De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 139

Ale:
În urma cu 6 ani...
 
 
Fredonez o melodie în timp ce invart in mancare si zambesc cu gura pana la urechi.
E jumatatea anului,iar noi am intrat în concediu. De mâine pornim la drum spre Viena,fiindca vreau sa vizitam capitala Austriei,dupa mergem cateva zile la Praga si nu mai pot de incantare. Radiez de o fericire excesiva. Dar nu doar din prisma faptului ca merge sa vizitam doua capitale,ci și pentru ca am luat al 13 salar intreg si avem bani dublii in cont.
-Soarreeee!!!ridic vocea ca sa ma audă si surad in vreme ce ma gandesc la ce urmează sa-i spun.
-Da?intreaba cateva minute mai tarziu de cum intra in bucatarie si intorc capul spre el.
Ochii mi se aprind cand il vad. Poarta doar o pereche de pantaloni scuti pe el,iar cateva dare de transpirație i se preling pe piept si abdomen.
-Aaa...zic si chicoteste in timp ce îl sorb din priviri. Ce faceai?ii cer explicații in vreme ce se apropie incet de mine.
Imi i-a lingura din mana si incepe sa invarta in sosul ce-l fac pentru chiftelute.
-Abdomene pe terasa,raspunde si inghit in sec.
Ma lipesc cu pieptul de spatele lui si ii inconjor talia,apoi imi șerpuiesc mainile pana in dreptul pectoralilor,dupa imi las degetele sa alunece in jos,iar muschii i se încordează in urma atingerii mele.
Il musc de un omoplat si suiera printre dinti,iar dupa ce mai invarte de cateva ori in tigaie,stinge ochiul de la aragaz si lasa lingura pe blatul mobilei.
Scot dintii din pielea lui cand se întoarce în bratele mele si imi prinde fata in maini,iar privirea lui lacoma,ma incinge pe loc.
-Ce voiai de la mine?intreaba la o suflare distanță de buzele mele.
-Aaaa...raspund pierduta in ochii lui.
Chicoteste.
-M-ai chemat sa mananc?vrea sa stie si ma concentrez pe gandurile ce le-am uitat cand a apărut în fata mea cu muschii la vedere.
Ma incrunt putin in vreme ce incerc sa-mi aduc aminte,apoi clatin din cap si surad cand mintea imi iese din ceata.
-Nu!ii raspund si incep sa rad usor. Voiam sa iti spun ca nu-mi vine sa cred că-ți bani am luat luna asta! Nici macar nu știu sa numar peste 3000 de euro! In viata mea n-am ținut in maini atat de mulți bani!zic si chicoteste.
-De fapt...stii...Am avut 5000 de euro cand am trebuit sa plătim avansul la apartament,imi readuce aminte si-mi dau ochii peste cap.
-Imi strici cheful!il acuz. Ma refeream ca n-am ținut atatia bani câștigați de mine! Unde naiba am incasat eu vreodată 3000 de euro sau mai mult de atat?il iau la rost si zambeste in coltul gurii.
-Pai,am sa ți-i dau si pe ai mei sa vedem dacă ai sa stii sa numeri un total de peste 7000 de euro.
-O doamne!zic si bufinim amandoi in ras. Nu-mi vine sa cred!exclam si isi i-a palmele de pe fata mea,dupa ma ridica in brate,apoi ma pune cu fundul pe masa.
-Punem jumătate de o parte,iar de Crăciun o sa facem la fel,bine? Oricum sa mergem pana la Viena și Praga ne ajung 2000 de euro.
