De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 21

 Ale:
 In urma cu 12 ani...
 
-Hai sa mergem,imi cere in vreme ce stinge tigara.
Ne ridicam de la masa si isi arunca paharul de cafea la coșul de gunoi,iar in vreme ce intram in fabrica,imi dau seama ca am stat cu el afara in frig și nu am simtit lucrul asta.
„Ce naiba se întâmplă aici??? Cred ca din cauza vieții zbuciumate ce am avut-o pana acum,nu mai reușesc sa gandesc limpede. Dar,daca m-as lua după ce imi transmite instinctul,sincera sa fiu,m-as arunca în bratele lui. Insa,cum nu imi permit sa fac lucrul asta fiindca Ștefan imi e total strain,imi infranez acest imboldul. Si totuși...de ce am impresia ca il cunosc de undeva? De ce fiinta mea imi trimite semnale cu privire la el? De ce ma atrage atat de mult? Normal,nici nu ar trebui sa-l vad,având în vedere ca eu nu de mult am ieșit din Iad. Ar trebui sa-mi fie indiferent,la fel ca toți ceilalți oameni din fabrica pe langa care trec. Dar nu imi este...si nu stiu cum naiba sa mai tratez situația în care ma aflu.”
-Am sa iti arat unde ai sa muncești de mâine,bine?ma întreabă in vreme ce pasim printre mașini si incuviintez din cap. Astazi n-ai sa o faci decât pana la pauza de prânz,dupa am sa vin sa iti dau cheia de la dulap si sa-ti arat unde este.
-Ok,raspund fără sa-l privesc,ca sa nu existe riscul sa ma pierd din nou in ochii lui.
„Revino-ti Ale! Tu nu ai nevoie de batai de cap si nici el nu are! Iar tu esti pentru toata lumea o mare durere intre coste! Asa ca...potoleste-te!”
In vreme ce vocea conștiinței ma ia la rost,eu ma uit atent pe unde merg ca sa nu ma mai impiedic.
„Dar cum naiba sa ma potolesc,cand blondul are efect de vraja asupra mea?”
Pufnesc in urma intrebarii ce mi-o pun singura in gand si ii arunc imediat o privire fugitiva cand realizez ca sunetul ar putea sa-l faca sa creadă ca eu chiar sunt nebuna daca nu s-a prins de lucrul asta pana acum.
Ii întâlnesc imediat ochii superbi,dar atât de patrunzatori,incat imi dau impresia ca el chiar are puterea de a-mi citi fiecare gând si de a-mi intui fiecare mișcare.
„Nu...ca eu chiar sunt nebuna de legat! Ce naiba se întâmplă cu mine?”
-Esti in regula?ma întreabă si vad cum imi cercetează chipul cu atenție.
-Da,raspund si imi mut privirea la drum,doar ca sa scap de ochii lui.
"Doamne! Sunt atat de arzători ca le simt firbinteala pana in ce mai adanc substrat al ființei mele."
Nu mai spune nimic si mulțumesc oricui in gand pentru lucrul asta,fiindca incerc pe cat posibil sa nu ma fac de miru lumii,iar dupa ce trecem de palierul ce desparte zona de mașini,de cea manuala,ma duce in dreptul a altor 3 masini ce sunt aliniate una langa alta,exact la capătul zonei de șezătoare.
-Ai sa înveți masina asta,imi zice si imi indica cu degetul spre una dintre cele trei,la care lucrează o roscata,iar la celalate doua sta o satena si o bruneta.
Sunt niște mașini ce măsoară vreo 6m lungime,iar in fata au un monitor ce arata tot felul de numere,iar fetele respective,baga cand pe o parte,cand pe alta cate doua fire deodata ca sa le răsuceasca,iar cand sunt gata,acestea ajung sa cada intr-o cuva de unde ele le aduna la un moment dat si incep sa le verifice inainte sa le lege cu banda si sa prindă o eticheta de ele cu un colier din plastic.
-Astea se numesc masini semi-automate de rasucit,iar Maria o sa te învețe cum sa lucrezi pe una,spune si se postează langa roscata.
O informează cu privire la mine,iar ea incuviinteaza din cap in vreme ce el ii explica ce si cum.
-Hai sa iti arat despre ce e vorba,imi zice roscata si ma pun în dreapta ei.
In vreme ce ea imi da detalii despre firele ce trebuie sa le rasuceasca,apoi ma învățată cum sa citesc o carte de lucru,dupa imi arata cum se baga firele in graifere,adică niște locuri speciale,precum niște dinti ce prind firele respective cand apeși pe o pedala,langa noi apare o bruneta si o vad cum ma scanează din cap pana in picioare.
-Alexandra,zice Ștefan si vine langa bruneta ce a apărut ca din senin langa mine. Ea este Gloria. Sefa de grup de pe acest schimb si se ocupa cu tot ce tine de partea asta manuala si semi-manuala a montajului.
