De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 162

Ale:
In urma cu 3 ani...

Sunt 3 luni jumatate de când sunt mamica cu norma întreaga si tot atâtea de cand multe s-au schimbat.
Pe lângă faptul ca sunt tot mai obosita pe zi ce trece și teama e la locul ei in sufletul meu,am început sa vorbesc cu ai mei. Nu mult. Nu ne sunam zilnic,ci o data sau de doua ori pe săptămână,dar apreciez faptul ca își dau interesul si o fac din inima. Pentru ca niciodată pana acum nu mi-a fost dat sa-i vad atat de deschisi si chiar determinați sa faca lucrurile sa se îndrepte spre bine. Se abtin de la orice fel de comentariu nelalocul lui si de la orice părere in plus. Nu se mai bat cu pumnul în piept ca ei știu cel mai bine,iar pe deasupra au învățat sa si asculte. Lucru ce inainte nu intra în discuție. Ei vorbeau,iar lumea trebuia sa ii aprobe in tot si sa execute. Dar toate lucrurile astea sunt valabile doar in cazul meu. Cu restul se comporta la fel din câte am înțeles de la prietenii ce ii mai avem in comun si tot de la ei știu ca încă continua sa bea si sa se bata. Dar atat timp cat eu nu ii vad si nu-i aud,nu ma deranjează. Cu mine vorbesc tot timpul dimineața,cand orice om normal isi bea cafeaua,iar la acele ore ei nu sunt cu bomba in cap fiindca mai trebuie sa mai aibă grija si de firma pe care o au. Asa ca nu-si permit sa ducă paharul la gura de cum deschid ochii. Asta in cazul in care nu e week-end. O singura data mi-a fost dat sa-i vad cu sticla de bere,iar lucrul asta s-a intamplat exact la un sfarsit de saptamana. Si atunci ce am făcut? Le-am spus fain frumos ca mai vorbim si am închis.
Insa,ce mai e nou de cand s-a născut Eric si pana acum,este faptul ca Zara a vrut sa-l boteze pe micuțul nostru,insa,cum la vami sunt probleme din cauza pandemiei,iar ea si Stelian nu vor sa se vaccineze,si-a cerut scuze si mi-a spus ca-i pare atat de rau ca nu poate veni. Si noua ne pare,dar nici noi nu putem merge în tara din același motiv. Asa ca,astăzi micutul nostru o sa fie botezat de Lori,o tipa cu care m-am împrietenit de curând. Am facut-o intr-un parc din apropierea casei cand ieșisem cu Eric imediat ce-mi trecuse glezna piciorului,iar ea era acolo cu băiatul ei in varsta de 5 ani. Faptul ca s-au auzit cuvinte desprinse in romana de pe buzele noastre,ne-a determinat pe amândouă sa intram in vorba si uite asa ne-am împrietenit,iar din una in alta,schimbând numerele de telefon si vazandu-ne aproape zilnic,am început sa povestim mai multe despre noi si cum am ajuns sa locuim in Germania,iar la un moment dat s-a oferit sa-l boteze pe Eric cand a venit vorba despre prietena mea ce nu poate sa vina la mine din cauza pandemiei.
