De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 102

Ale:
În urma cu 9 ani...
 
Scot telefonul cand imi vibrează in buzunarul halatului si vad ca numele Ramonei apare pe ecran. Imi ridic ochii pe monitorul din fata mea si ma uit la ceas. Arata ora 21:15. Asta înseamnă ca se duce la munca fiindca e de noapte.
Suntem aproape la sfârșitul lunii Noiembrie,iar de curand mi-a spus ca dupa ce a luat bacul,a mers la mai multe firme si a vorbit cu patronii,iar unul dintre ei i-a promis ca o angajează atunci cand face 18 ani fiindca ii trebuie cat mai mult tineret și iaca ca s-a ținut de cuvant. Fiindca acum vara-mea lucrează la o fabrica din zona industriala a orasului ce produce umerașe.
„Dar sa o zic pe aia dreapta,nu imi convine. Fiindca muncește în trei schimburi si are salariul mai mic decât mine care o fac in doua.”
-Da?raspund,dupa ce duc telefonul la ureche.
-Ce faci,Ale?intreaba si imi dau seama ca e supărată dupa tonul pe care imi vorbește.
-Sunt la munca. Ce ai?
-Pe dracu!pufneste.
Imi sprijin telefonul pe un umăr și inspir adanc in vreme ce ma pun sa bag fire mai departe la răsucit.
-Pai?
-Ma-ta numai de comentat e buna,raspunde enervata. Acum ca m-am angajat a început sa-mi aducă aminte de toti anii in care am stat la ea si ai mei n-au plătit nimic. Si acum ce așteaptă? Sa lucrez o viata pentru ea ca sa acopăr cheltuielile?
„Care cheltuieli? Cat putea sa consume un om? Si cata mancare sa mănânce? Ca eu vad la mine si la Ștefan ce putin plătim la facturi,iar mâncarea o împărțim cu Bella,ca sa nu o aruncam la gunoi.”
Oftez in urma gândurilor.
-Eu ti-am spus dracu sa vii la Timișoara,ii readuc aminte. Nu înțeleg de ce naiba te încăpățânezi sa ramai acolo?
-Pentru ca...raspunde,dar nu-si duce vorbele pana la capat.
Continui sa bag fire la răsucit si vad cu coada ochiului cum Zara mai are cateva si termina seria. Intorc capul spre ea,in timp ce astept ca Ramo sa-mi spuna motivul pentru care nu vrea sa facă pasului următorul si ridic întrebător dintr-o spranceana cand privirea mea o întâlnește pe a Zarei.
-Mai am timp sa fac o serie mica,raspunde si imi tintesc ochii pe stender.
-Faci 505?o intreb. Sunt scurte,iar seria e mica.
-Da. La alea ma gândeam și eu.
Incuviintez din cap si i-au seria respectiva din cui,apoi pun câte o pereche pe fiecare parte a mașinii.
-M-am gândit sa vin,dar nu imi doresc sa o fac cu mana în cur,raspunde Ramo intr-un final in timp ce intind firele pe masina Zarei.
Imi dau ochii peste cap cand o aud.
„Of Doamne...si asta e la fel de nebuna precum am fost eu. Are aceeași problema. Sa nu mai primească nimic de la nimeni,fiindca i s-a acrit de cate ori i-a scos mama ochii pentru orice lingura de mancare.”
-Pai mergi pana cand iei salariul,apoi vii încoace si vorbesc cu Stefan ca din Ianuarie sa te bage cu noi la fabrica,ii zic si mai arunc un cate un ochi spre Zara ce toata ziua a fost puțin abatuta.
„Nu stiu ce are,dar sper ca e totul in regula cu sarcina ei. De cand mi-a spus ca e insarcinata,am încercat pe cat posibil sa o ajut mai mult decat o făceam înainte,ca sa nu își pună sarcina in pericol.”
-Atunci ma duc pana în decembrie,apoi imi bag demisia și vin la voi,zice Ramo,iar buzele mi se curbeaza imediat.
-In sfarsit!exclam incantata.
-Dar sigur Stefan poate sa ma bage direct la munca dupa sărbători? Ca nu vreau sa stau pe capul vostru si pe cheltuiala voastră.
