De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 98

Stefan:
In urma cu 9 ani...
 
Ne ia în jur de o jumătate de ora sa gasim un hotel atunci cand ajungem in Brașov,iar dupa ce ne cazam,facem impreuna un dus și cu toate ca ard de nerăbdare sa intru in pasarica ei,ma abțin eroic,fiindca i-am promis o seara de foc.
Așadar,fără sa ma las distrans întrutotul de formele ei ispititore,reusesc sa o spal,apoi in doi timpi si trei mișcări ma spal si eu,iar dupa ce ne clătim,iesim din dus si intram in camera fără sa ne mai ștergem.
La cât e de cald,picăturile se usucă singure pana ne scoatem haine din bagaj,iar cand suntem gata,părăsim camera,apoi iesim din hotel și o luam la pas spre centru,ce e la doua stradute distanta de noi.
-Prima data gasim un restaurant ca sa mancam,ii spun in timp ce traversam strada ca sa ajungem in piata Sfatului.
-Nu mai bine urcam pana pe Tâmpa?intreaba si isi tinteste ochii pe telecabina ce urca pe munte. Ultima urcare știu ca se face la ora 17,continua si imediat ma uit la ceasul de la mana.
-E 16:20,raspund si isi ridica usor capul spre mine.
Ne înțelegem din priviri si hotărâm pe muteste sa ne indreptam spre locul cu pricina.
-Doamne, cât de frumos e orașul asta!exclama in vreme ce trecem prin centrul pieței.
-Foarte,raspund pentru ca imi place aspectul medieval dat de arhitectura caselor ce imprejmuiesc locul. Stii povestea bisericii negre?intreb in vreme ce trecem pe langa ea si o vad cum se uita fascinata la monumentul istoric.
-Aaa...nu,dar ma gândesc ca i se spune asa fiindca a ars,raspunde cu ochii pe turlele bisericii si incuviintez din cap.
-Exact asta s-a si intamplat,micuto.
Zambeste.
-E logic nu? Dat fiind faptul ca se numește biserica neagra,dar e foarte interesanta...îmi place foarte mult stilul arhitectural,continua in timp ce isi scoate telefonul si face cateva poze.
-E facuta in stil gotic. Si da,a fost arsa,de aici și numele. Dar înaintea ei a mai fost una pe care au distrus-o tătarii,iar construcția ce o vezi acum,a ars si in secolul XIX a primit oficial denumirea de Biserica Neagra.
-Iti place istoria?intreaba cand isi baga telefonul in buzunar și incepe sa-mi cerceteze chipul.
-Putin,raspund si surade.
-Mie nu mi-a plăcut deloc cat am fost in scoala. Adica m-a fascinata mereu lumea asta veche,dar ma enerva la culme ca ma punea sa rețin o mulțime de ani,iar eu am o problema cu numerele.
-Ce problema?vreau sa stiu si ma incrunt putin fiindca e prima data cand imi spune asa ceva.
-Le inversez,raspunde oftand. Adica vad numărul si in mintea mea il zic corect,dar cand il scot pe gura,il spun invers. De exemplu in loc de 91,exista o șansă foarte mare sa spun 19. Nu tot timpul mi se intampla asta,dar am momente in care le amețesc intre ele.
O spranceana mi se arcuieste usor cand ii aud raspunsul,iar ea ridica din umeri.
"Cu siguranta nu suferă de dislexie,dar o denumire tot trebuie sa aibe ceea ce i se intampla."
-Ti-am mai spus ca sunt defecta,continua si pufnesc.
-Nu esti defecta,dar trebuie sa tin cont de lucrul asta de acum inainte dacă o sa am vreodata nevoie sa-mi dictezi vreun numar de telefon sau sa-mi spui vreun parametru la un fir,zic,iar ochii verzi aurii ii vibrează in cap.
"E nebuna...ma priveste exact ca pe un afurisit de sfant,dar nu fac nimic deosebit,iar ea ar trebui sa stie pana acum ca am sa o accept mereu cu toate calitățile si defectele ei. Pana la urma nimeni nu e perfect. Dar ceea ce are ea,pentru mine nu e o problema. Insa bine a făcut ca mi-a spus-o. De astazi am sa verific dupa ea cand o sa vina vorba de cifre ca sa nu ne dea cu virgula la final."
