De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 62

Ale:
In urma cu 11 ani...
 
In timp ce pregătesc umplutura pentru pască,soneria se face auzita si las tot ce am in maini,apoi imi indrept pasii spre usa de la intrare si nu ma mai uit pe vizor sa vad cine este,pentru ca precis e vorba despre vreun vecin.
Așadar,deschid fara sa mai verific și raman blocata cand vad cine se afla in fata mea. Nu e vorba de vreun vecin,ci despre mama lui Stefan,ce a venit însoțită de Gabi.
Clipesc buimaca fiindca nu imi vine sa cred ca ceea ce vad,e adevărat.
-Aaa...buna ziua,o salut cand imi revin din soc,apoi ma uit la blond si continui. Buna,Gabi.
-Buna. Ce faci?intreaba si ridic usor din umeri.
-Pregateam umplutura pentru pasca. Dacă mâine tot e Paștele,am zis sa o fac,raspund si ma uit usor incruntata cand la el,cand la mama lui.
-Pasca?intreaba cu o spranceana ridicata. Ce e aia?
Surad fără sa vreau pentru ca mi se pare o nebunie faptul ca trăim in aceeași tara,iar unele lucruri ne sunt complet străine daca venim din regiuni diferite ale României,apoi ma dau din usa si am tendinta pe moment sa il invit doar pe el inauntru. Dar cum nu pot sa fiu chiar atat de rea,ii fac și ei semn sa intre.
-Am sa-ti arat imediat,ii raspund. Intrati,le cer si deschid usa mai tare,apoi continui. Dar sa știți ca Stefan nu e acasă. S-a dus pana la Profi.
-De fapt...eu cu tine vreau sa vorbesc,spune mama lui si o privesc circumspecta.
„Ce mai vrea? De cand ne-am mutat din casa ei,nici nu am mai vorbit. Iar din Decembrie si pana acum,au trecut patru luni. Suntem în Aprilie și sincer sa va zic,chiar mi-a prins bine sa nu-i mai vad fata. Nervii ce i-am avut fata de ea s-au domolit considerabil,dar nu pot sa bag mana în foc ca n-o sa revină în forță daca iar face pe afurisita cu mine.”
Clatin din cap doar ca sa alung ultimele ganduri,pentru ca nu am nici un chef sa ma cert cu ea.
"De fapt,mereu am încercat sa nu o fac...dar na...niciodata n-am fost pe aceeași lungime de unda,fiindca ea mereu mi-a cautat tot timpul nod in papura."
-In regula...spune pe un ton precaut,iar dupa ce amandoi intra in apartament,inchid usa in urma lor si ii invit in bucatarie.
Le cer sa ia cate un loc la masa,iar dacă Gabi nu are nici o treaba,fiindca atat el,cat si frații lui au mai trecut pe la noi in decursul acestor patru luni,pentru mama lor e prima data cand ne trece pragul si o vad cum cercetează subtil tot ce se afla in jurul ei.
-Va fac o cafea?intreb si ma uit cand la ea,cand la el în vreme ce le aștept răspunsul.
-Eu vreau un pahar de suc daca ai,imi cere Gabi si incuviintez din cap.
-Sprite,Fanta sau Cola?intreb si scot un pahar din dulap.
-Fanta,raspund si las paharul pe blat,langa bolul in care se afla umplutura pentru pasca,apoi scot din debara o sticla de Fanta cu portocale si revin în bucatarie.
-Cafea?o intreb in timp ce torn suc si o vad cum aproba cu o mișcare ușoară a capului.
-Da. Cu lapte daca ai.
-Am,o informez si deschid usa de la frigider,dupa ce pun sticla de suc pe masa.
Ii fac repede cafeaua cu lapte,apoi pun paharul de suc si cana pe masa in dreptul lor,dupa ii dau recipientul in care ținem zaharul și scot o lingurita din sertar.
-Multumesc,spune cand i-o intind.
Raman masca cand o aud.
E pentru prima data cand femeia asta nu încearcă sa ma faca cu ou și cu oțet si nici nu ma mai priveste ca pe cel mai mare dușman al ei. Insa capacul imi e pus cand cuvântul "multumesc" se desprinde de pe buzele ei.
„Ce e in neregula cu ea?”
O cercetez cu privirea in timp ce isi pune zahar in cana,apoi imi mut ochii pe Gabi cand nu imi dau seama care ii sunt intențiile.
Blondul in schimb nu zice nimic,ci doar soarbe din paharul cu suc si imi face cu ochiul.
„Iar lucrul asta ar trebui sa imi dea de înțeles ce anume? Ca nu pricep nimic. De ce se afla aici? Si ce mai exact vrea sa vorbim?”
-Ce e pasca?ma scoate la scurt timp vocea lui Gabi din ganduri.
Ma intorc si i-au bolul,apoi ii arat compoziția cu branza ce o am în el.