-Pffff...oftez cand o aud. Am sa îl pun sa vorbeasca de pe acum ca sa fii tu linistita,ok?raspund in schimb.
-Perfect!chitaie ca un soricel.
-Bun! Dar tu trebuie sa începi sa-ti faci bagajul,o anunt. Iti duci hainele la ma-ta,ca de aude asta ca vrei sa pleci,cine știe cum dracu o sa reactioneze.
-Stiu...si eu exact la asta ma gândeam acum,raspunde pe un ton meditativ.
O las pe Ramo cu gândurile ei si ma uit cercetator la Zara in timp ce ii pun firele pe masina.
-Zara?spun dupa ce ii intind seria si o prind de mana cand se apleaca usor in fata si geme dureros.
Inima imi scapa o bataie,iar de data asta o privesc puțin speriata cand o aud.
-Ce s-a intamplat?o intreb cu respiratia poticnita in gat.
-Nu stiu...zici ca am avut parte de o contractie,ingaima cu greu si ma sperii mai tare.
-O contracție?icnesc speriata.
-Ale? Ce se intampla?aud vocea Ramonei venind parca de undeva de departe.
-Hai ca mai vorbim Ramo,raspund rapid. Pune-te si steange-ti hainele incet,incet pana in Decembrie. Bine?
-Ok,raspunde cu jumatate de gura. Noapte buna.
-Ai grija de tine. Te pup,mai zic inainte sa inchid,apoi bag telefonul in buzunarul de la halat si continui sa o privesc speriata pe Zara.
„Contractie? La aproape 3 luni de sarcina? Asta nu imi suna deloc bine.”
În urma gândurilor ce activează un vechi coșmar in capul meu,incep sa ma zburlesc de frica si sa inghit cu dificultate.
-Du-te la urgenta,spun,fiindca asta as face eu daca as fi in locul ei.
-Nu cred ca trebuie,raspunde si se îndreaptă usor de spate. Mai bine vorbesc cu Gloria si plec acasa mai devreme ca sa ma intind in pat.
O privesc neîncrezătoare,fiindca ideea ei nu ma linisteste deloc,insa nu zic nimic,pentru ca nu știu dacă frica si gandurile mele chiar ar trebui sa le iau în serios,ori sunt pornite din spaima pe care am trăit in urma cu câțiva ani.
-Uite-o pe Gloria,zice dupa cateva secunde in care nu face altceva decat sa o caute pe bruneta cu privirea.
Trece pe lângă mine si se îndreaptă spre ea,iar eu inspir adanc si incerc sa ma calmez.
„Totul e bine,Ale. Nu te agita.”
Încerc sa ma linsitesc in timp ce vocea constiintei vorbește in capul meu,iar ca sa-mi iau gandul de la cele întâmplate,revin la masina mea si continui sa lucrez. Doar ca oricât as incerca sa ma calmez,ceva din adancul meu nu ma lasa sa ma respir in voie. Al 7 meu simt imi trimite fiori pe sirea spinării,iar senzația de frig nu-mi place absolut deloc.
„Sper sa fie totul bine. Dar totuși contracția aia inca mi se pare nelalocul ei. Daca ar fi după mine,m-as duce direct la urgente daca as fi in locul ei,dar acum sunt contienta ca as face asa din prisma trecutului și a celor intamplat mie. Fiindca am trait atunci o frica atat de mare,incat acum gandul meu fuge imediat la acea noapte infernala in care am pendulat pentru cateva ore intre viata si moarte si-am pierdut o bucata din mine si din Stefan.”
 
*****
 
-Ce e cu tine micuto?intreaba cand intram in dormitor si ma impiedit fiindca dau cu stângul in dreptul.
Ma prinde ca sa nu ma fac gramada pe jos si ma întoarce cu fata spre el.
-Inca te mai gândești la Zara?intreaba si incuviintez absenta din cap.
Am ajuns de o ora acasă,iar dupa ce el a aprins focul,am făcut impreuna un dus,iar acum ne pregătim pentru culcare. Eu ma pregătesc mai bine spus pentru culcare. El cu siguranta o sa se uite la vreun film.