„Bai frate...da aici toti sunt sefi? Unu e mai sef decat altul!”
-Adica o sa am doi șefi?vorbeste gura fără mine,iar bruneta ma priveste putin sictirita.
-In fabrica exista mai mulți sefi in funcție de departamente,dar gradul lor difera,raspunde Ștefan pe un ton atat de bland si calm,incat reuseste sa ma topeasca pe dinauntru.
"Doamne! Răbdarea și bunatatea lui,jur ca aproape ma fac sa plâng. Barbatul asta reuseste fără prea multe probleme sa ma dea peste cap si nu stiu daca lucru asta este de bine sau de rau."
-Gloria e sefa ce e mereu aici cu fetele ca sa rezolve problemele minore,continua blondul. Anca e rezerva ei. Oricare dintre ele doua sa stii ca sunt puse aici ca sa te ajute,înțelegi?intreaba si incepe sa-mi explice ca la un copil mic cum sta treaba de fapt și de drept. Ele sunt primele clasate pe rândurile din fabrica. Apoi sunt eu. Dacă ele nu reușesc sa se descurce,apelează la mine. Dupa e Livia,ce e maistra expres pusa pe sectorul de BMW. Doar cu partea asta de producție se ocupa. Apoi urmează Maia,ce e sefa pe toata producția,dupa Aria,ce e directoare adjuncta si doi directori ce sunt fiecare pusi pe cate un tronson. Unul se ocupa cu producția,celalalt cu actele. Asa vin gradele,înțelegi?
-Am înțeles,raspund si ii mai arunc o privire brunetei ce imi da impresia ca o sa ma cam mănânce de cur dupa fata de acritura ce încearcă sa o ascundă în spatele unui zâmbet fals.
-Bun. La ora 11 vin sa iti dau echipamentul si cheia de la dulap. Dupa ai sa pleci acasă,iar mâine dimineață la ora 6 te prezinti aici ca sa incepi ziua normala de lucru,ok?
-Da,ii raspund scurt blondului.
-Dar da-mi mie halatele ei si cheia. Nu trebuie sa te ocupi tu de asa ceva,ii zice Gloria,iar blondul o priveste inexpresiv.
-Tu ce ar fi sa-ti misti metru ala de cur ce depășește cu mult gabaritul si sa pui mana pe vreun fir ca sa lucri si tu ceva pe ziua de astazi?intreaba,iar gura brunetei se casca imediat.
-Ce ai? N-ai dormit bine azi-noapte?ii cere explicații in vreme ce amandoi se distanțează de locul în care ma aflu.
Revin cu privirea pe tipa roșcată,iar inainte sa-mi mai explice cum sta treaba,imi face cunostinta si cu celelalte doua fete ce lucrează pe mașinile de rasucit.
Aflu ca pe satena o cheamă,Zara,iar pe bruneta,Nina,insa bruneta nu e mereu prezenta aici. Vine și muncește pe masina,doar dacă sunt prea multe comenzi si trebuie scoase cat mai repede. Singura ce are postul fix si aici o bate Sfântul este,Zara. Aflu ca ea este cea cu care am sa muncesc în fiecare zi.
„Sincer,satena ce imi zambeste de fiecare data cand deschide gura,imi transmite o stare de positivitate ridicata la extrem. Tipa asta ce este mai mare decât mine cu 4 ani,debordeaza de fericire și o transmite prin fiecare por.”
-Uite...ca sa iti fie mai ușor și sa nu te pierzi in date,ce ar fi sa treci fiecare faza pe care trebuie sa o faci pe o foaie?ma întreabă Maria si scoate un pix din buzunarul halatului subțire de pe ea,dupa i-a o foaie de pe raftul de dedesubt al masutei ce o are in spatele ei si incep sa scriu tot ce imi zice.
Imi spune parametrii ce trebuie sa ii bag in calculatorul mașinii și cat de mult am voie sau nu sa adaug la ei,dupa imi zice tolerantele la măsurători ce difera de la produs la produs,apoi ma învățată cum sa-mi verific firele pereche,dupa ma pun sa muncesc alături de ea si imi explica fiecare pas pe care il face masina.
„Hmmm...nu e nimic de speriat. In afara de o mulțime de numere la care trebuie sa fiu atenta,ceea ce am de făcut,chiar e mișto. Ca sa înțelegeți despre ce e vorba,masina are o zona centrala la începutul ei. E o bucata dreapta de metal,ce măsoară undeva la 80cm latime,iar jos la terminarea ei,exista doua pedale pe care trebuie sa apas in funcție de partea pe care ma aflu ca sa bag firele in masina. Înălțimea la care se afla locurile unde trebuie sa pozitionez firele imi ajunge in dreptul braului,iar pe o parte si pe alta a mașinii,la a aceeasi înălțime cu locul in care trebuie sa bag firele,exista niște șanțuri speciale unde trebuie puse loturile pe care trebuie sa le rasucesc. Dupa ce ele sunt învârtite in masina,cad intr-o cuvă de metal ce e poziționată undeva in dreptul genunchilor mei,tot pe o parte si pe alta a mașinii,iar lungimea lor e exact cât a mașinii. Adică,undeva la 6m de lungi și vreo 30cm de late.”