-E un dulce ce se face în Moldova de Paște. E un fel de plăcintă plina ochi cu branza,raspund si se ridica in picioare,apoi vine langa mine si dupa ce pun bolul inapoi pe blat,scot o lingura si i-o dau ca sa guste.
-Hmmm...e buna. Ce ai mai pus în ea?
-Coaja de portocala și esenta de rom.
-Hmmm...e buna rau,spune din nou cand mai i-a o gura din compoziție. Ma chemi cand e gata. Vreau si eu sa mănânc,continua si incuviintez din cap.
-Am auzit de pasca,dar n-am mâncat niciodată,intervine și mama lui in discuție.
Intorc capul spre ea si vad o urma de tristețe cum ii traversează chipul.
„Ok...asta e ciudat rau de tot.”
O urmăresc cum se ridica incet de la masa si paseste spre mine,iar cand se opreste in fata mea,ma prinde de maini si imi strange usor palmele între degetele ei.
-Alexandra...ingaima cu greu.
-Da?intreb putin debusolata.
-Lunile astea m-am gândit mult la cele întâmplate si am venit sa-mi cer scuze,zice cu voce tremurand si din nou ma blochez.
„Hm? A venit sa-si ceara scuze? Ok...dar pentru ce mai exact?”
-Aaa...spun si ma uit când la ea,cand la Gabi.
-Am realizat ca am greșit fata de tine,continua si de data asta o privesc ca trasnita. Vreau sa repar cumva relația noastra,pentru ca nu imi doresc ca Stefan sa stea supărat pe noi.
„Stefan nu e supărat. E doar indiferent. I-au trecut nervii pe nedreptatea ce i-ati facut-o si pe zilele ce i le-ati mâncat.”
-Ok...soptesc in schimb si inghit cu dificultate cand ii simt degetele cum incep sa-mi mangaie mai tare palmele si cred ca o face involuntar din cauza emoțiilor ce o încearcă.
-Imi pare rău pentru tot ce am spus si ti-am făcut,replica si buza de jos incepe sa-i tremure in vreme ce ochii i se umezesc.
Se strange inima în mine cand ii vad lacrimile ca incepe sa-i curga pe obraji si cu toate ca n-am crezut vreodata ca Satana poate sa plângă,uite ca e posibil si un asemenea lucru.
„Sincer,nu ma bucur pentru ca o vad asa. Si cu toate ca asta ar fi momentul oportun ca sa ii plătesc cu aceeași moneda,fiindca e foarte vulnerabila,eu n-am sa o fac. Nu vad rostul. De ce as face-o? Ca sa ii arat ca pot sa fiu si eu la fel de al dracului ca ea? Nu mersi. Nu imi doresc lucrul asta.”
-Vreau sa gasim o cale ca sa ne impacam,Alexandra...zice printre suspine si imi revin imediat in simturi.
Inspir adanc,apoi o strang usor de maini in timp ce o privesc in ochii înlăcrimați si un zambet mic imi curbeaza buzele,încercând in felul asta sa-i transmit energii pozitive ca sa o linistesc.
„Habar n-am ce a facut-o într-adevăr sa isi calce pe mândrie,dar am sa-i ofer o șansă. Singura si unica. Daca nu o sa stie cum sa-si joace cărțile de acum înainte,a doua oara n-am sa o mai iert.”
-O sa gasim o cale sa fie bine,replic in urma hotărârii ce o iau pe moment si bufneste mai tare in plans,apoi ma trage la pieptul ei si ma îmbrățișează.
O strang la randul meu in brate si il vad pe Gabi cum ne privește cu zambetul pe buze.
Ne desprindem cateva clipe mai târziu când usa de la intrare se deschide și imi țintesc ochii pe hol.
-Sper ca nu am uitat nimic,zice de cum intra in bucatarie,apoi se uita surprins când o vede pe mama lui in fata mea,dupa isi tinteste privirea pe mine si incepe sa-mi cerceteze cu rapiditate chipul. Esti in regula,inimioara?vrea sa stie si lasa plasa jos din mana,dupa se postează in stanga mea si isi trece un brat in jurul taliei mele.
Ma lipeste de trupul lui si surad cand scoate de la spate un fir de trandafir.
-Multumesc,raspund zambind dupa ce i-au floarea,apoi ridic capul si ma saruta imediat pe frunte.
-Te iubesc,murmura,dupa se uita întrebător la mama și la fratele lui. S-a intamplat ceva?le trântește întrebarea pe un ton lipsit de inflexiuni.
Blonda il priveste spasita,in vreme ce Gabi se abține sa nu ranjesca.
"Oare are ceva de-a face cu asta micutul blond? Sa o fi influențat in vreun fel pe mama lui? Cine știe ce discuții au fost in casa la el în lunile ce au trecut si cum dintre toți el a fost cel mai afectat de plecarea lui Stefan,nu m-ar mira sa aflu ca a impulsionat-o pe mama lui ca sa vina la noi."