-Pai ce a spus cand i-ai dat ultima data mesaj?intreaba si se desprinde usor de mine dupa ce se asigura ca ma pot tine pe picioare,apoi deschide ușile de la dulap.
-Ca nu se simte atat de bine,raspund cu jumatate de gura. A spus ca a sunat-o pe doctorița care ii supraveghează sarcina și aia i-a recomandat sa faca repaus cateva zile asa ca nu o sa vina mâine la munca.
Nu zice nimic in timp ce isi scoate o pereche de pantaloni de trening din dulap,apoi ii trage pe el si imi face loc ca sa-mi scot la randul meu haine de dormit.
Intind mainile ca sa-mi i-au o pijama,dar nu mai apuc sa o trag pe mine,fiindca telefonul imi suna pe noptiera si intorc cu lentoare capul in direcția respectiva.
Inima incepe sa-mi bata cu putere si primul meu gand se îndreaptă spre Zara,iar cand vad ca numele ei chiar apare pe ecran,inima imi urca în gat,apoi o simt cum imi cade direct in calcaie.
-E Zara!spun cu respiratia tăiată.
Mainile incep sa-mi tremure in vreme ce raspund la apel,iar cand il duc la ureche și o aud ca plange,ma clatin putin pe picioare. Stefan vine imediat langa mine si ma îmbrățișează,apoi ma strange tare la pieptul lui ca sa nu ajung in fund.
-Ale!spune printre suspine. Sunt la spital!
Sangele imi îngheață cand o aud si respiratia mi se blochează in gat.
-Am început sa sângerez deodată,Ale si l-am sunat pe al meu sa vina de la lucru. Acum 10 minute am ajuns la spital și aștept sa ma vadă un doctor,dar nu sunt bine,Ale!continua sa vorbeasca si abia o inteleg din cauza hohotelor înecate.
-Hai ca venim imediat,zic fara sa gandesc. Ne vedem în maxim 20 de minute.
-Nu trebuie sa veniți,Ale. Doar te-am sunat ca sa știi ca saptamana asta cu siguranta nu dau pe la munca.
-Venim,raspund pe un ton ferm. Ne vedem imediat,da?
-Bine,raspunde plangand.
Inchid apelul si ma uit speriata la Stefan.
-Nu e bine...soptesc îngrozită. Nu e bine deloc.
Verdele albastrui din ochii lui incepe sa vibreze intr-un mod dureros si stiu ca gandul in clipa asta ii e îndreptat spre acea noapte de coșmar.
-Hai sa mergem,ii cer agitata si cu voce tremurand.
Clipește o data,apoi incuviinteaza din cap imediat ce isi revine în fire.
Ne postam amandoi in fata dulapului si ne imbracam la foc automat,dupa imi i-au telefonul si iesim din dormitor. Stinge becul inainte sa închidă usa in urma noastră,apoi isi i-a cheile,portofelul si telefonul din bucatarie.
Ne încaltam si ne imbracam in doi timpi si trei mișcări,iar dupa ce imi i-au geanta din cuier,iesim din apartament si incuie usa de la intrare.
Cu pasi grabiti iesim din bloc si ne indreptam spre garaj,iar Bella se tot linguseste pe langa mine cat timp aștept ca Stefan sa scoata masina dinauntru. O mangai absenta pe spate fiindca gandul meu e îndreptat spre Zara,iar frica ce-mi curge prin vene reuseste sa-mi dea intr-una scurt circuit la creier.
Ma urc în masina cu mișcări mecanice cand Stefan o scoate din garaj si privesc in gol in vreme ce el iese din curte si ajunge in strada principala.
Ii simt palma pe piciorul meu dupa ce iesim din comuna si inspir brusc.
-Crezi ca o sa fie bine?intreb,iar vocea imi tremura ingrozitor din cauza fricii.
-Nu stiu micuto. Stai sa ajungem la spital sa vedem despre ce e vorba,raspunde incet si incepe sa ma mangaie.
