De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 161

Stefan:
In urma cu 3 ani...

Imediat ce ies de la munca,urc în masina si conduc spre primul supermarket ce il am in drum spre casa.
De cum pasesc in magazin,aleg de la intrare un buchet de flori,apoi ma indrept spre raionul destinat copiilor.
A trecut o luna si jumatate de cand micutul Eric ne bucura viata amândurora,dar cum zilele mele de concediu s-au terminat,a trebuit sa-mi reiau activitatea de vreo doua săptămâni încoace. Lucru ce inca reuseste sa ma dea peste cap. Si nu doar pentru ca micuta mea inca mai are dureri din cauza piciorului ce si-i l-a sucit,ci și pentru ca îmi e greu sa stau departe de amandoi timp de 8 ore. Cand sunt la munca am impresia ca ceasul de multe ori sta in loc,la fel cum o face si inima mea de fiecare data cand ma suna inimioara. Ma alarmez cand ii vad numele pe ecran,fiindca mintea mea se îndreaptă in prima instanta la faptul ca a mai pățit ceva. Dar reușesc sa ma calmez imediat ce ii aud vocea si-mi dau seama de la primul cuvânt ce-l scoate pe gura ca de fapt e bine si m-a sunat doar sa ma tina la curent cu ce face micutul nostru.
Dar...pe langa toate astea,de cand mi-am intrat in programul normal,nu a existat zi sa nu le cumpar la amandoi cate o mica atenție. Daca pana sa vina Eric pe lume,doar pe micuta o răsfățam zilnic cu cate un cadou,acum am si un micut pe langa ea căruia ii aplic acelasi tratament special.
Surad in vreme ce ma gandesc la cele doua comori ale mele si continui sa ma plimb printre rafturile magazinului in care ma aflu. Normal,am venit pentru cumpărăturile zilnice. Cum nu avem decât o masina,iar micuta mea nu poate iesi din casa fiindca ar face jumatate de zi pe jos pana la cel mai apropiat magazin și inapoi,sarcina a căzut pe umerii mei. Lucru ce imi convine,fiindca pot cumpăra cate ceva pentru fiintele dragi ce ma așteaptă casa.
Cu gândul la nevasta si copil,imi sare in ochi un ursulet de plus ce doarme pe o semiluna si intind mana dupa el,apoi il pun in cos si pasesc spre raionul destinat femeilor. Ii caut crema de corp ce stiu ca o folosește,iar dupa ce o găsesc,mai adaug langa ea in cos si cateva bombe efervescente ca sa-si pună in apa cand face baie,apoi imi continui drumul mai departe prin magazin ca sa fac cumpărăturile necesare pentru acasa.
Dupa ce ajung la casa si le plătesc,pun toate produsele intr-o plasa si cu pasi repezi ma indrept spre masina. Las punga in portbagaj,apoi urc pe scaunul șoferului și pornesc motorul.
Durează in jur de 10 minute pana ajung acasă,iar in timpul asta telefonul imi vibrează in buzunar. Il scot si verific sa vad cine suna,dar cand vad ca e mama,ii dau ocupat.
Imediat ce ajung in fata casei si parchez masina,cobor din ea si scot plasa din portbagaj,apoi cu miscari incete descui usa de la intrare cand ajung in fata ei si intru pe hol.
E liniște,semn ca micuțul doarme,asa ca,pasesc fara zgomot,iar dupa ce ma descalt,duc plasa in bucătărie. O las pe blatul de la mobila,dupa fac stanga imprejur si ma indrept spre dormitor.
Zambesc cand imi vad minunile dormind.
"Sa zic ca-i iubesc la infinit,mi se pare prea puțin,comparativ cu dragostea ce zace in mine si le e destinata."
Imi musc interiorul buzei de jos im timp ce inima imi face o tumba in piept in urma gândului si continui sa-mi mai privesc cu drag preț de cateva secunde inimioara si micutul,apoi ma întorc pe calcaie si merg spre baie. Ma dezbrac de tricou din mers,iar cand intru inauntru,imi scot telefonul,portofelul si cartela de la munca din buzunarele de la blugi,apoi arunc toate hainele de pe mine in coșul de rufe,dupa ma bag sa fac un dus rapid,iar cand sunt gata,imi pun un prosop in jur taliei si imi i-au doar telefonul de pe etajera.
Ies din baie,iar in timp ce pasesc pe hol,inimioara imi iese în cale.
