De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 146

Ale:
În urma cu 4 ani...

Dacă in urma cu o luna eram in România si ziceam ca am sa intru pe pilot automat cand revenim în Germania,acum la aproape patru săptămâni distanta de la mini concediul nostru pe care l-am petrecut acasa,pot sa zic ca sunt foarte constienta de tot ce se petrece în jurul si-n capul meu. Asta pentru ca ne-am hotărât sa il concepem pe Eric.
Acum,în vreme ce ne indreptam spre cabinetul de ginecologie din orașul in care locuim,privesc cum natura abia prinde viata. Desi este luna Mai,aici abia acum temperatura creste în termometru. Pe strada inca mai exista zapada prin unele locuri umbrite,iar munții ce ne înconjoară inca au crestele înzăpezite.
Dacă in tara,primele semne ale primăverii existau deja in momentul in care noi am ajuns acasa,aici natura abia se dezmorțește ca sa se trezească din nou la viata.
-Ce e cu tine,micuto?
Cand ii aud vocea,imi mut privirea de pe geamul din dreapta si imi tintesc ochii pe chipul lui.
-Nimic,raspund,iar sprâncenele lui coboara putin si o cuta fina ii apare intre ele.
-Esti tăcută...spune si chicotesc usor.
-Iar asta e o problema?vreau sa stiu si imi arunca o privire fugitiva,apoi revine cu ochii pe drum.
-Tie nu iti tace gura,inimioara...deci...da...e o problema cand taci.
Zambesc si imi pun palma stanga peste a lui cea care o tine pe schimbătorul de viteze.
-Am căzut pe ganduri,dar nu cu un scop anume. Gândeam in mai multe parti deodata,dar nici un subiect nu e interesant ca sa vorbesc despre el.
-Pe mine ma interesează,raspunde,iar zambetul mi se lateste pe buze.
-Serios,chiar nu am ce sa iti spun.
-Zi-mi,insista si clatin incet din cap.
-Ma gândeam la natura in general. La cât de târziu vine primavara in zona in care stam,fata de Timișoara. Ma mai gândeam si la faptul ca mergem la doctor...
-Si? Ai emotii?ma întrerupe si incepe sa ma privească cercetator.
-Deocamdata nu am. Fac in fiecare an cate un control ginecologic. Insa...cu siguranta o sa am atunci cand am sa raman insarcinata,recunosc si isi intoarce mana cu palma in sus,apoi isi împletește degetele cu ale mele.
Le strange usor si-l privesc cu drag cand zambeste in coltul gurii.
-Cred ca atunci cand o viata o sa crească în mine lucrurile o sa stea cu totul si cu totul diferit,continui si ridica bratul,dupa imi duce palma la gura si mi-o saruta.
-Simt ca totul o sa fie bine,inimioara,raspunde pe un ton profund,iar inima imi trepideaza in piept.
„Sincer...si eu simt ca totul o sa fie bine,dar cu toate astea am emoții cand ma gandesc la faptul ca inauntrul meu o sa bata doua inimi. Cu toate ca am citit pana acum jumătate din cărțile pe care mi le-am cumpărat in România si multe dintre fricile mele erau justificare si explicate in unele dintre ele,tot nu pot scapa de ele. Chiar daca am înțeles de unde se trag si de ce se simt la o intensitate nemaintalnita de mine pana acum,tot nu pot sa le reduc. Bătaia cea mai mare de cap este ca nici macar nu ne-am apucat de treaba,iar sufletul meu deja incepe sa fie îngrădit de griji si frici,deci...nici nu imi pot imagina ce am sa simt atunci cand am sa raman însărcinată sau dupa ce am sa nasc. Sper doar sa le pot controla,altfel o sa ma mănânce nebunia."

