De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 172

Ale:
In urma cu un an...

-In sfarsit am terminat...oftez,apoi ma asez putin pe marginea patului ca sa-mi trag sufletul.
De dimineata ma misc intr-una. Ba am făcut curat în toată casa,ba am băgat la spălat,iar între timp cat masina mergea,am călcat un maldăr de haine,apoi le-am pus la uscat pe cele din masina cand a terminat programul,dupa m-am apucat sa fac o friptura de rata la cuptor. Acum insa,am reusit sa sortez hainele lui Eric si sa-i fac curat în dulap.
Inspir adanc,apoi ma incrunt fiindca e prea liniste. Si probabil ca lucrul asta n-ar ar fi dubios pentru cei ce nu au copii,dar cand in casa e liniște,iar in ea exista un mic terorist,deja trebuie sa te aștepți dinainte ca urmeaza sa iti pui mainile in cap dacă nu-i auzi gura.
Oftez zgomotos in vreme ce ies din dormitorul cel mic si ma indrept spre sufragerie ca sa-l verific pe drăcușor.
Cand nu il găsesc,intorc privirea pe hol si imi tintesc ochii pe ușile de la dormitorul cel mare.
Din cativa pasi trec dincolo de prag,iar nervii imi coboara intr-o secunda la pământ cand vad dezastru dinauntru.
-Ce ai făcut aici?ridic vocea,iar Eric rămâne blocat,in vreme ce ochii lui Stefan se deschid deodata.
Clipește de cateva ori buimac,apoi se uita si el la haosul ce il înconjoară din toate părțile.
-De asta era asa liniște?intreb,iar de data asta marai cuvintele.
-Micuto...spune ingerul pe un ton precaut si se ridica in capul oaselor.
Eric se repede spre el si i se urca în poala,iar eu inchid ochii pentru cateva secunde ca sa ma linistesc.
Incep sa fac exerciții de respirație si sa numar in gand pana la 20 nu pana la 10,dar sa dea dracu daca ma ajuta cu ceva lucrul asta. Echilibrul meu e dus de mult pe apa sambetei si abia mai reușesc sa-mi tin nervii sub control. De la o zi la alta imi e tot mai greu,iar oboseala ce o am pana-n maduva oaselor,înrăutățește si mai mult situația.
-Tati?ii aud vocea nesigura si deschid ochii.
Ingerul clatina din cap si ofteaza subtil printre buze.
-Cat am fost treaz ai știut sa te joci fara nici o problema,spune pe un ton obosit. Cum am închis putin ochii,cum ti-ai facut de cap,continua,iar eu pufnesc iritata.
-M-am saturat sa curat și sa strang toata ziua bună-ziua de dimineata pana seara!exclam exasperata. Nu mai pot! Nici daca ma duceam la munca si mai aveam un minijob pe langa,nu eram atat de franta cum sunt de cand am născut!harai din adancul sufletului fiindca mai am un pas pana sa-mi pierd si ultima fărâmă de control.
"Abia am terminat de făcut curat în mama ma-sii!!! Acum iar trebuie sa o iau de la capat???"
Imi inclestez dintii cu putere in vreme ce urlu in mintea mea si privesc nebunia ce ma înconjoară.
Draperia crem de la geamuri e pictata cu o sumedenie de culori,la fel si pereții. Parchetul e plin de pete,iar cateva sunt si pe mobila. Ca sa nu mai spun ca o parte din asternuturi sunt murdare,fiindca s-a găsit cel mai probabil sa se șteargă pe mâini cu ele.
"Cum dracu mai scot eu acuarele astea de peste tot?"
-Bine ca nu te-a pictat si pe tine!i-o trantesc infuriata si-l decimez pe Stefan din priviri.
-Calmeaza-te,imi cere pe un ton egal.
"Da cum sa nu! Pai nu ma calmez eu cand stiu ca trebuie sa o iau de la capat? O sa fiu al dracului de calma in vreme ce am sa o iau de la inceput cu făcutul curățeniei! Abia am terminat de făcut mancarea si curățenia în casa. De dimineata nu mi-am mai vazut capul de lucru,iar acum trebuie sa continui cu treaba in loc sa fac dracu si eu o baie,iar dupa sa îmi pun curul putin in pat. Fiindca sunt rupta de somn pentru ca teroristul s-a smiorcait toata noaptea. Deoarece ieri nu a dorit la prânz,azi-noapte a fost foarte agitat,iar eu din nou n-am pus geana pe geana. Deci...da! Nici n-am motive sa nu-mi pierd cumpătul. Vai si amar de capul meu..."
 