-Ai ajuns!exclama in soapta si ma aplec sa o sarut.
-Da,murmur peste buzele ei.
-Nici nu te-am auzit.
Zambesc in coltul gurii și o mangai incet pe par.
-Cum ești?vreau sa stiu si ridica usor din umeri.
-N-am prea dormit azi noapte,dar acum am reusit sa o fac preț de o ora.
-De ce n-ai mai dormit daca Eric o face?
-Fiindca trebuie sa merg la baie,raspunde chicotind si paseste cu grija pe langa mine.
Privesc in urma ei si oftez subtil printre buze.
"Piciorul i s-a dezumflat,dar încă ii e frica sa calce cum trebuie pe el. Frica pe care si-o induce singura si,desi i-am spus lucrul asta,tot nu asculta. Dar daca peste chestia asta pot sa trec cu vederea,peste faptul ca nu doarme,nu pot. Ca sa nu mai spun ca,decand am început munca,ea merge în fiecare seara cu Eric in dormitorul cel mic. Cand am intrebat-o de ce face asta,mi-a zis ca e mai bine asa,ca sa ma pot eu odihni. Lucru ce nu-mi convine,insa ea o tine una si bună pe a ei. Ca trebuie sa dorm fiindca merg la lucru,nu sa ma trezesc din 3 in 3 ore cand o face Eric pentru ca vrea sa mănânce la san ori incepe sa plângă noaptea pentru ca trebuie schimbat."
Clatin incet din cap fiindca trebuie sa găsesc o modalitate de a o aduce înapoi în dormit,apoi ma întorc pe calcaie.
"Am încercat sa-i spun sa-l lase pe Eric singur in cealaltă camera si sa pornească dispozitivul pentru supraveghere,fiindca in el i se aude pana si cea mai mica miscare a lui Eric,chiar daca e in celalalt dormitor,insa nici n-a vrut sa audă de asa ceva. A zis ca trebuie sa fie langa el ca sa se asigure ca băiatul e bine si atunci cand doarme."
-Daca o tine tot asa...nu prea o vad bine...mormai ca pentru mine si imi continui drumul spre bucătărie. O s-o mănânce stresul pe care singura si-l induce. La fel si frica,vorbesc singur si deblochez telefonul,apoi o sun pe mama sa vad ce a vrut de la mine.
In timp ce o apelez,scot cumpărăturile din sacosa si ma gandesc sa fac repede o supa cu găluște ca sa avem ce manca.
"Sunt singur ca n-a apucat sa bage astazi nimic in gura,iar supa chiar se face repede. Nu trebuie sa stau după ea."
-Ceau mama! Ce faci? Erai la munca cand te-am sunat?ma scoate vocea mamei din ganduri cand raspunde la telefon.
-Ceau. Nu. Eram în drum spre casa,de asta ti-am dat ocupat,raspund si intorc capul atunci cand imi vad micuta cu coada ochiului pe hol.
Se uita tinta spre dormitor si ii fac semn sa vina în bucătărie.
-Stai sa ma asigur ca e bine,raspunde in soapta si imi musc interiorul buzei de jos doar ca sa nu-i spun pentru a nu știu cata oara ca băiatul nu are nimic,doar nebunia din capul ei nu o lasa sa se relaxeze.
-Si acum ești acasă?intreaba mama și incuviintez din cap cu toate ca nu ma vede.
-Da,raspund cu ochii pe micuta mea. Ce s-a intamplat?
-Cum e Alexandra si Eric?raspunde in schimb.
-Alexandra e bine,iar Eric la fel de bine,doar ca el doarme.
-Bun,ca voiam sa vorbesc cu ea,dar n-am sunat-o din pricina asta. Mi-a fost sa nu trezesc băiatul.
-Pai?
-Pai...raspunde taraganat. Tocmai m-a sunat mama ei. Dupa o luna de când am anuntat-o ca e bunica s-a hotărât sa ma sune. Probabil a stat și a întors situația pe toate părțile.
-Si?raspund fara nici o inflexiune in glas.
-M-a rugat sa-i dau numărul ei de telefon,insa i-am spus ca n-am cum sa o fac. Chiar daca e fiica-sa,eu trebuie sa o sun și sa o intreb daca e de acord cu lucrul asta.
-Foarte bine ai făcut,zic,iar micuta mea devine interesata de conversație cand imi aude raspunsurile,fiindca isi întoarce capul spre mine si ridica întrebător dintr-o spranceana.
