De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 2

Ale:

-Am vorbit cu Lori sa mergem saptamana viitoare la Salzburg,spun in timp ce intru in sufragerie. Vrea sa il ia pe teroristul ei ca sa trecem pe la biserica și sa ne spovedim,iar a doua zi sa ne împărtășam.
-Mergeti,raspunde in vreme ce sta întins pe jos si se joaca cu Eric.
-Mergem...am zis ca mergem,dar si tu esti inclus în pachet alături de micutul terorist,zic,iar ochii lui se muta automat pe mine.
-Hm?intreaba si chicotesc.
-Ai auzit bine. Mergem toți trei,spun si ma asez pe canapea.
-Ce sa fac eu la popa,inimioara?vrea sa stie si ridic usor din umeri.
-Bunica zicea ca e bine măcar o data pe an sa iti spui toate păcatele,il informez si ma priveste amuzat.
-Si in ultimii 12 ani de cate ori ai dat tu pe la popa?intreaba chicotind.
Ma las mai pe spate in canapea si imi privesc teroristul ce incepe sa faca ca un T-Rex.
-Pai ultima data am fost cand ne-am cununat,raspund,iar el incuviinteaza din cap.
-Exact,iar asta s-a întâmplat în urma cu 6 ani,inimioara. Si din cate imi aduc aminte,eu nici măcar atunci nu m-am spovedit.
-Stiu,surad. Dar ai facut-o macar vreodata?il intreb si cade pe gânduri.
-Hmmm...cred ca am fost impartasit o data cand eram în vacanta la Craiova. M-a dus mamaia la biserica intr-o duminica si am primit un piscot înmuiat in vin,dar in rest...n-am fost. In Hunedoara nu am mers niciodata,iar in Timișoara nici atat.
-Apropo de asta...de ce nu ai vrut sa o faci atunci cand trebuia sa ne cununam?intreb si o sclipire i se aprinde in ochii verzi albastrui.
Se întinde pana cand ajunge cu spatele lipit de canapea,iar eu imi urc tălpile pe umerii lui in vreme ce el isi lasa capul pe spate si il privesc de sus.
-Tu iti dai seama ca ar fi trimis popa politia la usa noastra daca i-as fi spus ce naiba iti fac in dormitor?intreaba retoric si bufnesc in ras.
Eric cand ma aude incepe mai tare sa faca ca un dinozaur si se arunca imediat pe pieptul lui tat-su.
-Tu te gândești ca popa ala ar fi crezut ca te sechestrez la domiciliu si te maltratez,dacă ii spuneam ca uneori am placerea de a te lega si de a te pedepsi in funcție de cât de tare ma scoți din sărite? Sau in funcție de dorinta ce imi curge mie in momentul respectiv prin vene?continua si inca un hohot de ras se desprinde de pe buzele mele cand il aud.
-Dar știi ca popa nu are voie sa zică ceea ce ii spune fiecare om in parte,nu?
-Sigur...raspunde taraganat. Asta sa i-o spui lu surdu ori lu mutu,inimioara.
-Serios!exclam si pufneste neincrezator.
-Ma rog...cum zici tu. Dar si daca nu ar spune mai departe,oricum...tu te gândești dacă m-as duce sa ii povestesc ce naiba iti fac,ce ar zice el? Fiindca si alea se considera pacat in ochii bisericii,nu?intreaba si ridic neștiutoare din umeri.
-In ziua de astăzi totul e considerat un păcat. In viziunea mea sunt 10 porunci de toate pe care nu trebuie sa le inclaci.
-Pai...oricum ar fi...tu te gândești dacă eu i-as spune la popa ce si cum,iar dupa mine ar veni o enoriasa...lasa cuvintele in aer si un chicotit dracesc i se dezlipește de pe buze.
Nu trebuie sa continuie fiindca știu exact la ne naiba se gândește și il privesc amuzata.
-Pacatosule!!!tip razand,iar micutul terorist incepe mai tare sa urle ca un dinozaur.
-Stii ce ar spune enoriasa cand si-ar baga capul sub patrafir?intreaba si incep sa rad in hohote.