*****
 
Stefan:
 
In timp ce o ajut sa curețe haosul pe care l-a făcut Eric,o aud cum spumega de nervi și oftez subtil printre buze.
-Ta-ti! Ta-ti!spune micutul si incepe sa tragă cu mainile de pantalonii mei.
-Da Eric?intreb cu jumătate de gura.
-Aaaa...zice si incepe sa se mangaie pe burtica,apoi deschide gura si face semn spre ea. Yami?intreaba si imi trântește un zambet de ingeras.
Inspir zgomotos,iar dupa ce dau draperia jos si o mototolesc ca sa o duc in baie,ii fac semn sa ma urmeze.
-Iti dau imediat sa manaci,bine?intreb si din nou scoate pe gura cuvantul "yami".
Cu siguranta daca n-ar vedea-o pe ma-sa cat e de nervoasa,ar vrea san. Dar asa stie ca a facut-o lata si nu îndrăznește sa-i ceara.
"La dracu...am închis ochii pentru o clipa si-am adormit,iar el a știut sa faca un ditamai haosul pentru ca nu mai era supravegheat."
Clatin din cap imediat ce simt nervii cum imi ard prin vene,fiindca oboseala se pare ca m-a ajuns si pe mine din urma și abia ii mai tin in frâu acumndin cauza ei,dar cu toate astea incerc sa gandesc rational ca nu vreau sa-mi pierd cumpatul. Dar ca tot spuneam de oboseala,pot sa zic ca as fi in stare sa dorm în picioare precum un cal,fiindca in mare parte mai ca nu ajung ochii sa-mi cada in gura.
-Hai sa mergem,zic dupa ce pun draperiile in coșul de rufe si ma aplec sa-l ridic in brate.
Isi trece o mana pe dupa gatul meu si isi tranteste cea mai dulce expresie pe care o are în dotare.
Deși e micut. Are doar 2 ani si 3 luni,e un mare bandit. Stie cand greșește si se folosește de toate tehnicile ca sa nu te superi pe el.
"Iar adevărul este ca-i si iese. Cand ii vad mocuta de ingeras si zambetul plin de dulceata,uit si de ce m-a enervat."
-Degeaba ai fata de ingeras...mormai in barba. Eu știu cat de dracusor poți sa fii.
Continua sa ma țintească cu ochii lui albastrii,iar zambetul ii devine mai larg.
-Ta-ti...zice pe un ton mieros si se intinde sa ma pupe pe un obraz.
"Mda...ce ziceam? Nici macar nu mai știu de ce m-a enervat. Am uitat,iar acum simt cum ma topesc de dragul lui."
Ma abțin sa nu rad fiindca imi amintesc ce boacăna a facut cand o aud pe ma-sa ca bombane in dormitor,iar dacă ea m-ar auzi pe mine ca rad probabil mi-ar sari la gat din cauza dracilor.
Cu siguranta ar enerva-o mai tare sa ma auda cum ma hlizesc in vreme ce ea face luna si bec dormitorul. Asa ca,imi inghit toate hohotele si ma indrept spre bucătărie cu micutul terorist in brate.
-Vrei sa mănânci carne?intreb cand ajungem langa aragaz si deschid cuptorul ca sa-i arat friptura de rata dinauntrul lui.
-Hmmmm...yamiiii...geme incantat.
-Bun!zic si il pun pe un scaun la masa,apoi ma întorc și scot o farfurie din dulap.
Pun pe ea o bucata de carne si doua linguri de piure,apoi ma întorc spre el si ii las farfuria in fata. Scot un cuțit și o furculita,apoi ii pun ceai in sticluța lui si ma asez langa el la masa.
Incep sa-i dau sa mănânce,iar in timpul asta o vad pe inimioara cum tot face drumuri din dormitor pana la baie și înapoi. Dupa ce Eric mananca,deschide tare gura si casca,iar eu ma ridic de la masa si spal farfuria impreuna cu tacâmurile,apoi il iau în brate si merg cu el in dormitorul cel mic.
-Hai sa faci nani,ii zic,iar cand intru in camera,ne punem amandoi in pat si se baga în sufletul meu,în vreme ce incep sa-l mangai pe spate.
Incepe sa vorbeasca vrute si nevrute,dar nu ceva anume ca sa inteleg si eu. Spune tot felul de cuvinte in engleza ce nu au treaba unele cu altele,iar incet-incet inchide ochii si intr-un final adoarme.
Stau pe plus vreo 10 minute ca să fiu sigur ca îl prinde somnul mai adanc,dupa ma ridic incet din pat si merg in celalalt dormitor.
-A adormit?intreaba fara vlaga.
-Da. Mergi si fa o baie,continui eu in locul tău.
-Daca nu adormeai,lucrul asta nu se întâmpla!pufneste pe nas,apoi ofteaza zgomotos.
-Vina mea ca mi-au căzut ochii in gura...mormai si incep sa curat mobila.
-Trebuia sa-mi spui ca iti e somn si stăteam eu cu el.
-Nu a fost intenția mea sa adorm micuto,raspund in timp ce sterg urmele de culori de pe dulap. Efectiv mi s-au închis ochii cand ne-am pus în pat ca sa ne jucam cu dinozaurii si mașinuțele lui.
Clatina din cap,dupa strange ce mai este de adunat si iese din camera fara sa mai scoată un sunet.
"Micutul terorist ne cam vine de hac...pe lângă faptul ca e foarte zburdalnic si abia mai facem fata amandoi energiei cu care debordeaza,nu exista saptamana in care sa nu facă și o trasnaie ce sa ne dea batai de cap. Daca acum a pictat prin dormitor,saptamana trecuta a desenat cu pixul pe pereți. A găsit el sertarul unde isi tine inimioara toate acareturile si s-a gândit sa fure un pix dinauntru,apoi sa scrie cu el pe pereții din sufragerie. Lucru ce l-a mai făcut o data și inainte de Crăciun,dar probabil acum s-a gândit sa-mi dea de lucru daca tot urmeaza in scurt timp sa intru în concediu."
-Aia e...soptesc ca pentru mine in urma gandurilor. Daca mi-am dorit sa fie precum argintul viu...acum n-am de ce sa ma plâng.
"Mai bine sa fie nazdravan si plin de viata,decat bolnavicios si sa stea toata ziua mai mult in pat. Mai bine sa ne mănâncă cu fulgi cu tot,dar sa-l stiu bine,decat sa nu fie si sa plângă sufletul in mine."
 