-Am venit sa ne impacam,raspunde blonda emoționată si imi pun atat gandurile cat si întrebările pe pauza.
"Ce mai contează? Pana la urma e bine ca a facut primul pas."
-Imi pare rău pentru ce am spus si v-am făcut,dar vreau sa nu mai stam fără sa vorbim. Vreau sa veniți pe la noi ca sa știm ce faceți si cum sunteți,continua mama lui si imi țintesc ochii pe Stefan atunci cand secundele trec si el nu catadicseste sa scoata nici un cuvânt printre buze.
Il vad cum o cercetează cu privirea si pare sa se gândească intens la ceva,doar ca nu-mi dau seama la ce anume mai exact,iar mintea mi-o ia putin razna.
"Oare nu o crede? Oare joaca teatru de ochii lumii doar ca sa nu mai fie de poveste prin vecini? Hmm...n-as prea crede totuși pentru ca ochii ei chiar transmit ceea ce simte. Adica multa tristețe si parere de rau. Ok Ale...potoleste-te. Deja ajungi sa gândești mai mult decât trebuie si nu e bine. Nebunia din capul tău nu ajuta in situația de fata."
Scutur din cap imediat ce vocea conștiinței mele rasuna in mintea mea si ma abțin sa nu pufnesc. Fiindca are dreptate. Cand intorc lucrurile pe mai multe parti decât trebuie,nimic bun nu-mi iese.
-Stii ca,dacă vrei ca toate lucrurile astea sa se întâmple,prima data trebuie sa-ti accepți nora,replica ingerul intr-un final pe un ton egal. Altfel ficiortu nu are cum sa-ti mai calce vreodata pragul,continua si o vad pe mama lui cum incuviinteaza pe tăcute din cap,în vreme ce ochii i se umplu din nou de lacrimi si oftez subtil.
-Despre asta vorbeam cu Alexandra,ingaima cu greu în timp ce se șterge cu o mana la ochi. Vreau sa imi dau interesul ca sa o cunosc. Imi doresc sa ne înțelegem,continua,iar la final isi inabusa un suspin.
Stefan isi coboara privirea pe mine si  încearcă sa citească in ochii mei ce părere am despre toate astea.
-Pot sa fac asta,raspund întrebării nerostite de pe buzele lui,iar ochii săi sclipesc imediat de mândrie cand imi aude tonul hotarat. O sa-mi dau la randul meu interesul ca sa ne înțelegem.
-Esti minunata,inimioara,sopteste in timp ce se apleaca si isi lipeste buzele fierbinti de fruntea mea. Ti-am zis ca încă nu ai habar de ce zace in tine,dar ma bucur ca reușești sa te descoperi,murmura,apoi ma saruta lung si zambesc in coltul gurii.
„Si eu ma bucur ca reusesc sa ma descopăr. Cat despre mama lui...cred ca merita o a doua sansa. Pana la urma o apreciez pentru ca a avut curajul de a veni aici ca sa vorbeasca cu mine. Daca astepta sa fac eu primul pas,putea sa o faca mult si bine. Cine știe dacă m-as fi dus vreodata sa caut o cale de a ma impaca cu ea? Dar in clipa asta,pot sa spun ca prezenta ei nici nu ma ajuta,dar nici nu ma incurca. Insa,pot sa încerc sa găsesc o cale de mijloc ca sa facem cumva sa ne înțelegem. Pana la urma e mama lui. Asa cum este,i-a dat viata. Ca are și ea păcatele ei,asta e partea a doua. Ce pot sa-i fac? Nu sunt eu în masura sa ii judec faptele. Fiecare o sa si-i le tragă mai devreme sau mai târziu. Insa eu o iert,ca sa nu continui sa trăiesc cu rautatea ce a aruncat-o gratuit asupra mea. N-am nevoie sa fiu partasa la păcatele altora. Le am eu pe ale mele. Iar cum fiecare alege pentru el asa cum știe mai bine...eu fac același lucru pentru mine ca sa fiu linistita si impacata. In felul asta, oferindu-i iertare ei,devin mult mai ușoară. Sufletul meu poate sa respire pentru ca mai iau o piatra de pe el. Si cu toate ca știu prea bine ca iertarea e cale pentru ca simt lucrul asta,totuși nu pot sa ii iert pe ai mei. Dar știu si de ce nu pot sa o fac. Pentru ca ei nu-si doresc schimbarea. Am aproape un an jumătate de cand am plecat din Moldova,iar ei pe zi ce trece sunt tot mai rai. Se afunda tot mai mult in întuneric de la o zi la alta,iar lucrul asta ma deranjează. Fiindca nu pot sa înțeleg cum de ei nu pricep ca in primul rand linistea sufleteasca e prioritara si vitala pentru un om. Daca dispui in primul rand de aceste doua lucruri,atunci nu are cum sa nu-ti mearga bine. Insa cum sa le explic eu lucrul asta,cand au ajuns sa se piardă atat de mult in intunericul ce zace inauntrul lor?”