-Sfinte!!!!!! Ce nebun!!!!
-Ar zice: sa fie primit,Doamne!nu se lasa pacatosul si imi spune exact ceea ce gândește.
Continui sa rad ca o nebuna,dupa ii inalntui gatul si ma aplec sa il sarut pe frunte,dupa pe vârful nasului,apoi pe gura,iar Eric ma impinge imediat si imi zice ca tat-su e a lui.
-A meu!spune micutul si se incrunta la mine.
-E si al meu,contraatac sirazand si clatina din cap.
-Nu! A meu!replica supărat.
-Bine,bine...e al tău,ii dau dreptate si da mulțumit din cap imediat ce ma aude.
Imi mut privirea inapoi pe chipul zapacitului meu si incepe sa joace ca un drac din sprancene.
-Oricum...ce ti-a venit cu biserica?
-Nu mie. Lori vrea sa meargă și m-a rugat sa ma duc cu ea.
-Pai pot sa va duc eu,dar nu intru cu voi.
-Doamne feri sa o faci,drăcea!pufnesc amuzata. Doar asa se darama biserica pe noi.
-Sa nu exageram,inimioara...mormaie,apoi intoarce capul si ma musca de interiorul coapsei drepte.
-Ah!tip cand ii simt colții in piele.
-Esti asa o mincioasa!exclama razand. Adevarat ca ești una vai de steaua ta,dar tot o mincinoasa ramai,continua si chicotesc. De parca nu as știi cât ești de rezistenta la durere,asa ai tipat.
-Eh...imi incercam si eu talentul actoricesc,replic fluturând dintr-o mana.
-Ala de baltă sau care? Ca altfel nu se poate numi talentul tău actoricesc. Esti in plop,iar plopul e in aer,inimioara,chicoteste si scot limba la el. Știi ca am dreptate,continua si pufnesc pe nas.
„Stiu prea bine. Eu nu pot sa mint. Se citește totul pe fata mea. Eu nu pot sa fiu draguta dacă nu imi place persoana ce se afla in fata mea sau nu pot sa fiu o prefacuta,fiindca fata ma da imediat de gol. De aceea de foarte mulți ani nu ma mai eschivez cand sunt pusa diferite situații in care o minciuna chiar mi-ar salva pielea,insa nu o pot scoate neam pe gura. Cand eram mica sau adolescenta incercam sa dreg cumva busuiocul ca celalalt de langa mine sa nu se simta prost daca imi punea o intrebare,iar eu știam sigur ca răspunsul meu l-ar fi suprata. Acum insa spun totul pe fata. Nu intr-un mod urat,dar zic ceea ce gândesc și  adevarul meu de foarte multe ori supara,dar aia e...imi asum tot ce scot pe gura. Fiindca știu ca supărarea asta vine doar in cazul in care in fata mea se afla un om pe care nu îl duce mintea sa vadă dincolo de părerea mea. Pentru ca stiu faptul ca cineva întreg la cap imi ia vorbele precum o părere si nu ca pe un atac la persoana. Fiindca asa actionez si eu atunci cand o persoana are o altfel de părere despre mine. Pe mine nu ma deranjează nici o remarca fiindca știu foarte bine cum sunt,dar și pentru ca respect faptul ca fiecare e liber sa aibă propria lui opinie.”
-Dar tu cand ai fost ultima oara la biserica?ma scoate vocea lui din ganduri si imi revin în simturi.
-Pai...zic si imi pun putin mintea la contribuție pentru ca am dat mai mult pe acolo cand bunica traia. Sincer...cred ca eram prin clasa a 5 sau a 6. Dar imi aduc aminte una dintre dațile in care am fost foarte micuta si am merg la biserica din cartier.
-Si ce s-a întâmplat?vrea sa stie,iar eu zambesc cu nostalgie.
-Am învățat o lecție de la bunica mea,raspund si ridica usor dintr-o spranceana.
„Am învățat o lecție in care morala era despre credinta privită dintr-un alt unghi. Fiindca bunica nu era chiar o clasica a bisericii. Ea vedea lucrurile cu totul si cu totul diferit.”
 