-Stii cat de mult m-am concentrat la audit ca sa spun numerele corecte?ma scoate vocea ei din ganduri si clatin din cap. Le ziceam de cateva ori in gand pana sa le scot pe gura. E ciudat...sopteste si isi i-a privirea rusinata de pe mine. Eu știu ca de exemplu e 34 sau atunci cand fac vreun calcul scriu rezultatul corect pe foaie,dar daca e sa-l zic cu voce tare de cele mai multe ori spun numărul greșit.
-Pentru ca ești speciala,zic si imi strang bratul mai tare in jurul taliei ei,apoi o lipesc de pieptul meu in vreme ce pufneste. Ai ceva de obiectat?intreb si da sa deschida gura,iar eu ma aplec si o sarut.
-Voiam sa spus ca...raspunde,dar nu mai reuseste sa continuie pentru ca-mi apas gura mai tare peste a ei.
-Ai grija ce răspunzi ca te țin asa pana diseară,o avertizez si incep sa o sarut cu mai multa pasiune.
Chicoteste in timp ce ma priveste in ochi.
-Raspunsul este ca,sunt speciala,sopteste printre saruturi si dau din cap mulțumit. Dar poți sa ma pupi in continuare,surade si exact asta fac.
O sarut in vreme ce arunc un ochi pe strada ca sa nu ne izbim de cineva.
Dupa cativa zeci de metri,ii sorb buzele inainte sa rup sarutul,iar 15 minunte mai tarziu,ajungem la telecabina ce urca pe Tâmpa.
-Ce s-a intamplat?ma intreaba cand aude ca trag aer adanc in piept.
-Am frica de înălțime,raspund si ii cade fata.
-Si de ce nu ai spus?intreaba ca trasnita.
-Din centru părea distanta mai mica...acum...zic si din nou inspir adanc in vreme ce privesc firul gros ce urca spre vârful muntelui.
Ofteaza.
-Ce om nebun,sopteste,dupa ma prinde strans de mana și da sa se întoarcă pe calcaie.
-Urcam,spun si din nou ii cade fata.
-Dar...zice si se uita debusolata la mine.
-Urcam,repet si o trag dupa mine.
Inima o simt cum imi bate în gat atunci cand pasesc in cutia morții si poate o sa spuneți ca exagerez cu denumirea asta,dar pentru o persoana ce are frica de înălțimi nu ii e tot una sa urce la o asemenea altitudine cu un asemenea mecanism.
As prefera sa o fac pe jos,dar nu cred ca exista vreun alt mijloc decat cabina morții.
"Si ca tot vorbeam mai devreme de lucruri ciudate sau despre modul în care mintea omului le percepe pe unele sau pe altele,eu,din fericire,nu am o problema sa urc pe o scara de exemplu. La distante mici de sol,pot sa tin frica sub control,dar se activează atunci cand știu ca nu mai am pământul la cativa metri sub picioare,iar pe deasupra mai si vad lucrul asta. De exemplu nu imi e frica sa urc intr-un lift sau sa stau intr-un balcon situat la etajul 8. Atat timp cat știu ca pot sa controlez putin situația,nu am nici o treaba. Frica intervine si se accentuează cand urc în ceva ce se desprinde foarte mult de pamant. Cum ar fi un avion sau vreo nebuniile din parcurile de distracție ce ajung sa te dea peste cap,ori cum este telecabina in cazul de fata. Imi provoacă un sentiment straniu pe care nu pot sa-l descriu,dar cu toate asta nu fac ca toți nebunii. Inca sunt in stare sa gandesc rational,iar dacă altu poate sa facă lucrul asta,automat pot si eu sa-l fac. Pentru mine nu exista sa nu pot face un lucru,dacă îl poate face si altul. E ceva ce e împotriva firii mele,de aia niciodata nu m-am lăsat indiferent de ce obstacole mi-a scos viata in cale. Lupt,oricât de greu mi-ar fi."