-Mama spune ca au sunat-o ai tai si vor sa vorbeasca cu tine,raspund intrebarii nerostite de pe buzele ei.
Rămâne impasibila. Nici macar un mușchi nu-i zvacneste pe fata. Nici macar o grimasa nu face.
-Si? I-a dat numărul meu de telefon?intreaba pe un ton neutru.
-Nu. Dar cică insista ca vor sa vorbească cu tine,continui in timp ce mama vorbeste in urechea mea si imi spune ca mama ei a început sa plângă la telefon când vorbea cu ea si ii spunea ca vrea sa îl vadă pe băiețelul nostru.
-Pentru ce?intreaba dupa ce se așază pe un scaun de la masa.
-Ca sa-l vadă pe Eric,raspund,iar de data asta sprâncenele i se arcuiesc intr-un mod ironic.
-Ce chestie...mormaie in barba. N-am vorbit atatia ani,iar acum vor sa o facem,pentru Eric? Dar ce,ei știu sa fie bunici? Habar n-au avut sa fie partinti,d-apoi bunici. N-au nici o legătură cu ce stiu eu ca înseamnă cuvantul bunici. Sau ma rog...bunica,ca bunic n-am avut din nici o parte.
Inspir adanc,in vreme ce mama tace in telefon și ma pun pe scaunul de langa ea,apoi o prind de mana si o privesc in ochi.
-Nu poți sa le iei dreptul asta,spun si mai ca nu pufnește.
-Soare...incerc sa-mi protejez copilul. Stiu cine sunt cei doi,raspunde si isi da ochii peste cap. Chiar daca n-am mai vorbit cu ei de ani de zile,nu s-au schimbat. Neamurile zic ca sunt tot la fel,chiar daca eu nu intreb de existenta lor atunci cand vorbesc cu aia de la Moldova.
-Inteleg,dar daca tot au făcut ei pasul asta,de ce nu le oferi sansa asta? Daca tot aiurea o sa vorbească sau o sa se comporte,ai sa închizi. Dar măcar tu ai sa fii împăcată ca ai făcut ceea ce trebuie.
-Nu vreau ca Eric sa fie prins la mijloc intr-o situație ce e fara iesire de atatia ani de zile în cazul lor.
-Nimeni nu o sa-i faca rau lui Eric,micuto. Ei sunt in Iași. Noi in Germania. Tu doar răspunzi,le arati băiatul si gata. Nu trebuie sa dezgropati mortii.
Ofteaza zgomotos cand ma aude,apoi clatina a lehamite din cap.
-Prea bine,raspunde fara chef. Dar daca o dau în altele,am sa le inchid telefonul in nas. Nu-mi risipesc energia pe niște cazuri pierdute.
-Am sa vorbesc eu prima data cu ei,zic si ma priveste lung.
Ii fac cu ochiul,dupa ii cer mamei sa le dea numărul meu de telefon înainte sa inchid conversația cu ea.
-Pentru ce i-ai spus sa dea numărul tău? Ca sa isi faca mama impresia eronata ca încă imi de frica de ea sau mai știu eu ce ii debitează mintea?
-Nu. Pentru ca ești a mea,iar Eric e al meu. Am sa ii pun pe ai tai în tema cum sta defapt treaba,iar dacă nu se conformează,o sa le arat baiatul,apoi am sa le zic sa nu ne mai caute fiindca nu mai avem ce discuta.
-Of doamne...ofteaza,apoi se lasa mai pe spate in scaun.
-M-am gândit sa fac o supa,ce zici?schimb subiectul si incuviinteaza pe tăcute din cap.
Las telefonul pe masa si ma ridic de pe scaun,apoi scot o oala din dulap si o umplu cu apa,dupa tai puiul ce l-am cumpărat,iar in vreme ce curat legumele,telefonul imi vibrează si un număr de România apare pe ecran.
-Cred ca e ea,zice inimioara.
Pun cutitul pe blat si intind mana dupa telefon,apoi raspund si ies din bucătărie.
-Buna Stefan!ma saluta mama ei cu voce tremurand.
-Buna ziua.
-Am înțeles de la mama ta ca Sanduca nu vrea sa vorbească cu mine.
Ma incrunt.
-Nu cred ca asta v-a spus mama mea,i-o trantesc fiindca stiu ca are talentul de a rastalmaci vorbele si de a le pune în asa fel încât sa fie in favoarea ei ca sa iasa victima din orice situație daca lucrurile nu se desfășoară dupa placul ei.