Ii prind palma calda intre degetele mele reci și incerc sa ma ancorez in clipa prezenta prin intermediul atingerii noastre,dar totodată sa ma si linistesc.
Caldura pielii lui ajunge in scurt timp sa-mi încălzească degetele ce-mi sunt inghetate,iar dupa vreo 10 minute,rasuflu pe jumătate usurata cand trupul încetează sa-mi mai tremure,chiar daca gandul meu continua sa fie la Zara,dar nu știu prin ce minune,Stefan reuseste mereu sa ma reechilibrare si sa-mi dea putere ca sa ma mențin pe linia de plutire chiar si atunci cand lucrurile o iau razna in jurul meu.
Inspir adanc in timp ce pun mana pe telefon atunci cand intram in oras si o apelez pe Zara,dar raspunde Stelian,iubitul ei.
-Ceau Ale,spune cu glas spart.
-Cum e Zara?intreb direct.
Ofteaza dureros.
-Au bagat-o medicii de urgenta intr-un cabinet,sopteste cu tristete.
-Ajungem in 5 minunte. Unde te gasim?spun cuvintele rar ca sa ma asigur ca le înțelege,fiindca știu prea bine ca in clipa asta intruntru lui arde Infernul.
Imi zice la ce etaj se afla si inchid apelul cu el,iar cand Stefan parchează masina in fata spitalului județean,sarim amandoi din ea si il prind strans de mana. Cand intram inauntru,întrebam pe un rezident cum ajungem la etajul respectiv,fiindca e prima data pentru amândoi cand ne aflam în incinta spitalului de urgenta,iar dupa ce tipul ne indruma pasii spre locul respectiv si ajungem pe holul unde se afla Stelian,ma apuca din nou tremuratul cand il vad cat e de ingrozit.
Este terminat. Frica si durerea i se amesteca în ochi,iar faptul ca nu știe nimic de ea de mai bine de 10 minute il baga si mai mult in sperieți.
„Am mai văzut amestecatura asta de trăiri in ochii ingerului meu cand eu am ajuns sa fiu băgată intr-un cabinet. Dar el a putut sa stea în aceeași încăpere cu mine,fiindca toata lumea dormea la ora aia in maternitate. Dar aici,la urgente e o forfota continua. De aceea cred ca nu l-au lăsat inauntru. Sunt prea mulți ochi prin jur. Dar cred ca nici n-ar fi reușit sa stea în picioare daca ar fi fost lăsat sa stea în aceeași încăpere cu ea chiar daca ii despărțea un paravan. Se vede ca e la un pas sa se facă una cu pământul. Degeaba încearcă Stefan sa îl încurajeze,el nici nu cred ca pricepe ceea ce ii spune ingerul meu.”
-Dar ce i-au spus doctorii?intreb cu glas tremurând din cauza groazei ce ma macina pe interior.
„Imi e frica pentru ea si viata ei. Imi e frica si pentru ca exista posibilitatea sa piardă sarcina daca a ajuns la spital cu sângerări.”
-Au spus ca trebuie sa o consulte de urgenta. Nu știu nimic mai mult,raspunde cu glas frant si incepe sa-si treaca disperat degetele prin șuvițele șatene.
Ochii verzi ii tremura din cauza durerii și ma bag mai mult in sufletul lui Stefan cand ajung sa tremur pe picioare din cauza fricii.
Inima din nou ajunge sa-mi bata în gat,iar sentimentul de neliniste combinat cu spaima,nu fac altceva decât sa-mi dea impresia ca urmează sa ma sufoc si incep sa fac exerciții de respirație ca sa nu ajung sa ma pierd complet cu firea.
Il privesc îngrijorată pe Stelian cand se lipeste cu spatele de zid si incepe sa dea cu ceafa de perete,de parca ar încerca sa-si provoace o durere la nivel fizic,doar ca sa se distragă de la cea din interior.
Lacrimile le simt cum incep sa-mi intepe ochii cand un geamăt chinuit ii iese printre buze si imi ridic privirea spre ingerul meu. Verdele albastrui se pironeste imediat in ochii mei si isi strange bratele cu putere in jurul meu cand isi da seama cât de mult ma afectează pe mine tot ceea ce se intampla in jurul nostru.