„Adevarat. In ambele orașe el deja a facut cu vreo 3 luni in urma rezervare si a plătit deja jumătate din bani. Nu ne trebuie decât diferenta ca sa achitam camerele,plus benzină si bani ca sa vizitam locurile. Ori sa cumparam suveniruri sau sa mancam prin oraș. Dar 2000 de euro sunt arhisuficienti,ca doar nu mergem sa mancam la stele Michelin si nici sa ne cazam la 5 stele. Insa...una peste alta,eu tot raman incantata de situatie. Al 13 si al 14 salar chiar fac diferenta. Iar pe el dacă îl i-a din septembrie la firma mama,cu siguranta o sa-i urce salariul considerabil. Plus ca cei ce au contract direct cu firma principala,au tot felul de prime si bonusuri in fiecare luna ca sa se poata face diferenta intre ei si cei ce lucrează prin lessing firma. Deci? E de bine. Sa ne intre intr-o singura luna in jur de 8mii de euro,nu e de ici de colo. Diferențele într-adevăr sunt uriașe,dar aici problema cea mai mare este ca te toaca cheltuielile. Chiriile sunt mari și te ustura la buzunar daca ai lucra pe minimul de economie,dar in cazul nostru tot ne mai raman de pus deoparte și ne permitem mult mai multe decât în tara fără ca măcar sa strangem cureaua. De exemplu,aici avem posibilitatea de a ne urca in masina in fiecare weekend si sa plecam haihui fara sa ne provocam vreo gaura considerabila in buget. Eu de cand am ajuns în Germania,am plecat impreuna cu ingerul cel puțin de 3 ori pe luna asa de nebuni fara o destinație anume in minte si am ajuns sa vizitam tot ce era de văzut pe o arie de 200km in ambele tari. Atat in Germania cat si in Austria. Iar acum chiar pot sa fac diferențele între traiul de acasa si cel de aici,iar ceea ce pot sa zic,este ca in ambele cazuri,banii oricum nu aduc fericirea. Eu ma mulțumeam si cu ce aveam in tara. Eram la fel de fericita și acolo,fiindca ne aveam unul pe altul. Dar as fi o ipocrita sa nu recunosc faptul ca ma incanta mai mult situația de aici,cand nu trebuie sa calculez fiecare euro in parte ca sa putem sa facem o escapada de un week-end undeva prin apropiere. Adevarul este ca și locul unde stam e de asa natura încât sa te facă sa-ti dorești sa iesi din casa fiindca e zona turistica. Suntem înconjurați de munti indiferent in ce parte te-ai uita,iar ăștia chiar investesc in turism ca sa te atraga. Insa...de mâine o sa ne îndepărtăm de casa. O sa ajungem in Viena sau capitala muzicii cum i se mai spune. Dupa o sa mergem pana la Praga sau orasul de aur. Amândouă destinații ma incanta foarte mult,fiindca imi place sa descopăr locuri încărcate de istorie. Daca ar fi posibil as lua lumea asta la pas si as colinda-o colt cu colt daca timpul si banii mi-ar permite sa fac lucrul asta. Eu chiar am si o vorba...dacă viata mi-ar permite sa călătoresc,nu m-ar mai vedea nimeni. Atat de mult imi place sa descopăr lucruri ce apartin altor culturi,incat mi-ar place sa hoinăresc prin lume pana la sfârșitul zilelor.”
-Abia aștept sa plecam,spun in urma gandurilor.
Zambeste.
-Ai răbdare...mai sunt câteva ore și o sa ne urcam in masina,dar pana atunci ce zici dacă mancam?intreaba si se întoarce pe calcaie.
-Hai sa vedem cat de buna mi-a ieșit reteta asta. N-am mai facut-o niciodata. Am luat-o de pe net,zic in vreme ce el scoate doua farcurii din dulap.
Ma dau jos de pe masa si pun in ele chiftelele cu sos,iar langa cateva linguri de piure,apoi ne punem pe cate un scaun la masa si incepem sa mancam. In vreme ce duc furculita la gura,aud telefonul ca-mi suna prin dormitor si ma ridic in picioare,apoi imi indrept pasii spre camera,iar cand intru inauntru,il i-au de pe una dintre cele doua noptiere.
-Ma suna maica-ta!strig si ma intorc pe calcaie.
-Raspunde-i si vezi ce vrea,imi zice cand revin in bucatarie.
Duc telefonul la ureche dupa ce glisez cu degetul pe ecran și il fixez pe soare cu privirea in vreme ce incep sa vorbesc.
-Da? Ce faceți?
-Ceau Alexandra! Poti sa vorbești?intreaba,iar o spranceana mi se arcuieste usor.
-Mda...sunt acasă. Am intrat în concediu. Ce s-a intamplat?raspund cu o intrebare si ma asez inapoi pe scaunul de la masa.