In toti anii de cand sunt cu Alexandra,mi-am dat seama de ce hram poarta amandoi,iar ea,tot timpul se victimizează,desi ii place sa atace si sa muste cand te aștepți mai puțin.
-Pai...
-Doamna draga,o intrerup si ma asez pe canapea cand ajung in sufrageriei. Lăsați-o asa. Eu i-am spus mamei sa va dea numărul meu de telefon fiindca avem câteva lucruri de clarificat,o pun în tema fiindca nu sunt aici sa o menajez si nici sa ma invart in jurul cozii.
Chiar daca mereu am indemnat-o pe inimioara sa privească cu tot curajul in ochi persoanele care au ranait-o,n-am făcut-o pentru cei ce i-au provocat rănile,ci ca sa realizeze cat este ea de puternica,iar astăzi a ajuns la stadiul în care sa stea drepta in fata tuturor si sa le zâmbească daca e nevoie. Insa,acum e vorba despre baiatul nostru. Pentru asta au sunat și de asta si-au călcat pe orgoliu. Deci,a venit momentul sa intervin,ca sa stie amandoi unde exact le sunt limitele. Eu nu ma bălăcăresc si nici nu las loc de interpretari. Daca in cazul micuței mele isi permite sa întoarcă intr-un fel sau altul situația în favoarea ei,desi cu toții știm ca se minte singura,in cazul meu nu las lucrurile la întâmplare. Eu vorbesc fara a-i lasa loc de a nuanta situația în funcție de cum vrea ea,si-o fac scurt si la obiect.
-In primul rand,nu vreau sa aud cum se dezgroapă mortii,zic,iar ea isi înăbușă un suspin. Nu vreau discuții de genul,ti-am dat,ti-am făcut si asa mai departe. Dacă pana acum v-am lăsat în plata voastră,acum ca avem un copil,chiar pot sa va zic ca nu reacționați cum trebuie. Am un copil cu Alexandra si indiferent de cum o sa fie,n-am sa ii pot spune vreodata ti-am dat si ti-am făcut. Pentru ca asta e datoria mea de părinte. Daca nu voiam sa-i dau și sa-i fac,nu-l mai concepem,corect?intreb,dar nu o las sa răspundă si continui. Răspunsul e,tot corect la întrebare. În al doilea rand,nu începeți cu,au ce grea e viata,cat a venit factura la curent,mi s-a stricat aragazul sau o căzut mâța de pe casa. Probleme avem cu toții,dar eu si Alexandra nu ne plângem la nimeni de ele. Bine?intreb,dar din nou nu o las sa răspundă si continui. In al treilea rand,nu vreau sa aud sfaturi sau păreri de cum se cresc copii. Ați avut ocazia cu toții sa demonstrati lucrul asta,iar noi ca si copii,am văzut cat de bine v-ati descurcat,zic pe un ton ironic,fiindca atat ai mei,cât și ai ei,au stat prost de tot la capitolul asta. Nu vreau sa mi-o incarcati pe Alexandra cu absolut nimic,clar?Daca vorbiți cu ea,aveți grija in ce mod o faceți,iar înjurăturile se elimina din start. Pentru 5 minute puteți sa va abțineți?intreb,fiindca stiu cat de mult ii sare tandara inimioarei mele cand ii aude ca se cearta sau se injura ori beau in fata ei.
-Am înțeles,raspunde pe un ton ispasit.
-Bun!exclam si ma ridic de pe canapea. Am sa v-o dau acum pe Alexandra la telefon,bine?
Isi mai înăbușă un suspin inainte sa răspundă.
-Bine Stefan. Mulțumesc ca ai raspuns la telefon.
Nu mai zic nimic,iar cand intru in bucatarie,intind telefonul spre inimioara ce curata legumele pe care trebuie sa le arunc in apa langa carnea de pui.
Inspira adanc inainte sa mi-l i-a dintre degete,apoi il duce la ureche si privirea ii devine lipsita de orice așteptare.
"Cred si eu ca a devenit imuna cand vine vorba de a ei. Oamenii ăștia numai de cand ii cunosc eu si au mai bine de 8 ani de când intr-un fel sau altul ii cauta nod in papura. Bine,mai mult mama ei,dar o data ce tatăl ei nu spune nimic,eu îl bag in aceeași oala fiindca ii e complice intr-un mod indirect."