De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 173

Ale:
In urma cu un an...

Ies din cabinet dupa ce doctorul imi plombeaza o masea ce de vreo 3 zile m-a sâcâit non stop,apoi cand urc în masina,pornesc motorul si ma indrept spre centrul orasului.
"Dacă tot am ieșit singura din casa,iar măseaua nu ma mai doare,zic sa ma relaxez putin la o sesiune de shopping,nu?"
-Da! Asta am sa fac!imi raspund la întrebarea din minte,dar nu durează decat vreo câteva secunde pana cand gandul imi fuge la Eric si inspir adanc.
"Pentru numele lui Dumnezeu! Nu te mai gândi la nimic,Ale! Respira! Măcar pentru o ora încearcă sa respiri! Baiatul e bine. E cu tat-su! Nimic nu o sa i se întâmple și nici nu esti o mama rea daca iti dai voie pentru cateva zeci de minute sa iti aparții doar ție!"
Oftez zgomotos in vreme ce vocea conștiinței imi urla in cap,apoi ma oblig sa nu ma mai gandesc la nimic.
"Imi pare rău Eric...habar n-am daca greșesc sau nu,dar trebuie sa pun putin totul pe pauza,altfel am sa ajung la nebuni."
Inima o simt cum imi devine grea,in timp ce incerc sa ma rup putin de casa si sa traiesc pentru scurt timp ca si cum nimeni nu m-ar aștepta in ea.
-Nu o sa fie un capăt de lume daca imi readuc aminte cum eram înainte de a deveni mama,incerc sa ma conving singura ca fac ce trebuie si plec de pe loc cand semaforul devine verde.
Incep sa inspir si sa expir profund,încercând sa găsesc un echilibru între ceea ce-mi doresc acum si ceea ce stiu ca devin cand ajung acasă,iar ochii mi se umplu de lacrimi cand reusesc sa-mi pun pe stop toate gândurile și sentimentele.
"Hai ca nu-i o drama si nu greșesc cu nimic daca imi dau voie sa fiu doar femeie. Sa nu mai respir pentru scurt timp doar pentru micutul terorist. Am nevoie de asta. Sunt supra incarcata si trebuie sa fac ceva ce sa-mi bucure sufletul. Ceva doar pentru mine."
Incuviintez pe tăcute din cap si imi sterg lacrimile de pe fata,iar pana ajung in centru incep sa respir tot mai adanc ca sa ma linistesc si sa-mi tin in frâu lupta ce vrea sa se dea în interiorul meu.
Cand intru in parcarea cu plata si găsesc un loc liber,ma uit în oglinda inainte sa opresc motorul si sa cobor din masina. Imi flutur palmele de cateva ori in dreptul fetei ca sa răcesc cumva fierbinteala ce mi-a făcut obrajii roșii ca focul din cauza vinovăției,apoi cand arat putin mai bine,imi pun geanta cum trebuie pe umar si inspir adanc dupa ce blochez portierele. Ies din parcare si ma indrept spre zona comerciala a centrului vechi,iar timp ce pasesc pe trotuar,ma oblig sa ma bucur de orice imi iese în cale,pentru ca mintea mea inca tine cu dintii sa isi îndrepte toate gândurile spre casa.
Ma uit la florile ce au fost plantate prind oraș si zambesc in coltul gurii cand un fluture rosu se așază pe una dintre ele.
"-Bunico,de ce îți plac fluturii?
-Pentru ca sunt liberi și se bucura in ciuda faptului ca trăiesc doar o zi pe pamant."
Secventa ce imi apare in minte,imi face inima sa tremure in piept de emoție,iar imaginea in care eu stau în poala bunicii si o intreb despre fluturi,imi umple pieptul atat de fericire,cat si de tristete.
"Ar fi cazul sa-mi reamintesc cum e sa ma simt libera si sa debordez de bucurie,chiar daca e vorba despre putin timp. Trebuie sa-mi aduc aminte cum e sa traiesc si pentru mine macar pentru cateva minute."
Continui sa pasesc in timp ce gandurile din nou mi se amesteca între ele facand un talmes-balmes,iar cand ajung in centrul vechi,incerc sa ma distrag de la tot tamtamul ce-l am in minte când incep sa-mi clătesc ochii cu ce e expus prin vitrinele magazinelor.