-Nici nu știu cum sa-ti zic,raspunde,iar de data asta ma incrunt.
-Pai?
-A fost...lasa cuvintele suspendate in aer,iar buzele mele se strang intr-o linie subtire fiindca ma tine ca pe jar.
-A? A fost? Ce a fost sau cine?intreb in timp ce ingerul pune furculita langa farfurie și ma priveste cercetator.
Ridic din umeri la întrebarea nerostita de pe buzele lui fiindca habar n-am ce vrea maica-sa sa-mi spună.
-Au fost ai tai pe la noi ieri. Au dormit aici o noapte fiindca te-au cautat. Si pe Ramona,zice intr-un final,iar mie imi cade fata.
Ochii ingerului se maresc pentru o clipa,cel mai probabil pentru ca m-am schimbat la moacă,apoi se ridica și vine langa mine. Ma intoarce cu tot cu scaun spre el si se lasa pe vine,dupa ma prinde de mana libera si incepe sa mi-o mangaie.
Imi i-au telefonul de la ureche și il pun pe difuzor,apoi il las pe masa si privesc spre ecran ca trasnita.
-Pof...pof-tim?intreb,iar ea ofteaza.
-Mama ta a venit pornita pe scandal. Voia sa se ia de tine și de Ramona,dar mai ales de tine,fiindca nu o suni,pufneste iritata la final. Cum dracu sa o suni sau pentru ce? Cand ea te-a făcut de atâtea ori doar la mine cu ou si oțet? Cum sa aștepte sa o faci,dacă nu iti e drag sa o faci,pentru ca știi prea bine ca te scoate din sarite?
-Nu stiu...mormai. Habar n-am de ce așteaptă sa o sun,dar n-am nici in clin nici in maneca sa o fac.
Ofteaza.
-Eu am încercat sa o fac sa inteleaga,dar n-am avut cu cine sa vorbesc. O ținea una si bună pe a ei. Vezi doamne,ea e mama,iar tu ai datoria de a vorbi cu ea indiferent de cum este fiindca te-a făcut si te-a crecut.
Imi dau ochii peste cap cand o aud.
-Sigur...zic taraganat. La mintea ei de femeie nebuna poate lucrul asta e ceva normal,dar eu am dreptul sa nu imi frec nervii cu una de-al de ea,indiferent ca e maica-mea sau ca m-a făcut si m-a crescut. Sa-si vadă naibii de viata ei si sa ma lase pe mine sa-mi vad de a mea. Atat timp cat nu-i cer nici macar un capăt de ata,n-are ce dracu sa aștepte de la mine.
Din nou ofteaza si ma uit la inger ce clatina a lehamite din cap.
-Nu o sa se schimbe niciodata,mormaie Stefan in barba.
-Mda...plecai din buze. Si ce a mai vrut?intreb cand revin cu privirea pe ecranul telefonului. In afara de faptul ca m-a făcut cu ou și oțet? De ce a venit la Timișoara?
-Cica sa se i-a de tine și de Ramona. A zis ca meritați bătute amândouă.
Pufnesc.
-Doamne ferește ce minte are!suier printre dinti.
-Da...i-am zis ca nu gândește bine,dar nici nu m-a băgat în seama. Tat-tu insa tacea ca mutu.
Inspir adanc,apoi las aerul sa imi iasa zgomotos printre buze.
-Dupa fata ce o avea,nici lui nu-i convenea situația,Alexandra,imi zice cu parere de rau.
-Grija mea!pufnesc pe nas. N-are decât sa se spele cu ea pe cap,dar măcar sa nu mai bage si pe alții în rahatul lor.
Tace cand ma rastesc,apoi scrasnesc din dinti cand imi dau seama că ea nu are nici o vina,dupa marai cand simt ca entuziasmul pe care l-am avut pana sa ma sune ea in legătură cu zilele noastre de concediu se duce pe apa sambetei.
„Cum dracu reuseste sa imi futa meciul si de la mii de km depărtare de mine? Face cum face si reuseste sa ma enerveze fara ca măcar sa o vad sau sa vorbesc cu ea.”
Marai in urma gandurilor,apoi vad ca pe ecran apare chatul cu Andras. Il deschid,in timp ce mama lui Stefan ma informează ca nu a avut ce sa facă și a trebuit sa-i spună ca suntem plecați din tara,fiindca avea de gând sa meargă la firma din Timișoara la care lucram.