In prima faza am rămas suprinsa cand am auzit-o,apoi mi-am adus aminte ca fiecare copil isi are nașii lui,iar dupa ce a venit cu soțul ei la noi si-am facut cu totii cunostinta cand a fost Stefan acasa,i-am răspuns cu inima deschisa,fiindca noi doua am avut o conexiune ce ne-a mișcat pe dinauntru din primul moment in care ne-am cunoscut. Pentru ca,Lori,la fel ca mine este genul de persoana ce se ghidează dupa energia pe care o primește inapoi de la persoana cu care interacționează. Iar pe deasupra mai este și bună,calma și cu o doza de optimism atat de mare încât o face sa debordeze de fericire chiar si-n zilele acelea in care energia ei e la pământ. E fresh si e o femeie pe gustul meu daca pot sa spun asa,fiindca rezonam din foarte multe puncte de vedere. Nici ea nu e cu barfa sau răutățile. Si ea a fost încercată de viata,dar cu toate astea a ales sa nu se dea dupa rau si-a continuat sa încline balanta spre bine. Iar cum lucrurile intre noi s-au legat atat de bine si de repede,de parca ar fi fost dinainte sortite sa se intample,astăzi ne afla în fata bisericii ortodoxe din Salzburg,alături de soțul si baiatul ei,plus cateva neamuri din partea lor ce stau de mai bine de 20 de ani in Germania,dar și de cateva familii de romani ce au lucrat cu noi si inca continua sa o mai faca alături de Stefan,pentru ca eu sunt in prenatal,iar doi ani de zile am dreptul sa stau acasă si sa fiu plătită de statul german asa cum nu-i convenea bufnitei din spital,insa nu pentru ca am ochii frumoși,ci pentru ca am cotizat lunar fiindca am muncit,n-am stat degeaba de cand am venit în Germania.
-Trebuie sa rămâneți putin afara,imi zice preotul in vreme ce ingerul meu il strange pe Eric in brate si da sa intre în biserica.
-S-a intamplat ceva?intrebam in acelasi timp.
-Nimic,trebuie doar sa ii fac o mica rugaciune,raspunde preotul si ii fac semn ingerului sa intre in biserica.
Dupa ce toata lumea isi găsește locul inauntru,popa incepe sa-mi faca o slujba de lăuză sau ceva de genul asta,abia apoi am dreptul sa ma alatur mulțimi.
Asta nu inainte de a o ajuta pe Lori sa pună pe masa randul de haine ce l-a cumpărat pentru Eric,prosopul si toate cele necesare pentru botez. Dupa,cand micutul ajunge in bratele ei,iar preotul aprinde lumânarea din mana nasului,ma postez langa Stefan cand slujba incepe si nu-l scap nici macar o clipa din ochi pe blondutul meu cu ochi albastri.
Zambeste cu obrazul lipit de umarul blondei ce o sa-i devina mama spirituala,iar pe tot parcursul slujbei sta foarte cuminte.
"Sincer,nu am ținut neapărat sa-l botezam. Dat fiind faptul ca suntem în Germania și toate neamurile sunt in tara,iar pe deasupra pentru ca pandemia a dat peste cap pe toata lumea,am vrut sa amânăm botezul. Dar daca drumurile noastre s-au întâlnit si am ajuns sa ma inteleg atat de bine cu blonda ce e toata numai un zambet,am zis sa nu ma împotrivesc. Pana la urma prieteniile cele mai trainice pe care le am,le-am legat in urma unor întâmplări ieșite din comun. Iar eu una cel puțin,nu am nevoie de ani ca sa-mi dau seama cine e omul dinaintea mea. Mie imi sunt de ajuns cateva secunde. Pentru ca simt totul,iar Lori mi-a transmis din prima secunda o stare de bine si multa încredere. Lucru ce m-a determinat sa actionez si sa iau decizia cu privire la botez din instinct."
-Te ajut?o intreb cand slujba se termina,iar ea trebuie sa-l îmbrace pe Eric.
Incuviinteaza din cap si ma desprind de Stefan. Merg pana in dreptul mesei unde sunt puse toate lucrurile,iar preotul il pune în bratele ei dupa ce il uda putin pe căpșor cu apa din cristelnita,fiindca de prima data de cand am venit sa ne programeze pentru botez,i-am cerut sa nu-mi scufunde baiatul sub apa.
"V-am spus,sunt paranoia,dar au fost destule cazuri în care bebelușii s-au inecat in urma scufundarii,asa ca...am zis sa nu risc. De ce sa o fac,cand pot sa evit? Doar nu e musai sa mi-l bage cu capul sub apa. Suntem totuși in mileniul 3. Cred ca lucrurile se pot face mai cu finete,nu?"