"Ca sa revin putin la cine eram inainte,am nevoie sa-mi găsesc un minijob. Macar sa ies din casa pentru cateva ore. Plus ca nu mi-ar strica sa produc si niste bani. Prenatalul mi s-a termina luna trecuta,iar eu n-am sa stau sa cer de la Stefan. Asta mi-ar mai lipsi,ca atunci chiar as intra in depresie totala. Sa stiu ca expir aerul degeaba,m-ar baga intr-o stare mai si mai proasta decat cea in care am ajuns sa fiu deja. Bun! Deci a fost nevoie sa ma desprind putin de copil ca sa-mi dau seama cum sa ies din starea de rahat in care ma aflu de atâtea luni de zile? Super! Atunci ma bucur ca am facut-o si chiar nu ma mai simt prost pentru lucrul asta. Soluția e sa sparg rutina de zi cu zi. Iar acum daca stau bine si ma gandesc,chiar asta e problema. Rutina. Ca in ultimii doi ani nu fac altceva decât sa am grija de casa si de copil. Iar eu ca sa ard si sa ma simt vie,am nevoie de schimbare continua. Am nevoie de nou. Sa nu traiesc aceeași zi pusa pe repeat. M-am concentrat atat de mult pe micut,incat am uitat ce-mi face mie bine. M-am daruit întrutotul lui,incat eu am ajuns sa nu mai contez. Ca sa nu mai spun de Stefan...el a fost pus pe aceeași treapta cu mine. Daca eu n-am mai contat pentru mine,nici el nu a mai facut-o. Fir-ar sa fie...trebuie sa schimb de grabă lucrul asta. Poate n-o sa-mi iasa din prima si poate cand ajung acasă am sa uit,fiindca am sa intru din nou pe modul de mama urs,dar in clipele de luciditate maxima daca am sa fac pasi mici in direcția respectiva,sunt singura ca am sa o scot la capăt."
-Trebuie sa o scot...soptesc ca pentru mine si continui sa pasesc incet pe străduța plina cu pietre cubice,călcând cu grija pe ele ca sa nu-mi mai sucesc din greșeală glezna piciorului.
Cand ajung in fata unui magazin unde știu ca pot găsi de la alimente,pana la tot ce tine de frumusete,plus parfumuri sau jucării,intru inauntru si i-au un cos de la intrare. Incep sa colind raioanele in vreme ce-mi aduc aminte ce trebuie prin casa,iar dupa ce pun cele necesare in cos,urc la etajul unu,acolo unde se afla paradisul pentru orice femeie fiindca in acest sector găsești orice,începând la produse pentru par,pana la cele pentru fata si corp,dar si un rand întreg de produse pentru machiaj si un altul plin de parfumuri.
Primele lucruri ce le pun în cos sunt doua cutii de vopsea pentru par,fiindca mi-au crescut rădăcinile de cand nu mi-am reîmprospătat culoarea.
Ultima data cand m-am vopsit a fost înainte de ziua lui Eric,iar de atunci au trecut 2 luni. Apoi pun in cos un unt de corp ce miroase delicios. E o aroma noua intre cacao și migdale. Dupa imi cumpar cateva produse de curățat pentru fata si o crema de la Clinique,fiindca cea pe care o am acasa mai are foarte putin in ea,iar dupa ce ies din raionul pentru ingrijire,ma bag pe cel de machiaje.
Probez cateva palete,dar nu cumpar nici una,fiindca mai toate au doar o culoare sau doua care-mi plac,apoi arunc in cos un rimel si un fard de sprancene. Mai pun langa ele si o oja de un rosu aprins,iar cand trec pe langa vitrina de la Chanel,un ruj intr-o nuanta foarte pacatoasa incepe sa-mi faca cu ochiul.
Chicotesc si intind mana dupa el. Dupa ce-l testez și vad cat e de cremos,il arunc si pe el in cos,dupa ma indrept spre zona de parfumuri.
"Ei...aici e aici..."
Rad in sinea mea cand vad rafturile pline ochi cu sticlute care mai de care sa-ti fure ochii si trec pe langa cele ce le am deja.