Zambesc atunci cand minutele incep sa treacă si incep sa prind putina dexteritate. Pot sa zic ca nu ma mai misc chiar ca un melc,dar pierd timpul cand trebuie sa verific firele. Pentru ca nu am ochiul format cum il are Maria ca sa-i sara imediat in evidenta orice greseala. Plus ca ea cunoaște atat de bine masina,incat stie dupa ce sunet scoate,daca firul ce il face este bun sau nu.
„Experienta dom’le...are si de unde,având în vedere ca am aflat faptul ca lucrează de 10 ani in aceasta fabrica si de vreo 5 pe aceasta masina atunci cand vin comenzi foarte mari.”
Minutele le simt cum incep sa treacă mai repede,iar la un moment dat,ele incep sa-mi puna tot felul de întrebări despre mine si cum de am ajuns aici,iar eu raspund vag la fiecare curiozitate de a lor,pentru ca nu consider ca trebuie sa-mi stie mie istoricul. Apoi cand se face ora 11,Stefan apare langa mine si imi i-au la revedere de la ele inainte ca blondul sa ma scoată din producție.
-Cum ti s-a părut?ma întreabă in vreme ce ma baga printre benzile din fata si vad fetele ce dau din mâini cu repeziciune,cum ne arunca priviri pe furis.
„Ma rog...nu mie...lui ii arunca priviri.”
-Mi-a plăcut,raspund cu un zâmbet mic pe buze.
-Perfect!exclama chicotind. Ai văzut ca nu e nimic de speriat?intreaba si incuviintez din cap.
-Masina aia pe care trebuie sa o invat,chiar îmi place,replic in vreme ce el ma conduce spre sala de școlarizare ca sa-mi iau lucrurile.
„Si chiar îmi place. Fiindca trebuie sa muncesc singura pe ea si pot sa-mi fac treaba in legea mea,fără sa stea cineva in curul meu. Plus ca,Zara,tipa ce o sa fie mereu prezenta langa mine chiar e foarte de treaba.”
-O sa stea Maria cu tine pana cand considera ca te poți descurca si singura,dar dacă ai sa te îndoiești vreodata de un lucru,intreab-o pe Zara. Lucreaza acolo de 3 ani si stie cele trei mașini pe dinafară,imi spune,apoi deschide ușa de la sala de școlarizare cand ajungem in dreptul ei si ma lasa sa intru înaintea lui. Niciodata sa nu faci un fir daca nu ești sigura pe tine,înțelegi? Mai bine previi,decat sa repari,ma sfătuiește si din nou incuviintez din cap.
-Si daca totuși se intampla sa greșesc?intreb in vreme ce imi iau cojocelul pe mine.
-Atunci am sa iti rezolv eu problema,raspunde cu ochii fixați in ai mei si pentru cateva secunde mintea mi se blochează.
-Si care sunt sancțiunile daca o sa mi se găsească vreodata o eroare?incep sa-l asaltez cu întrebări atunci cand imi revin în fire.
-De ce pui raul in fata?raspunde in schimb. De unde știi ca n-ai sa lucrezi corect si nu o sa ai erori?
Ma opresc cu mana pe la jumătatea distantei cand vreau sa-mi iau mapa de pe masa atunci cand ii aud întrebarea si ii pun cuvintele imediat la cântărit in balanta.
„Da chiar asa,Ale? De ce naiba pui raul totdeauna in fata? Ah da! Pentru ca mereu ti s-a spus ca ești o proasta si n-ai sa știi cum sa te descurci in viata. Ca indiferent de ce faceai,oricum totul era greșit in ochii celei ce ti-a dat viata. Si pentru ca niciodata nu ai auzit vreun cuvânt de lauda din partea ei la adresa ta sau unul de incurajare,ori de susținere. Ție ti s-au tăiat aripile din start. Nu conta ce voiai sa faci,oricum era greșit de dinainte sa te apuci sa faci lucrul respectiv.”
-Vreau sa știu la ce trebuie sa ma aștept in cazul in care dau gres,raspund in schimb si ofteaza subtil.
-Nimeni nu o sa-ti ia capul de pe umeri,Alexandra. Atat timp cât eu sunt aici,am sa rezolv orice problema,ma asigura si din nou il privesc ca pe ceva nemaiîntâlnit.
„Doamne!!! Barbatul asta daca nu vine de pe o alta planeta,atunci cu siguranta a aterizat din cer,fiindca e un inger.”