De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 155

Ale:
În urma cu 3 ani...

-Aolo!exclam frustrata cand vad anunțul mare ce e scris pe o pancarta in fata spitalului.
Dacă ieri la control,doctorita mi-a spus ca trebuie sa merg în decursul zilei de astăzi la spital,uite-ma aici,stand în fata lui si privind spre mulțimea de oameni ce așteaptă cel mai probabil ca persoana pe care au insotit-o sa iasă din incinta lui,fiindca nu mai au voie sa intre decat cei ce necesita ajutor.
-Ce dracu facem,soare?intreb haraind si intorc nervoasa capul spre ingerul meu.
Se uita cu ciuda la afișul ce informează lumea cu privire la noile reguli si incepe sa maraie. Dar o face in interiorul lui,fiindca buzele le are strânse intr-o linie subtire.
-Intram!raspunde pe un ton categoric.
-Eu cu singuranta am sa o pot face,dar tu? Crezi ca o sa te lase?
-Bine-nteles!pufneste. Sunt soțul tău si tatăl copilului. Sunt sigur ca undeva tot trebuie sa dau cu subsemnatul,asa ca,hai sa mergem,imi cere si ne punem în mișcare.
In timp ce el paseste încrezător spre intrarea in spital,eu abia calc de pe stângul pe dreptul si ma tin strans de bratul lui,pentru ca a devenit un efort sa merg cativa pasi fara sa nu incep sa gafai. Cu toate ca am luat în jur de 12 kg pana in clipa de fata,tot obosesc,chiar daca nu sunt atat de multe. Dar având în vedere ca sunt mica de înălțime,12 km se simt,dar se si vad.
„Nu stiu cum am sa scap de ele,dar in clipa de fata am alte batai mai mari de cap."
Inspir adanc in timp ce pasim printre oamenii ce așteaptă in fata spitalului si toti ce uita la noi curioși cand batem la usa ca sa ne deschida cineva pentru ca e încuiată.
Cateva clipe mai tarziu iese un domn si incepem sa-i explicam ce e cu noi,iar dupa ce suna pe cei de pe etajul cu ginecologie si primește raspunsul la întrebarea,dacă are voie si soțul sa ma însoțească,inchide apelul si ne face loc sa trecem.
-Trebuie sa mergeți la etajul 3,ne informează.
Incuviintam din cap,iar dupa ce aflam numărul de la cabinetul unde trebuie sa ajungem,ne prezentam amandoi testele,apoi ni se ia temperatura,dupa ne pun sa ne dezinfectam pe mâini și intr-un final trecem de paza.
Cand ajungem la biroul de informații,intrebam cum ajungem la etajul respectiv,iar dupa ce tipul ne indruma,pasim in direcția respectiva. Trecem de o usa dubla,apoi traversam un hol lung,dupa mai trecem de o usa si dam intr-o sala imensa,unde se afla un magazin și cateva mese puse în afara lui cu cateva scaune,dar și vreo 5 lifturi. Urcam pana la etajul 3 si oprim o asistenta ce ne arata unde se afla cabinetul pe care il cautam,iar cand ajungem in fata lui,ne asezam pe doua scaune ce sunt aliniate langa perete.
-Doamne...ce mai nebunie...sopteste si imi las capul pe umarul lui Stefan.
-Iar asta e doar începutul,inimioara,raspunde in timp ce isi baga nasul in parul meu si ma saruta.