*****
 
Ale:
In urma cu 25 de ani...
 
Dupa ce preotul isi incheie slujba si intra in altar ca sa aducă cele necesare pentru împărtășanie,ma pun cu bunica,Oana si Paul la rand.
Privesc cu ochii cercetatori tot ce se întâmplă în jurul meu,iar cand lumea incepe sa treacă prin dreptul preotului ca sa-si ia împărtășania,eu stramb putin din nas. Intorc capul spre Oana si dau sa ii spun ce ma deranjează,dar o vad cam palida la fata si ridic automat din sprancene.
-Ce ai?intreb si inspira de cateva ori adanc.
-Nu imi face bine mirosul asta de lumânări.
-Shhh...ne cer cateva babe din fata si le vad cu coada ochiului cum isi duc cate un deget la gura.
Mijesc ochii la ele,dupa ii ridic pe bunica.
-Ii e rau,zic si incepe sa o mangaie pe Oana incet pe par,dupa scoate o sticluță de apa din geanta si ii da sa bea.
Verisoara mea isi revine putin dupa cateva guri,apoi ofteaza cu putere.
-Bunico?zic,iar cand ochii ei albastri se fixeaz in ai mei,ii fac semn sa se aplece.
Nu ca bunica ar fi inalta,dar eu sunt prea mica si nu ii pot spune pe un ton normal doleanțele mele.
-Ce s-a întâmplat,Sandra?intreaba pe un ton soptit.
-Eu nu vreau sa bag lingura aia in gura dupa ce au bagat-o si alti zabalosi,zic,iar ochii bunicii se aprind pentru cateva secunde de amuzament.
-Zăbaloși?intreaba incet.
-Pai...da...raspund,iar Paul incepe sa rada și din nou babele din fata se întorc spre noi.
-Stii...zice fără sa bage în seama privirile enervata ale babelor dinaintea noastra. Lingura aia intra in vin,iar vinul este sangele lui Iisus Hristos. Se spune ca împărtășania e cel mai pur lichid din lumea asta si e capabil sa curețe orice.
Revin cu privirea pe preot cand mai înaintăm doi pași si clatin din cap dupa ce vad cum lingura mai intra prin gura a trei babe ce isi așteptau randul la coada.
„Eu nu beau si nu mananc dupa nimeni. Mie imi iese zăbală la gura si daca privesc pe un spurcat ca bea apa,darămite sa mai beau dupa cineva.”
Cand vine si randul nostru sa luam lingurita de vin,Oana e prima si isi spune numele,apoi preotul ii da împărtășania.
Inghit in sec.
-Haide,ma îndeamnă bunica de la spate.
Pasesc,iar cand ma postez in fata popei si il vad ca baga lingurita in paharul de argint plin cu vin,inspir brusc.
-Parinte?intreb cu voce mica.
Ma priveste cu ochii lui calzi si căprui,apoi ma îndeamnă printr-o miscare a capului sa continui. Ma ridic pe vârfuri si zambeste in timp ce se apleaca.
-Eu nu vreau sa beau dupa ce au mai facut-o si alții înaintea mea,ii soptesc la ureche.
Nu zice nimic cand ma aude,dupa se îndreaptă de spate si scoate dintr-un buzunar al hainei lungi ce o are pe el,o alta lingurita. O șterge cu materialul de la maneca larga,apoi o baga in paharul cu vin și imi cere sa imi spun numele.
-Alexandra,zic,dupa iau gura de vin și ma indrept spre Oana.
„Multumesc"
Ii mimez pe buze cand ma opresc langa vara mea,in vreme ce astept ca bunica si Paul sa se apropie de noi.
Zambeste cu blandete,dupa isi continua mai departe treaba.
Dupa ce toti suntem împărtășiți,in drum spre ieșire luam fiecare cateva bucatele de anafură,iar cand ieșim afara din biserica,bag o bucățică de prescură in gura si ridic ochii spre bunica.
-Sper ca nu te-ai supărat pentru ce am făcut,nu?intreb,deși nu pare deloc suprata,insa vreau sa ma asigur ca e bine.
-De ce sa fiu,Sandra?raspunde cu o întrebare. Sa nu faci niciodata nimic din ce nu iti face bine.
-Dar ai spus ca...
-Stiu ce am spus,Sandra,ma intrerupe. Dar e mai important sa ai credinta ta. Sa crezi în ceea ce iti face tie bine. Daca eu te puneam sa iei gura aia de vin asa dupa toata lumea știind ca nu e un lucru ce iti place,iti făceam un rau doar pentru ca eu am o credință și tu alta. Dar asta nu înseamnă ca a mea e variata bună sau ca a ta este gresita. Fiecare crede ceea ce e mai bine pentru el si acționează în consecinta.
„Credinta...cu toate ca sunt mica,am credinta,fiindca bunica mereu ne-a vorbit despre Dumnezeu. Ea a fost cea care ne-a învățat pe fiecare sa ne închinăm si cea care ne spune povesti din Biblie. Sincer...eu nu îl vad pe Dumnezeu asa cum apare în unele povestiri. Ca fiinta ce pedepsește atunci cand greșești. Eu îl vad ca pe prietenul meu cel mai bun. Cel ce nu ma judeca atunci cand fac câte o prostie si ma înțelege indiferent de ce as face. Poate greșesc...dar mie imi face bine sa ma gandesc la el si sa vorbesc cu dânsul ca si cum ar fi prietenul meu. Pana la urma e vorba de credință asa cum zice bunica,iar daca e sa ma gandesc mai bine,fiecare crede si si-l închipuie asa cum vrea. Eu nu vreau sa cred ca,creatorul e o fiinta de care sa-mi fie frica. Eu vreau sa cred ca el e cel ce ma influențează sa vad binele in rau si veghează asupra mea. Fiindca in felul asta prezenta lui în mintea mea e cea care imi face bine.”