*

Zece minunte mai târziu cand intram in cabinet,ii dau tipei de la recepție cardul de sănătate,iar dupa ce ma înregistrează în sistem,ne spune sa luam un loc în camera de așteptare.
Imi i-au cardul si mi-l bag in portofel cand il intinde spre mine,dupa intram in camera indicata de ea si ne asezam pe cate un scaun liber. Ridic usor dintr-o spranceana cand vad 3 femei ce așteaptă la rand în fata mea și ma uit sceptica la Stefan.
-Eu am programare in 5 minute,dar dupa coada de aici,probabil o sa așteptăm mai bine de o ora,soptesc si isi trece un brat pe dupa umerii mei,apoi ma saruta pe frunte.
-Avem timp,raspunde si ma abțin sa nu pufnesc.
-Avem,dar asta nu înseamnă ca-mi doresc sa-l risipim pe al nostru intr-o camera de așteptare,raspund putin arțăgoasa si chicoteste usor.
-Hai nu fi un dracusor,ma roagă. O sa treaca repede,continua si inspir adanc,apoi imi lipesc capul de umarul lui si imi tintesc privirea pe geam.
Vad lumea cum a ieșit în centru la plimbate,iar un zambet imi înflorește pe buze cand doi bătrâni trec pe strada,îmbrăcați foarte colorat si ținându-se de mana de parca ar fi doi îndrăgostiți la prima lor intalnire.
-Ciudat,nu?intreb,desi stiu ca nu înțelege la ce ma refer.
-Ce anume?
-Uita-te la acei bătrâni de pe drum,ii cer si isi intoarce capul spre fereastra mare ce ocupa jumatate din peretele sălii de așteptare.
-Ce-i cu ei?
-Felul în care sunt îmbrăcați si faptul ca se tin de mana. Vezi asa ceva in tara?intreb si ridic ochii spre chipul lui.
Intoarce capul si ma priveste cu iubire.
-Probabil exista si pe la noi asa ceva,doar ca nu la fiecare colt de strada,insa...sopteste si ma saruta pe varful nasului inainte sa continuie. Cand o sa ajungem la vârsta lor exact asa o sa fim si noi doi,micuto.
Zambesc.
-Tu îmbrăcata in culori turbate,iar eu continuand inca sa ma mândresc cu femeia ce sta in dreapta mea.
-Iti dai seama cum am sa arat?intreb chicotind.
-Trasnet!raspunde si ma abțin sa nu bufnesc in ras.
-Îmbrăcată toata in rosu si cu tatuajele la vedere pe o piele zgârcita...trăsnet nu cred ca este cuvântul cel mai potrivit,dar nebuna,cu siguranta da. Am sa fiu o baba nebuna,zic si pe amandoi ne umfla rasul.
Nu apuca sa-mi răspundă,fiindca usa se deschide iar doctorița apare in prag. Imi striga numele si raman surprinsa.
-Cred ca cele 3 nu au programare,spune incet ingerului in vreme ce ne ridicam in picioare.
-Aham...mormai,iar cand ajung in dreptul doctoriței,dau mana cu ea,fiindca in Germania se obișnuiește ca femeile sa se salute intre ele sau ele cu bărbații,la fel cum o fac masculii intre ei.
Dupa ce da mana si cu Stefan,se prezintă,dupa ne invita in cabinet,iar in timpul asta ingerul meu ii explica faptul ca trebuie sa intre cu mine fiindca el înțelege si vorbeste mult mai bine limba decât mine.
Doctorița spune ca nu este nici o problema,iar cand ajungem inauntru,il invita pe el sa i-a un loc pe unul dintre scaunele de la biroul ei,iar pe mine ma conduce pana in dreptul unei usi. O deschid si dau de un separeu micut unde ma pot dezbraca,asa ca,imi pun geanta in cuierul ce e prins in perete,apoi imi scot sandalele din picioare,dupa imi dau jos fusta si chiloții de pe mine. Le pun pe un scaunel,iar cand ies din cabina,ma roagă sa ma urc pe capra.
Incepe sa ma întrebe cati ani am si daca mai am copii,iar dupa ce raspund la întrebările ei,specific ca in urma cu 8 ani am suferit un avort spontan.
Dupa ce ma controlează si imi preleveaza o proba pentru testul Papa Nicolau,imi spune ca totul e în regula,ca ovarele sunt sănătoase,la fel si uterul,iar dupa ce ma dau jos de pe capra,intru inapoi in cabina sa ma îmbrac. Cand sunt gata,imi i-au geanta si ma indrept spre biroul ei,unde o găsesc stand de vorba cu Stefan.
Ma incrunt la un moment dat cand ajung langa ei si nu înțeleg niște cuvinte,dar el imi face semn ca e totul in regula si i-a reteta pe care mi-o prescrie doctorița. Bruneta ce are în jur de 40 de ani imi sugerează sa incep chiar de astăzi sa i-au cate o pastila pe zi,iar la următoarea mea perioada fertila sa ne punem pe treaba. Daca se prinde din prima,imi cere sa ma prezint la un nou control si incuviintez din cap,iar dupa ce ii mulțumim,ne conduce pana la usa si ne luam la revedere de la ea.
-Ce a zis? Unele lucruri nu le-am înțeles,spun in timp ce iesim din cabinet si imi împletesc degetele cu ale lui.
-O întrebam dacă nu trebuie sa ne facem analizele de sange,dar a spus ca nu e necesar dacă noi nu ne simțim rau sau știm ca nu avem probleme de sănătate,ori cazuri grave în familie ce se pot transmite genetic.
-Aha...
-Oricum o sa ți se facă analize in fiecare trimestru de sarcina,atat pentru tine cât și pentru bebelus,continua in vreme ce pasim pe trotuar ca sa ajungem la masina ce e parcata peste drum.
-Bun,rasuflu usurata pentru ca asta e un lucru ce chiar ma liniștește.
Sa-mi fie sarcina supravegheata de la început și sa mi se faca toate analizele necesare,imi induce o stare de calm și de sigurata ca totul poate fi prevenit dinainte.
-Bine,zice si ma trage mai spre el,apoi continua. Acum hai sa mergem la farmacie sa cumparam pastilele ce ti le-a prescris,dupa te scot la o inghetata,ce zici?
Ridic privirea spre el si zambesc cu gura pana la urechi.
-Mergem la gelateria italienilor?intreb surâzând,fiindca acolo se mănâncă cea mai buna inghetata din oraș.
-Mai întrebi?raspunde chicotind.
Ma ridic pe vârfuri si isi apleaca putin capul sa vina în întâmpinarea mea. Ne sarutam,iar cateva rasete usoare se desprind de pe buzele mele cand ii vad ochii cat de frumos sclipesc din cauza iubirii ce ii curge prin vene.
-Soare?intreb dupa ce rupem sarutul.
-Inimioara,raspunde cu un zambet in coltul gurii.
-Il facem pe Eric?intreb,iar verdele albastrui din privirea lui se supraincalzeste.
-De cum devii ferila ne punem pe treaba,micuto,ma asigura pe un ton categoric si imi desprind palma din prinsoarea lui,apoi ii sar în brate.
-Si cum vrei sa fie?intreb,iar zambetul i se mărește pe chip.
-Sanatos,corect și fericit,raspunde,dupa buzele i se curbeaza intr-un ranjet. Iar pe langa toate astea imi doresc sa fie exact ca argintul viu.
-Adica...cu alte cuvinte,un drăcușor?intreb si chicoteste pe un ton jos.
-Da. Unul exact ca tine.
„Pai atunci sa te ții bine,soare,ca de ai gura aurita,nu știu cum o s-o scoți la capat cu noi."