„Stiu ca nici lui nu-i indiferenta situația,dar pe mine ma intoarce in timp ca vreau sau nu si nu-mi pot tine frica sub control. Iar faptul ca nimeni nu iese sa ne spună ceva despre starea Zarei,ma termina psihic.”
-Te rog Doamne sa fie bine,aud soapta disperata a lui Stelian si imi musc buzele cu putere.
Imi opresc toate gemetele dureroase ce vor sa-mi iasă printre ele,dar lacrimile nu reușesc sa mi le inghit cand il aud ca incepe sa se roage incontinuu.
Imi bag nasul in pieptul lui Stefan si ii inlantui talia cu bratele cand trupul incepe sa-mi tremure incontrolabil din cauza groazei ce pune stăpânire pe mine si inchid ochii cand incep sa ma usture,apoi las lacrimile sa-mi arda obrajii.
-Doamne...cum sa ii sun familia? Sau pe a mea ca sa le spun ca suntem la spital?vorbeste singur si din nou imi musc buzele ca sa nu las suspinele sa se desprinda de pe ele.
„Si ce ar putea sa le spună pana la urma? Ca e la spital,dar nu știe nimic despre ea? O sa bage pe toata lumea in sperieți.”
-Respira,inimioara...aud soapta ingerului ce reuseste sa-mi spulbere gandurile si trag aer ca la comanda in piept.
Isi baga nasul in parul meu si incepe sa ma sarute pe creștetul capului,in vreme ce incepe sa ma legene usor in stanga si-n dreapta.
Nu stiu cat stam pe holurile spitalului fara ca nimeni sa ne bage în seama,dar la un moment dat aud o voce de bărbat langa noi si deschid ochii,dupa imi scot nasul din pieptul lui Stefan si ma uit în direcția respectiva.
E un doctor ce il trage pe Stelian mai intr-o parte si incerc sa ii citesc pe buze veștile ce i le da despre Zara.
Ma schimb la fata cand am impresia ca-i spune ca a trebuit sa o chiureteze,iar un spasm violent imi zguduie tot trupul din cauza fricii.
„Vai de mine! Dar de ce? Cum sa se întâmple una ca asta? Nu!!! Poate n-am înțeles eu bine. Respira Ale si așteaptă sa afli prima data concret despre ce e vorba!”
Inghit zgomotos in urma gândurilor si incep sa inspir adanc pe nas,apoi sa eliberez aerul usor pe gura. Fac asta pana cand apare Stelian langa noi,iar cand incepe sa vorbeasca,frica că ceea ce am citit mai devreme pe buzele doctorului poate fi adevărat,chiar devine cruda realitate.
-A spus ca fatul s-a oprit din evoluție si de asta a început sa sângereze. Corpul a început sa respingă sarcina,spune cu glas frant,iar vocea i se stinge spre final in vreme ce priveste spre noi,dar stiu ca nu ne vede.
Se uita in gol si habar n-am ce as putea sa-i spun in situația de fata. Ma doare pe mine,d-apoi pe el. Si nici n-am cum sa-i zic ceea ce mi-a spus mie Stefan cand m-am trezit pe patul de spital. Faptul ca el vede partea plina a paharului si se bucura ca eu am rămas în viata,chiar daca am pierdut o parte din noi.
„Din păcate asta înseamnă viata. Nu e mereu roz. O sa existe și clipe foarte întunecate,dar trebuie sa rămânem puternici. Iar acum chiar gandesc si eu ca Stefan si-mi vine sa-i zic lui Stelian faptul ca cel mai important este ca Zara e in viata,dar nu știu cum ar reactiona daca as scoate asemenea cuvinte pe gura având în vedere ca e foarte ranit. Nu vreau sa-i las impresia ca ma lasa indiferenta pierderea lor,pentru ca nu e deloc asa,dar nu îl cunosc îndeajuns de bine ca sa-mi permit una ca asta. Si cu toate ca ma doare faptul ca Zara a pierdut sarcina,pe cealaltă parte rasuflu usurata fiindca acum se afla in afara oricărui pericol.”