„Vai si amar...a înnebunit lumea! De zici ca a dat molima peste noi si nu mai avem scapare. Toata lumea e in alerta si nu pot sa concep de ce atata panica pentru o gripa. E o gripa,la dracu! Nu e moartea neagra ca sa ne facem probleme ca o sa stârpeasca omenirea de pe glob. Acum serios...se face atata tam-tam pentru o raceala mai puternica,dar nu se mai pune problema ca pe glob mor oamenii zilnic din cauza foamei si a sărăciei. Nu se mai pune problema ca încă nu sunt in stare sa trateze cancerul ce e boala secolului. Si nici ca sunt locuri pe mapamond unde nu exista apa potabila,scoli,medicamente sau spitale. Pentru lucrurile grave nu se mai pune vreo problema,dar se pune pe o gripa. De zici ca omenirea nu a mai trecut prin viruși. Suntem plini de viruși. Noi ca și oameni suntem o bacterie umblatoare. Pe noi exista milioane de viruși. Acum s-au trezit ăștia ca vezi doamne murim de la o gripa. Nu murim de la o gripa,murim pentru ca avem imunitatea scăzută,iar corpul nu are putere sa lupte si atunci e clar ca cedează. Mai ales daca respectivul individ mai suferă si de alte boli. Daca lumea ar griji de imunitate,nu ne-ar doborî o raceala,indiferent de cum dracu s-o numi ea. Eu imi aduc aminte ca babele de la bloc isi faceau mereu probleme cand le prindea gripa sezoniera. Mereu se vaitau,apoi se rugau sa nu li se întoarcă dupa ce scăpau de ea. Spuneau ca o sa le trimita a doua oara în groapa daca se întoarce la ele. Nu departe de adevăr. Daca răcești o data,corpul e slăbit. Daca la distanta foarte mica o faci din nou,riști sa se agraveze si vreo boala de care mai dispui. Daca ai probleme de sănătate grave,s-ar putea sa te duci pe copca pentru ca nu știe sistemul ce sa mai apare la tine. Dar asta e de cand lumea si pamantul. Probleme au fost si o sa fie mereu,depinde de noi cum ne raportam la ele si ce facem ca sa le venim de hac. Ideea e sa nu te gândești la moarte. Dacă ai zile sa trăiești,ai sa o faci oricum. Daca nu,Dumnezeu cu mila. Dar vrăjeală asta a guvernului cu vaccinul minune,din partea mea sa si-l bage în cur. Nu poate sa vina nimeni sa-mi spună ca in cateva luni exista si leac pentru boala. Aolo! Inteligenții pământului...asa deodata,a dat deșteptăciunea in voi? Virusul nici macar nu si-a arătat toate formele si nici cum afectează populatia,dar voi aveti deja vaccin? Cum? Ca da cu virgula. Mai lipsește sa ne spună ca ne dau si bani doar ca sa mergem sa ne vaccinam,ca atunci chiar ar fi culmea culmilor. Cum fac politicienii inainte de alegeri. Vin cu sacosica si dupa,au ei grija sa isi bage milioanele de euro în cont. Tu doar sa pui acolo stampila,ca ei te îngroapă dupa de viu. Si oricum...chiar atat se idioți ne cred,incat sa-si imagineze ca toată lumea crede tampeniile lor? De fapt...daca stau bine și ma gandesc,asta au urmărit in ultimii ani. Sa fim cât mai prosti,ca sa ne conducă exact asa cum vor ei. Ai dracu...la populație se pun interdicții peste interdicții,dar la bogați nu mai exista asa ceva. Aia se distrează,isi traiesc viata in continuare. Fac party cu zeci de persoane,dar prostimii nu ii e permis asa ceva. Ăstora din popor le e interzis totul. Pe bune? Si nici macar nu se fersesc sa arate lucrul asta. Daca te uiți pe internet,toti se flexeaza. Si doar de aici poți sa deduci cat de mare proasteala pe fata este tot teatrul ieftin ce il fac politicienii la televizor. Vai le pasa de sănătatea noastră...oohhh...dar ce le pasa. Au o durere mare in suflet. De asta nimic nu e pe gratis. Mergi în spitalele din România,ajungi sa plătești și pansamentul ce ti-l pune pe vreo rana. Dar le pasa...de asta nu investesc in nimic."
-Lua-i-ar dracu sa-i ia,injur deodata in urma gandurilor,iar ingerul se retrage putin cand ma aude.
-Pe cine?
-Pe politicieni,cu prosteala lor de doi lei,raspund si ofteaza. Iar oamenii chiar pun botul la vrăjeala lor. Chiar nu vad cate semne sunt ca totul e doar ca sa se îmbogățească ei? Nu isi pun niște întrebări? Nu le da cu virgula?
Chicoteste,dar o face intr-un mod sec.
-De unde minte,inimioara? Oamenii îndoctrinați,nu gandesc. Ei doar asculta și urmeaza turmele de oi ce sunt conduse de lupi.
-Ca sa ajungă direct la taiere,continui si incuviinteaza din cap.
-Fiecare si-o face cu mana lui,micuto. Dacă nu sunt in stare sa isi folosească materia cenușie de care dispun,nu e nimeni de vina. Sa creadă în tot ce vor. E dreptul lor pana la urma.
