lunga pana in pamant,in nuanțe de alb combinate cu albastru,iar gluga larga o tine pe cap si din ea ies cateva suvite ondulate si satene.
-Aaa...spun cand ma opresc in fata ei. Buna ziua...continui in timp ce ii analizez chipul.
„Imi pare atat de cunoscuta...”
Zambeste bland si ma prinde de mana,iar cand ii simt atingerea pe pielea mea,o pace de nedescris imi cuprinde pe loc interiorul.
-Maria,soptesc,iar in ochii ei căprui apar cateva punctulete galbene ce incep sa strălucească.
-Alexandra,imi spune numele fără sa deschidă gura.
E ca și cum vocea ei calda e in tot aerul ce ma înconjoară si o simt peste tot pe pielea mea.
-Doamne!exclam socata. Mama lui Iisus e in visul meu,continui si ma uit in jur buimaca.
Încerc sa procesez ceea ce vad pentru ca e de necrezut ca in fata mea sta chiar,Maica Maria.
-Dar cum?intreb cu voce mica.
„Sunt sigura ca de nu m-ar tine de mana si nu mi-ar induce liniste si pace,cu siguranta as lesina in propriul meu vis.”
-Am venit sa vad ce faci,raspunde si din nou vocea ei e purtata pe aripi de vânt și ii simt undele peste tot pe mine.
-Ce fac?intreb si surade.
Se misca incet intr-o parte,apoi imi da senzația ca plutește cand paseste putin in fata mea. O urmez in vreme ce continua sa ma tina de mana si luam la pas cartierul.
-Doamne cât de bine se simte pacea...aproape gem cuvintele datorita stării de beatitudine ce o trăiesc multumita ei.
E o amestecatura de sentimente pacea asta interioara ce mi-o oferă prin intermediul atingerii. E ceva ce se simte eten si nesfârșit. Raiul este un sentiment suprem pe care mi-as dori sa-l simt pentru totdeauna.
O singura data am mai simțit energia asta. Atunci cand eram mica si l-am visat pe Iisus.
-As vrea sa simt mereu starea asta,dau glas gandului si imi zambeste cu caldura. Poți sa ma iei cu tine?intreb si tace pentru cateva secunde.
-Inca nu te poți întoarce acasă,Alexandra. Mai ai lucruri de făcut aici pe pământ.
-Dar nu vreau sa mai trăiesc în chin...zic incet. Vreau sa simt starea asta încontinuu.
-Stiu,spune,iar degetele ei incep sa-mi mangaie usor pielea. Dar inca nu e timpul.
Inspir adanc,apoi incerc sa înmagazinez cat mai mult inauntrul meu ceea ce ma face sa simt cu toate ca știu faptul ca atunci cand am sa ma trezesc,totul o sa dispară. Din nou starea asta de bunatate suprema o sa fie încătușata undeva inauntrul meu si nu o sa am acces la ea.
-E al doilea vis in care simt fericirea absoluta,vorbesc in timp ce ne apropiem de coltul blocului.
-Nu ești singura.
Ridic privirea si cad imediat pe gânduri.
-Bunica,zic singura persoana ce imi vine in minte si pe care chiar o vad capabila sa viseze asa ceva.
Zambeste.
-Bunica ta e speciala,murmura vocea ei calda și blândă in urechile mele.
-Dar...cum? Sau mai bine zis,de ce?
-Exista lucruri ce nu le poți afla decât atunci cand ajungi acasă,dar un indiciu ar fi numele ei.
Din nou cad pe gânduri.
„Habar nu am ce inseamna numele bunicii mele,dar dintotdeauna mi s-a părut ciudat. E singura persoana ce am cunoscut-o pana acum cu un astfel de nume.”
-Agurița...zic meditativ,iar ochii ei devin si mai calzi.
Ne oprim in loc,apoi ma prinde si de cealaltă mana.
-Trebuie sa pleci?intreb si imi iau gandul de la numele bunicii,apoi simt cum lacrimile incep sa mi se adune in coltul ochilor fiindca nu vreau sa-i dau drumul.
-Da,raspunde si clipesc des ca sa o pot vedea limpede.
-Sunt o egoista fiindca nu-mi doresc lucrul asta? Eu vreau sa continui sa simt starea asta,zic si ma priveste cu bunatate.
Nu vad nici o urma de condamnare sau de judecata pe chipul ei bland si angelic.
-Ai sa o simți cand treaba ta aici pe pământ o sa se încheie,spune si suspin.