-I-am zis sa nu o caute nici pe Ramona acolo,ca nu mai lucrează. Sta cu un băiat din Timișoara și s-a înscris la facultate,continua mama lui Stefan in timp ce eu ma uit pe fotografia ce mi-a trimis-o Andras si citesc mesajul ce mi l-a scris sub ea.
-Pai nu e chiar o minciuna. Ramo chiar s-a înscris la facultate,fiindca vrea sa se facă farmacista.
-Stiu! De aia am și indepartat-o pe ea de fabrica. Iar dacă te întrebi de unde știe atâtea despre ce faceati aici cu toate ca amândouă nu vorbiți cu ea,cică i-a spus cineva ca a văzut la tine pe profil cum se cheamă fabrica din Timișoara. A aflat prin intermediul unui prieten comun pe care-l aveti amândouă.
„Eu nu mi-am actualizat datele pe Facebook de cand am plecat de la Timișoara,dar oricum...vad ca trebuie sa-mi revizuiesc prietenii ce-i am ca sa nu-i mai dea raportul. Sincer...ar putea fi oricine,dar nu-i nici o problema. Am sa-i sterg pe toți care ii am din Iași. Toate cunoștințele. Restul nemurilor,oricum stiu ca nu o sa ma spună cu nimic la ea,fiindca nimeni nu mai vorbește cu ai mei. Dar am cativa asa zisi prieteni pe care cu siguranta ii are si ea,fiindca sunt persoane ce umblau pe la noi prin casa si probabil mai continua sa o faca si-n ziua de azi.”
-In regula...raspund intr-un final. Acum au plecat acasă?
-Da. I-am spus sa ma sune când ajung in Iasi,ca sa fiu sigura ca nu ma mai trezesc cu ei pe la usa pe nepusa masa.
-Deci...ea prima data a fost la noi la bloc,apoi a venit la voi?
-Da! A zis ca nu raspunde nimeni si s-a gândit ca sunteți la munca. Au dormit aseara aici dupa ce le-am spus ca voi nu sunteți in tara,iar acum de vreo ora au plecat.
-Aha...mormai pe un ton meditativ. Atunci imi da-ti si mie un mesaj cand o sa va anunte ca au ajuns la Iași ca sa dorm linistita ca nu minte si nu o cauta pe Ramona prin Timișoara. Atat i-ar mai trebui si lu aia,sa se trezească cu ea pe cap.
-Bine Alexandra. Voi ce faceți? Cum sunteți?schimba subiectul si clatin din cap doar ca sa-mi alung toate gândurile și înjurăturile la adresa alor mei.
-Ne pregătim sa plecam in concediu,raspunde Stefan.
-Ce fain!exclama bucuroasa. Veniți si pe acasă?
-Nu mama. Mergem pana la Viena și pana la Praga,raspunde tot el.
-Ah...sopteste trista.
-Dar o sa venim în Octombrie!o informez si ii arat lui Stefan invitația de nunta pe care am primit-o de la Andras. Trebuie sa ajungem la o nunta și ne vedem atunci,continui,iar de pe buzele ei se desprind imediat cateva sunete de fericire.
Chicotesc si mai citesc o data mesajul de la Andras ce însoțește poza cu invitația de la nunta.
 
Andras:

Pentru ca de Crăciun nu ai venit acasă,iar in concediul de vara m-ai anunțat de luna trecuta ca n-ai sa ajungi,m-am gândit sa ma insor. Ti-am zis ca asa am sa fac,dacă nu vii pe la Timișoara. Bine,si pentru ca vreau sa o iau pe Gina de nevasta. Asa ca,va aștept în Octombrie la nunta,iar la anul poate fac si un copil ca sa nu te mai lași atat de mult așteptata si sa te vad prezenta la botez. Va pup! Distracție plăcută în concediu! Sa-mi aduceți ceva bun! Am auzit ca aia au ciocolata bună. Dar sa știi ca va primesc si fara ea. Poți sa vii cu mana goala. Eu vreau doar sa ne vedem,moldoveanco. Szeretlek. (Te iubesc)