In vreme ce preotul continua sa cânte cat timp noi il imbracam pe baiat,Stefan si câțiva dintre cei adunati,incep sa faca poze,fiindca nici cu asa ceva nu m-am complicat. Sa ma pun sa chem un fotograf,cand telefoanele noastre sunt de ultima generație,iar Stefan,nu ca vreau sa-l laud,dar se pricepe putin la asa ceva. Adică știi chestii de genul,cum trebuie sa cada lumina si din ce unghi sa faca poze ca sa nu iasă cu umbre,deci,nu avea rost.
-Ia uite ce baiat frumos are nasa!exclama Lori cand Eric e gata și il strange la piept dupa ce ii pune bascuta pe cap.
Surad larg,dupa ne mutam toti atenția pe preot cand se apropie de noi cu un pahar de argint și o lingura in mana.
Ii da putina aghiazma micuțului,apoi ii tunde din cateva locuri putin par,iar cand totul se incheie,iesim afara din biserica si-l i-au pe Eric din bratele ei cand incepe sa scoata niște sunete ce imi dau de inteles ca ii este foame,asa ca,atunci când ajungem in parcare,ma asez pe bancheta din spate a mașinii și imi scot un san afara din decolteul camasii subțiri ce o am pe mine.
Fiindca n-am putut sa-mi iau o rochie deoarece ma enervează kilogramele în plus pe care le am,asadar,am optat pentru un costum format din 3 piese. Pantaloni închiși la culoare,o camasa si un sacou.
-O sa adoarmă,soptesc cand il vad ca incepe sa clipească din ce în ce mai greu în vreme ce suge la san.
-Numai bine nu o sa fie agitat la restaurant,raspund pe un ton incet Lori ce sta impreuna cu Stefan si soțul ei langa masina noastră,iar fiecare dintre ei au cate o tigara aprinsa intre degete.
Pana cand Eric adoarme,noi ne punem de-acord sa ne întâlnim cu toții la restaurantul unde am făcut saptamana trecuta rezervare,ca sa servim masa impreuna fiindca le-am spus nasilor din start ca nu ne dorim nimic pompos,fiindca pentru mine si pentru Stefan contează doar faptul ca s-au oferit sa-l boteze,in rest,nu ne trebuie nici o petrecere și nici vreun ban din partea nimănui.
Cum nu ne-am căsătorit pentru nunta ca sa facem un ban pe plus,asa n-o sa facem nici cu botezul lui Eric. Am fost mereu pe principiul,dacă am nevoie de bani ma duc la lucru și ii fac,nu aștept sa-mi cada din cer,nu intind mana si nici nu jacmanesc oamenii. Iar la fel ca mine gandeste si Stefan. Cum am făcut o masa dupa cununia civila pe cheltuiala noastra,o s-o facem si pe cea de dupa slujba de botez pentru Eric. Fiindca nu vedem rostul sa ne aruncăm la ceva ce stiu ca nu aduce bucurie nimanui.
"Acum hai sa fim serioși. Cine naiba merge la nunta sau la vreun botez cand stie ca trebuie sa dea bani? Dar aici nu bagam familia. Daca e vorba de nunta lu sor-ta sau botezul unui nepot. Acolo ma gandesc ca te bucuri. Nu stiu. Eu n-am frati,deci,automat n-am nici nepoti. Ii am pe cei de pe verișori. Cum ar fi baiatul Oanei si acolo chiar pot sa spun ca m-am dus cu drag. Dar si Oana la fel ca mine,a făcut o masa în familie. Fara sa aștepte vreun ban. Ea a făcut botezul ca sa fie făcut. Nu ca sa fie o sursa pe plus de venit. Insa,eu una daca mi-as dori un astfel de eveniment mai pompos,l-as face doar daca as putea sa sustin toata cheltuiala. Gen,sa invit pe toata lumea apropiata mie,dar sa fie fără dar. Ca toti sa vina și sa se bucure din suflet pentru mine. Dar ma rog...eu si mintea mea ciudata,nu? Cand toata lumea vrea cat mai mulți bani nemunciți,eu vorbesc aici de lucruri sfinte. Of doamne...ce o fi in capul meu de păcătoasă?"