De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 48

Stefan:
În urma cu 12 ani...

Cand trec dincolo de paravan,incep sa ma invart exact ca un leu intr-o cusca in timp ce inima mi-o simt cum imi bate de frica in gat.
„Nu pot sa o pierd! Nu am cum! Dacă ea nu mai este,dispar si eu. Nu exista sa mai raman pe pamant. La ce naiba sa o fac,cand ea e toata lumea mea? E inima mea. Nu am cum sa trăiesc,daca inceteaza sa mai bata. Fiindca exact asta o sa se întâmple. Dacă ea dispare,eu incetez sa mai trăiesc."
Imi trec disperat o mana prin par in vreme ce gandurile mi se amesteca în cap,iar agonia o simt cum se împletește cu groaza în pieptul meu si impreuna incep sa ma distruga.
Imi frec fata cu palmele ca sa ma dezmeticesc putin,fiindca nu-mi doresc sa las spaima ce imi curge prin vene sa ma conduca,iar cand imi i-au mainile de la ochi,ma blochez pentru cateva secunde cand vad sangele uscat cum imi imbraca pielea.
„Dumnezeule...atat de mult sânge..."
Imi inabus un geamăt de durere cand ma gândesc la picioarele ei,ce nu aveau cateva dare de sange,erau efectiv inundate de lichidul stacojiu,apoi scutur din cap si incerc pe cat posibil sa ma calmez.
„O sa fie bine! E puternica! Nu are cum sa nu treacă peste acest hop!"
Cu noile ganduri ce incep sa le repet exact ca pe o mantra in minte,continui sa ma plimb de colo colo si mai arunc cate un ochi la ceasul de pe perete.
Vad secundarul cum se invarte cu incetinitorul si am impresia ca timpul incepe sa se dilate,facand agonia sa crească mai mult in interiorul meu. Secundele ajung sa le simt precum niste orele lungi de chin,iar orele devin incet,incet eternități pline de teroare.
„Hai o dată! Spune-mi doctore ca e bine! Spune-mi ca micuta mea inimioara e in regula!"
Sunt scos din ganduri atunci cand o tava de metal se izbeste cu zgomot de o masa și tresar in timp ce simțurile imi intra imediat in alerta.
-Alexandra,vorbește cu mine,aud vocea doctorului si inima mi se opreste in loc.
„Hai inimioara...spune ceva. Orice,doar sa știu ca încă ești aici cu mine."
-Alexandra? Ma auzi?
-Hmmm...geme intr-un final ca drept răspuns la întrebarea lui si oftez din tot sufletul cand o aud.
„E bine si atat. Orice e bine. Orice sunet venit din partea ei este bun venit. In felul asta reusesc si eu sa ma linistesc cat de cat."
-Asa...ramai cu mine,Alexandra,ii cere doctorul.
Încă un geamăt se desprinde de pe buzele ei si inspir adanc in vreme ce inima isi reia bataile in pieptul meu.
-Eu sunt Mircea si am sa te fac bine. O sa fii bine,Alexandra,continua medicul si ochii mi se umplu de lacrimi.
„Hai inimioara! Lupta. Esti in stare de orice. Vino din nou la mine. Știu ca poți micuto...esti mai puternica decât crezi."
-Ma...doa-reeee...ingaima cu greu si totul in mine se frânge.
-Ce te doare? Nu te doare nimic!spune asistenta si toata durerea ce ma rupe pe interior mi se transforma imediat in furie si rabufnesc in secunda doi.
-Cum pula mea zici ca nu o doare? Da esti tu in locul ei ca sa știi ce simte?intreb pe un ton ce picura atat de mult venin,incat dacă acum as musca din ea,sunt sigur ca as lasa-o lata.
-Nu simte nimic! Delireaza de la cat sange a pierdut!pufneste idioata.
-Sa vezi cum n-ai sa mai simți tu nimic cand pun mana pe tine și ai sa ajungi sa mirosi florile de la radacina,fiindca am sa-ti rup gatul de pe umeri!continui sa vorbesc pe același ton letal si o aud cum icneste.