*
 
Cand termin de curățat totul in dormitor,i-au mopul,lavetele si cele câteva soluții,apoi ies din camera si ma indrept spre baie.
De cum intru inauntru,dau nas în nas cu inimioara ce tocmai iese din cada,iar dupa ce las toate ce le am în maini la locul lor,iesim impreuna din baie dupa ce isi înfășoară un prosop in jurul ei.
Aruncam o privire spre Eric cand trecem prin fata camerei lui si il vedem ca doarme,apoi intram in sufragerie,iar ea se tranteste pe canapea in timp ce eu ies pe terasa sa fumez o tigara.
Ma asez pe scaun imediat ce imi i-au pachetul de pe masa,dupa scot una cu dintii si intind mana dupa bricheta. Imi aprind tigara si privesc in zare fără o tinta anume in vreme ce imi oblig mintea sa mi se golească de orice gând si incerc sa ma bucur de liniștea ce ma înconjoară. O liniște ce de data asta nu ne mai baga pe nici unul in alerta.
Sting prima tigara dupa ce o fumez si mai aprind una,apoi după ce o dau gata si pe a doua,inchid ochii si incep sa inspir adanc. Stau la soare preț de cateva minute lungi in care nici macar mintea nu imi judeca,iar dupa ce simt ca m-am reechilibrat,ma ridic de pe scaun si intru in liniste in sufragerie.
-Ce faci micuto?intreb si ridica usor din umeri,in timp ce continua sa butonez telefonul.
-Scriu.
-De ce nu te întinzi putin? Si asa n-ai dormit azi noapte.
-Imediat o sa se trezesca Eric,iar dacă adorm acum o sa-mi fac mai rău fiindca n-am sa mai dorm la noapte,raspunde cu nasul inca in telefon.
-Si cu toate astea preferi sa te soliciți mai tare decat sa-ti revii putin?vreau sa stiu si imi arcuiesc o spranceana.
-Doamne soare...esti culmea!exclama,iar ochii ei verzi se tintesc intr-un final pe chipul meu.
-Eu sunt? Ești rupă de oboseala,inimioara!mai ca nu pufnesc cand ii răspund.
-Sunt bine...zice taraganat si flutura dintr-o mana. Plus ca ma relaxează scrisul.
Oftez.
"Nu stiu cum o relaxează un lucru ce e o solicitare in plus pentru ea...dar ma rog...daca are falsa impresia ca asa este,ma gandesc sa nu-i stric bucuria. Si-a descoperit de vreo doua săptămâni pasiunea asta pentru scris si ma bucur ca a resusit sa isi sparga putin rutina,insa ma deranjează ca nu are masura. Ea cand prinde putin timp liber,în loc sa profite de el si sa se intinda pana cand Eric o ia din nou in primire,se apuca sa scrie. Iar daca ar face-o doar pentru jumatate de ora,nu m-ar deranja...insa de multe ori sta pana noaptea târziu dupa ce adoarme baiatul ca sa scrie."
Imi inghit un oftat zgomotos ce vrea sa se desprinda de pe buzele mele in urma gandurilor,apoi ies din sufragerie si ma indrept spre dormitorul cel mic.
Cand intru inauntru,ma intind langa Eric si imi trec un brat peste mijlocul lui,apoi inchid ochii.
Gandul imi fuge imediat la micuta,iar inima o simt cum incepe sa mi se sfasie.
"Si asa nu mai avem timp de noi,iar ea din cauza oboselii nu mai răspunde chemării mele,acum de cand cu noua ei pasiune,am impresia ca se crapa mai mult prăpastia ce nici pana in zi de astăzi n-am reușit sa găsesc o cale sa o astup ori sa fac o punte de lagatura peste ea ca sa nu ne mai îndepărtăm si mai mult unul de altul."
-Habar n-am ce ne rezerva viitorul...dar dacă o ținem tot asa,nu-l vad sa strălucească prea curând,soptesc cu ochii închiși si cu inima făcută aproape țăndări.
"Dar care-i soluția ca sa ne revenim? Ce naiba ar trebuie sa facem? Cum sa ne apropiem din nou? Fiindca nu imi place sub nici o forma locul spre care ne indreptam. Mai avem foarte putin si o sa ajungem in punctul fără de întoarcere sau de plecare,iar eu nu-mi doresc sub nici o forma lucrul asta."