-Inca mai putem sa ieșim dacă vrei,ii aud glasul bland si clatin din cap.
-Urcam micuto,raspund si imi trec strans un brat in jurul taliei ei,iar cu cealaltă mana ma prind de o bara si imi cobor privirea.
Ma intampina cu o niște ochi mari,iar verdele auriu vad cum vibrează din cauza emoțiilor. De parca ei i-ar fi frica de înălțimi si nu mie. Ma forțez sa ii zambesc,ca sa o linistesc,apoi imi lipesc buzele de fruntea ei si o sarut lung.
-E in regula,soptesc si o aud cum inghite in sec.
-Hai ca nu o sa dureze mult urcarea. Pe pancarda scria 2 minute si ceva,sopteste si imi inlantuie talia cu bratele,apoi isi da capul pe spate si imi cercetează chipul.
Imi pironesc ochii in verdele auriu si imi forțez mintea sa schimbe placa. Incep sa ma gândesc la ce am sa-i fac cand o sa ne întoarcem la hotel,iar imaginile cu noi doi in timp ce ardem de placere incep sa-mi ruleze prin minte.
Aud ca prin vis semnalul ce anunța plecarea dupa ce toata lumea intra in cabina si ușile se inchid. Respiratia mi se blochează pentru cateva clipe in plamani din cauza socului ce-l produce cutia morții inainte sa plece de pe loc,dar cu toate astea nu-mi mut privirea din ochii ei si continui sa ma gândesc la formele apetisante in care dintii mei o sa se infinga,la fiecare centimetru de piele pe care am sa-l ling de pe trupul ei ispititor,apoi ma gandesc la gura mea ce o sa-i devoreze pasarica,dupa la gura ei ce o sa-mi înghită scula si ma pierd printre fantezii pana cand din nou cabina produce un soc inainte sa oprească.
-Ai reușit!exclama fericita cand coboram si rasuflu usurat imediat ce simt pământul sub picioare.
Chicoteste cand ma aude,apoi imi sare in brate si incepe sa ma pupe pe toata fata.
-M-am gândit la tine și la pasarica ta,soptesc inainte sa-si lipească buzele de ale mele.
Nu ma mai saruta fiindca bufneste ca nebuna in ras cand ma aude.
-Buna strategia,replica pe un ton cantat imediat ce se linisteste,iar cand privirile din nou ni se intalnesc,ii vad buzele curbate intr-un zambet larg.
-Am sa o folosesc și la coborâre,ranjesc cu ochii sclipindu-mi in cap.
-Vezi poate o sa ți se scoale,sopteste  in vreme ce se uita stanga,dreapta  sa vadă dacă e cineva prin jurul nostru.
-Si acum sunt tare ca piatra,mormai imediat ce o las jos din brate,iar ochii ei se țintesc pe umflatura vizibila ce stiu ca o am in pantaloni.
-Daca am fi venit mai devreme,puteam sa ne adâncime in pădure ca sa te ajut sa te relaxezi,dar asa...avem doar o doua ore la dispoziție,iar toată lumea o sa fie la fel de grăbită ca noi ca sa vadă împrejurimile si cu siguranta nu o sa avem unde sa ne ascundem ca sa nu ne întâlnim cu cineva,zice si ma prinde strans de mana.
-Lasa ca ai sa te ocupi cum trebuie de mine cand ajungem la hotel,raspund si imi împletesc degetele cu ale ei,apoi pasim pe cărarea ce duce spre inscripția „Brasov".
Isi scoate telefonul cand ajungem in dreptul literelor si face cateva poze orașului,apoi facem cateva si impreuna,dupa ne punem pe iarba si ne bucuram de panorama ce o avem asupra orasului.
-Abia aștept sa mergem mâine la Bran,sopteste si isi lasa capul intr-o parte,dupa isi sprijină fruntea de umarul meu.
„Mi-a mai spus asta,dar e atat de nerăbdatoare sa pătrundem intre zidurile castelului,incat cred ca o sa-mi mai zică de cateva ori pana diseară cand o sa ajungem sa ne culcam.”
Surad in urma gândului fiindca continua sa fie atat de micuta,dupa imi bag nasul printre șuvițele blonde si o sarut.