-Taci din gura!ii cere medicul.
-Dar...
-Nici un dar! Taci dracu o data din gura! Altfel ii dau voie sa iasă de dupa paravan si nu te vad deloc bine,maraie doctorul cuvintele.
„In mintea mea nu o mai vad decât moarta si îngropată. Dacă mai deschide o singura data gura aia spurcata si spune ca nu o doare pe micuta mea nimic,jur,sunt in stare sa o omor. In clipa asta sunt capabil de orice. Chiar sa fac moarte de om."
-Au...doa-re...ii aud din nou glasul lipsit de vlaga si incep sa-mi musc cu putere interiorul buzei de jos.
Corpul incepe sa-mi tremure din cauza neputinței ce o simt si respiratia imi devine intr-o clipa neregulata.
"Rezista micuta mea inimioara..."
-Stiu ca te doare,dar imediat termin,o asigura doctorul pe un ton bland.
O aud cum suspina si lacrimile imi curg imediat pe obraji in vreme ce sunetul desprins de pe buzele ei taie în mine.
„Rezista inimioara...te rog...rezista..."
-Hmmm...geme din nou de durere. Nu.mai.pot,sopteste cu glas frant si simt cum ma fac țăndări pe dinauntru.
"Te rog,micuta mea inimioara...rezista."
Continui sa o rog in gand sa faca fata durerii,desi agonia ma schingiuie pe interior. Durerea ei o simt inauntrul meu,iar sentimentul e de nedescris. Traiesc un Iad pe dinauntru. Un Iad ce abia ma lasa sa respir si căruia am sa-i indur dezlănțuirea pana in momentul in care doctorul o sa-mi spună ca micuta mea e bine. Dupa,orice am sa fiu capabil sa indur ca sa trecem peste. Atat timp cat ea o sa continuie sa fie langa mine,eu am sa fac cumva sa ne scoatem pe amandoi din Iad.
-Cateva minute mai durează si totul o sa se termine. Iti promit ca in cateva minute n-am sa-ti mai fac nimic. Imediat ești gata,spune doctorul si aud cum un oftat mic se desprinde de pe buzele ei.
Ma uit din nou la ceas și fiecare secunda ce trece e o reala agonie pentru mine,dar fix doua minute mai târziu când aud ustensilele cum lovesc masa de metal,bag repede capul pe dupa paravan si il vad pe doctor cum isi scoate mănușile pline de sange si pe inimioara mea,lesinata pe scaun.
Imaginea e cum nu se poate mai cumplita. E ceva ce o sa-mi bântuie cu siguranta zilele si nopțile. Mai ales cele din viitorul apropiat.
E horror ceea ce vad.
Inimioara mea e plina de sange. Atat de mult a curs din ea incat a ajuns și pe jos,facand o balta sub scaun.
Inchid ochii si inspir adanc,apoi bag capul înapoi după paravan si dau drumul la aer subtil printre buze.
Aud miscare prin încăpere,apoi o vad pe blonda cum trece in viteza pe langa mine si iese afara din cabinet,iar dupa cateva minute apare doctorul in fata mea cu un zambet in coltul gurii.
-E stabila,spune si simt cum un bolovan imens se ridica de pe umerii mei.
Rasuflu usurat imediat ce greutatea imi dispare si intind mana dreapta spre el.
-E foarte slăbită in schimb,dar e bine. E in afara oricărui pericol,continua si imi prinde palma intre degetele lui,apoi o scutura de cateva ori. Imi pare rău ca a pierdut sarcina. Dacă veneați la spital de cand au început sângerările,nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat.
Un nod imens mi se formează în gat imediat ce cuvintele i se desprind de pe buze si incep sa vorbesc abia dupa ce ma chinui de cateva ori sa-l inghit.
-Nu am știut ca e însărcinată,soptesc cu voce sparta.