Reactionez din instinct cand imi da drumul la maini si o îmbrățișez doar ca sa o mai pot tine putin in loc.
Surade,iar cand ma indepartez si imi las brațele sa cada pe langa corp,ma priveste încurajator,de parca m-ar asigura ca intr-un final totul o sa fie bine.
Ma priveste exact ca pe un copil ce e lăsat de mama sa isi ia zborul știind ca o sa se descurce in orice fel de situație,apoi dispare din fata mea.
Ma îmbrățișez singura cand energia si caldura incep sa se mi se adune in piept si oftez cand starea de pace din nou se incatuseaza in interiorul meu.
Ma intorc pe calcaie si cutreier cartierul pana cand ajung in dreptul scării unde sta bunica,apoi ridic privirea spre balconul de la etajul doi si o vad.
-Stii ca ești singura din vis ce ma vede?intreb cu un zâmbet stramb pe buze fiindca nu pot sa înțeleg pe de-a întregul ceea ce tocmai mi-a fost dat sa trăiesc.
-Trezeste-te,Sandra!imi cere si exact asta fac.
Apelez la conștientul meu si ies din subconștient.”
 
*****
 
Ma ridic in capul oaselor imediat ce ies din vis si ma prind cu mainile de cap.
„Asa ceva!!! Ce ar trebui sa fac acum in situația de fata? Cum ar trebui sa interpretez totul?? Ce ar trebui sa fac pe mai departe? Nu inteleg de ce merit eu sa vad ființele ce pentru oameni sunt invizibile. Cum de mi se arata mie? De ce mi se arata? Fiindca știu foarte bine ca nu sunt bună. Daca as fi nu as mai simți furie si resentimente fata de mama. Daca as fi nu l-as mai condamna pe tata ca sta intr-o relație in care nu e fericit. Daca as fi nu as judeca alegerile bunicii si faptul ca a ales sa trăiască alături de un monstru pana cand el a murit. Atunci...de ce visez ființele ce reprezinta bunătatea suprema?”
Oftez din tot sufletul fiindca nu găsesc nici un răspuns la întrebarile mele,apoi ma dau jos din pat si deschid calculatorul.
Cat timp aștept sa se incarce,privesc pe geam.
Dupa lumina ce e afara e dimineața,dar la cata liniste e in jurul meu,imi dau seama că lumea inca doarme.
Inspir adanc si ma gandesc la bunica.
"Abia aștept sa vina week-end-ul ca sa dorm la ea. Ai mei s-au mutat de cateva luni în cartierul vecin si asa cum mi-a spus tata cu un an in urma ca nu o sa ma lase sa mai stau pe capul ei atunci cand o sa cumpere apartamentul ce e la cateva scari distanta de cel al mătușii Anya,ei bine,s-a ținut de cuvânt. N-am avut ce sa fac si a trebuit sa ma supun,insa condiția a fost sa ma lase sa dorm la sfarsit de saptamana in apartamentul ce mi-a fost casa atâta timp,dar și pe timp de vacanta. Pactul a fost făcut,iar acum...uite-ma aici. Trăind in Iad la cateva blocuri distanta de bunica. Si cand zic Iad,nu exagerez. De cand cu firma asta si cu banii,ai mei zici ca au înnebunit. In loc sa se bucure ca nu mai duc grija zilei de mâine,ei au început sa se certe mai tare și mai nou s-au apucat de băut. Ce sa zic? La cum se arata lucrurile,ce am trait pana acum a fost frecție la picior de lemn,fata de ce o sa-mi fie dat sa indur de acum încolo."
Clatin din cap doar ca sa nu ma enervez de dimineata si intru pe net,apoi caut sa vad semnificația numelui ce il poarta bunica mea. Pentru ca,da...de cand au început sa câștige bani,mi-au cumpărat de toate. Nu ca înainte nu am avut bicicleta,patine sau role cum aveau copii mai avuți din cartier,dar strângeau bani ca să îmi poată lua lucrurile alea. Acum insa nu mai trebuie sa o facă. Acum plătesc orice cu banii jos.
Ma asez mai bine în scaun în vreme ce rulez paginile,fiindca nu e un nume atat de folosit și imi ia cateva secunde bune pana cand ii găsesc semnificația.
Icnesc surprinsa cand deschid pagina cu pricina și citesc ce reprezinta numele ei.
„Agurița – vine de la numele,Agura,ce inseamna prooroc.”