-Inca putin micuto.
-Dar trebuie sa recunosc ca abia aștept sa ajungem si la hotel,surade si din nou o sarut pe creștetul capului.
-Am cateva ore bune de cand ma gandesc la cum sa te iau,murmur si intoarce privirea spre mine.
Citesc dorinta in ochii ei de cum privirile ni se intalnesc si o simt precum o chemare,facandu-mi interiorul sa vibreze cu o putere ce reuseste sa ma cutremure pentru cateva secunde din cap pana-n picioare.
-Abia aștept sa ma iei,sopteste pe un ton ademenitor si gem cand o aud.
Scula imi zvacneste in pantaloni si o simt cum se umfla mai tare din cauza excitatiei ce incepe sa-mi curga prin vene.
Ma aplec putin si ii inhat gura,iar limba si se strecoară printre buzele mele si incepe sa si-o miste intr-un mod ispititor.
Pulsul mi-o ia razna,iar respiratia imi devine grea in cateva clipe,fiindca sangele incepe sa-mi dea in clocot,iar nevoia de ea creste atat de mult înăuntrul meu,incat am impresia ca in curând am sa o iau razna.
-Inimioara...soptesc pe un ton ragusit.
Se întoarce mai mult cu trupul spre mine si imi inlantuie gatul,iar degetele ii ajung in parul meu si ma trage de el. Ii inghit un geamăt cand limbile ni se împletesc intre ele,iar undele imi fac trupul si inima sa-mi vibreze.
-Te vreau...sopteste cu dorinta in glas,iar ochii i se tulbura putin,in timp ce eu ma aprind mai tare,iar sarutul ne devine mai patimas.
-Daca.nu.ne.oprim.am.sa.intru.in.tine.chiar.acum...rostesc cuvintele pe un ton apasat.
Isi infinge degetele mai tare in parul meu cand ma aude,apoi ma musca de buze inainte sa isi dezlipească gura de a mea. Cu respiratia sacadata,se urca peste mine si se cuibărește in poala mea,apoi isi baga capul in scobitura gatului meu si incepe sa tragă aer cu nesat in plamani.
Imi strang bratele in jurul taliei ei si o lipesc mai mult de pieptul meu,apoi ma misc putin ca sa nu-mi mai stea cu fundul exact pe sculă.
-Ce zici dacă mergem la restaurant sa bem un pahar de vin? E unul aici sus pe munte,rupe tăcerea dupa cateva minute si pune întrebarea pe un ton soptit.
„Vin imi mai lipsește mie acum. Sunt excitat si înfierbântat ca dracu. Daca mai bag și un pahar de vin in mine,nu o sa mai coboram muntele cu telecabina. Am sa o urc în spate si am sa o iau pe jos,ca sa ma opresc pe la jumătatea lui si sa-i umplu pasarica lacoma si dornica de mine.”
-Soare? Vrei?intreaba pe același ton soptit si inspir adanc.
-Daca mai bag in mine si alcool,am sa o iau cu siguranta razna,raspund oftând.
Isi îndreaptă capul si inchid pentru cateva clipe ochii cand ii vad pupilele dilatate.
-Dar si cand o sa ne pierdem in placere,cat de bine o sa fie?intreaba pe un ton îmbietor si gem grav.
-Cred ca am sa te despic,raspund maraind si chicoteste.
Deschid ochii,iar ispita isi lipeste imediat buzele de ale mele. Incepe sa ma sarute cu patos,iar sangele mi se înfierbânta mai tare.
-Te joci cu focul,inimioara...mormai printre saruturi.
Verdele auriu din ochii ei sclipește fix ca la un șarpe si simt cum privirea mi se intunecă din cauza excitatiei.
„Ah,cu siguranta am sa o rup cand o sa ajungem la hotel. Am sa intru in pasarica ei strâmtă si fierbinte pana cand o sa ma roage sa ma opresc,iar eu am sa ma infing mai adanc inauntrul ei cand am sa o aud si am sa o patrund mai tare,din nou si din nou pana cand am sa storc toata vlaga si placerea ce-o sa-i curga prin vene.”
 
*****