-Da...din partea mea sa faca ce vor,dar nu sa ma oblige pe mine sa fac un lucru pe care nu mi-l doresc,marai cu ciuda,fiindca tot ce am ajuns sa trăim imi da impresia ca e un film foarte prost regizat,apoi imi tintesc privirea pe usa din fata cand se deschide,iar o tipa blonda iese din cabinet.
Ne ridicam in picioare si ii explicam de ce suntem la spital,iar ea ne pofteste inauntru. Ne invita sa luam loc pe scaunele de la birou,apoi imi cere carnetul in care doctorita ginecolog mi-a notat toate datele de la fiecare control in parte,iar in timp ce incepe sa le bage în calculator,imi pune tot felul de întrebări. Dacă de exemplu am cazuri de diabetici in familie sau cu alte boli si dupa ce raspund la ele,imi cere sa ma dezbrac ca sa ma consulte.
Ma urc pe capra imediat ce scap de haine si o vad cum se incrunta la un moment dat cand imi face ecografia.
-Trebuie sa ramai la spital,imi spune pe un ton serios si intorc capul dintr-o singura miscare spre Stefan ce ma privește din dreptul biroului.
-De ce?intreaba in locul meu pe un ton de un calm prefacut.
-Lichidul abia mai exista și trebuie sa ii provocam travaliul,raspunde blonda,iar inima mi se opreste pentru cateva clipe in piept.
„Travaliu provocat! Aoloo!!! Din câte am citit doare foarte rău fata de cel natural!"
-Vai de capul meu!exclam putin agitata.
-O sa fie bine,ma incurajeaza ingerul si clipesc des ca sa nu incep sa plang.
-Nu prea știu ce sa zic,ingaim in vreme ce ma dau jos de pe capra. De obicei travaliul provocat se termina cu cezariana,iar eu vreau sa nasc natural,soare!
Vine langa mine,in vreme ce doctorita merge sa mai tasteze ceva la calculator și imi fixez ochii in ai lui.
-Fii pozitiva,imi cere si incep sa-mi musc buzele pe rand.
-Imi e frica,recunosc cand bratele lui se strang cu grija in jurul meu. Iar spaima e mai mare pentru ca știu că nu ai sa fii langa mine.
-Cum sa nu fiu?intreaba ca trasnit.
-Nu o sa te lase,soare. Sunt sigura de asta. Regulile impuse o sa te scoată din spital. Dar sa speram ca o sa poți lua parte la naștere,zic cu greu si ma abțin din suflet sa nu bufesc in plans.
-Am voie sa stau cu ea in spital?o întreabă direct pe doctorita si ma uit cu speranța in direcția ei.
Ofteaza.
-Daca nu era pandemia,aveai voie sa dormi in acelasi salon cu soția ta,dar având în vedere norile reguli,nu se mai permite lucrul asta,raspunde cu parere de rau si lacrimile imi înțeapă imediat ochii. Dar ai voie sa asiști la nastere,adauga repede încercând sa ne facă sa ne simțim mai bine.
Stefan ofteaza pe jumătate usurat si cu toate ca e o veste buna faptul ca o sa fie prezent la nastere,inima tot mi se strange in piept fiindca nu o sa fie non stop langa mine.
Ma îngrozește situația asta pentru ca de la el imi iau in mare parte puterea si curajul. Iar in clipa de fata prezenta lui ar conta foarte mult pentru mine. Fiindca teama de necunoscut reuseste sa-mi înghețe sangele in vene,iar faptul ca am citit pe undeva ca un travaliu provocat te rupe mai tare decât unul natural,mai ca nu imi da in clipa asta stingerea la creier.
„Si atunci ce naiba ma fac? Cand alinarea,curajul si puterea din mine mi se alimentează datorita lui. Pot sa raman in picioare si cat de cat pozitiva in orice situație critica daca il am pe el langa mine,dar acum...cand nu o sa fie posibil sa imi rămână alaturi,ce dracu am sa fac? Habar nu am,dar se pare ca soarta ma pune la încercare. Vrea sa vadă dacă sunt in stare sa depășesc acest hop și cu toate ca o sa-mi fie enorm de greu,trebuie sa fac cumva sa rezist in lipsa ingerului meu. Indiferent de ce ma așteaptă,sunt obligata sa-mi inving orice teama. Trebuie sa o fac chiar daca vreau sau nu. Pentru ca,pana la urma am un copil de adus pe lume și trebuie sa fiu în stare de orice pentru el."