Probez cateva dintre cele ce sunt noi,dar nici unul nu reușește sa ma dea pe spate,asa ca trec pe partea cealaltă,unde sunt cele de bărbați,iar dupa ce incerc cateva ce contin ambra,ma opresc asupra unuia de la Armani.
"Am sa il cumpar pentru Stefan,dar știu sigur ca am sa ma dau tot eu mai mult cu el."
Rad usor in urma gândului si pun cutia de parfum in cos,dupa urc la etajul următor si incep sa ma plimb printre rafturile pline ochi cu jucării.
"Nu am cum sa merg acasă fără sa-i duc ceva. Dar ce sa-i cumpar? Ca majoritatea deja le are deja. Tat-su in fiecare zi vine acasă cu cate o jucărie pentru el."
Oftez in timp ce continui sa ma uit la jucării,iar cand trec de masinute si super eroi sau dinozauri si toate nebuniile,intru in zona de Lego. Gasesc o cutie ce zice ca are inauntru 50 de piese mari si o pun in cos,dupa ma indrept spre casa de marcat.
Cat timp aștept la rand,ma mai holbez pe la ce produse mai sunt expuse pe rafturi pana sa ajungi la casa si intind mana dupa 3 oua Kinder.
"Si nu va gândiți ca e un mancacios de ciocolata,fiindca nu o mananca,dar tat-su obișnuiește sa-i cumpere cate 3 deodata,iar el știe ca atunci cand exista un ou Kinder in plasa,trebuie sa se mai afle obligatoriu inca doua prin ea."
Le pun și pe ele in cos,iar cand imi vine rândul,pun toate cumpărăturile pe banda. Ii cer doamnei de la casa o plasa inainte sa se apuce sa scaneze produse si dupa ce le pun pe toate inauntru,scot cardul ca sa plătesc,apoi las coșul la intrare si ies din magazin.
Zambesc fara sa vreau cand un sentiment ce e o combinație între relaxare și euforie ma cuprinde,iar cateva chicoteli mi se desprind de pe buze fara sa vreau de zici ca cine știe ce naiba am făcut. Insa fericirea e total neașteptată.
"Asa ceva...daca înainte mi se părea ceva normal si banal sa merg la cumpărături,acum am impresia ca am făcut un lucru extraordinar. E același sentiment pe care il simt când reușesc sa fac o baie fără sa il aud pe Eric ca are nevoie de ceva. Ori ca plânge sau e supărat. Pfff...e atat de ciudat. Jur...am impresia ca trăiesc o alta viata. Lucrurile pe care obisnuiam sa le fac înainte si nu mi se păreau deloc ieșite din comun,fiindca erau un normal al vieții,acum sunt senzaționale. Pana si sa-mi fac unghiile mi se pare ceva extraordinar. Ca sa nu mai zis de aranjat,ori machiat. Au devenit atat de rare momentele astea,incat au ajuns sa mi se para un lucru senzational cand am chef sa ma privesc in oglinda și sa ma aranjez. Oare toate mamele au impresia asta? Sau doar eu sunt singura dintre ele?"
Chicotesc in urma intrebarii din capul meu.
"Nu m-as mira sa aflu ca eu sunt un specimen printre ele. Poate restul femeilor chiar reusesc sa-si continuie viata la fel de normal chiar și după ce nasc. Hmmm...dar totuși n-as prea crede. Altfel n-ar exista cazuri cu mămici ce suferă de depresia postnatala. Deci...cu siguranta nu sunt singura ce se afla în situația asta."
Sirul gandurilor mi se opresc brusc cand trec pe langa gelateria dupa care sunt fiarta și merg sa-mi iau o inghetata la cornet ca sa o pot manca pana cand ajung la masina cu toate ca doctorul mi-a recomandat sa nu bag nimic in gura timp de o ora,apoi incep ma plimb incet pe strada pietruita si ma opresc la un moment dat sa ma asez pe o bancuta cand aud dingul de la telefon,semn ca mi-a scris cineva un mesaj pe messenger.
Las plasa pe jos la picioare mele si caut după telefon prin geanta,iar cand il deblochez vad ca am un mesaj de la Max. Un lucru ce ma surprinde,fiindca n-am mai vorbit cu el de cand l-am anunțat ca am început sa scriu și i-am trimis linkul ca sa poata citi.