-Mi-am dat seama,raspunde in timp ce imi eliberează mana. Sarcina nu a avut decât 6 săptămâni. A fost prea mica,iar iubita ta probabil a pus sângerările pe baza menstruației,nu?
-Da...raspund cu greu.
-E prima sarcina?intreaba si incuviintez din cap.
Imi zambeste cu tristețe.
-E normal sa nu știe despre ce e vorba.
-Dar de ce a pierdut-o?intreb cu inima grea.
-E greu sa-ti raspund la întrebarea asta,spune brunetul oftând. Pot fi o mulțime de motive. Stres ori vreo raceala netratata. O lovitura sau vreo miscare brusca. Poate a ridicat ceva?intreaba si clatin din cap.
-E prima varianta,raspund cu glas frant.
-Stresul...spune si incuviinteaza înțelegător din cap. Foarte multe femei pierd prima sarcina din cauza stresului. Dar nu va descurajați. Nu stiu cum se simte o astfel de pierdere,dar ma gândesc ca nu e ușor...insa,sunteți tineri. Timpul nu e pierdut,iar ea sa știi ca are un uter foarte frumos si sănătos.
Ridic dintr-o spranceana cand il aud si pe buze ii apare o urma de zambet.
-Adica poate sa facă copii,imi explica si inima tresare in pieptul meu cand il aud,pentru ca a existat un moment in mintea mea cand un asemenea gand a trecut pe acolo cu viteza luminii.
"Bine ca e totul in regula,altfel nu stiu cum ar fi primit o astfel de veste,dar tind sa cred ca ar fi fost cel mai mare coșmar atat pentru ea cat si pentru mine."
-Trebuie doar sa așteptați sa se vindece rana din interior și puteți sa încercați din nou dacă va doriți in viitorul apropiat un copil,ma scoate vocea lui din ganduri.
Inspir adanc cand il aud,dupa imi mut ochii de pe el atunci cand usa se deschide și vad doua doamne de la curățenie cum intra inauntru,ținând una intr-o mana o galeata cu apa,iar cealaltă doua mopuri.
Le salutam in timp ce trec pe langa noi,dupa revin cu privirea înapoi pe doctorul ce are pana in 40 de ani.
-Am sa iti prescriu o reteta cu ce tratament trebuie sa urmeze timp de o luna jumătate,apoi trebuie sa vina la control.
-Bine,raspund si bag mana în buzunar dupa potrofel.
-Si sa știi ca trebuie sa mănânce mult ficat de pui,spanac și oua. Are nevoie pentru sânge,zice in vreme ce eu scot bani din portofel,habar nu am câți la numar,dar ii intind spre el. Nu am nevoie,continua si il privesc circumspect. Vorbesc serios,zice cand vede ca ma uit la el neîncrezător. Nu imi trebuie nici un ban. Mi-am facut doar datoria.
-Nu sunt umblat prin spitale și nici nu-mi doresc sa ajung,dar din câte știu mai rar doctori ca tine.
Ridica din umeri.
-Eu chiar cred in jurământul pe care l-am făcut,raspunde,iar cand doamnele de la curățenie ies din camera,imi face semn sa il urmez. Am sa chem băieții sa o mute intr-un salon,continua in timp ce eu bag portofelul înapoi în buzunar.
-Pot sa o duc eu,dacă nu ii fac vreun rau in cazul in care o ating,soptesc in vreme ce-mi privesc micuta.
Încă e lesinata,dar măcar nu mai curge sânge din ea.
-Nu ii faci. Dacă vrei. Ia-o in brate si hai sa mergem.
O ridic de pe scaun și inima mi se strange in piept cand o vad cum îmi atarna in brate exact ca o papusa neinsufletita.
-Patura aia vreo sa o...
-Poti sa le zici sa o arunce,il intrerup. E plina de sange.
-Bun. Atunci am sa merg sa caut prin spital o pijama pe masura ei,desi ma îndoiesc ca am sa gasesc la cat e de micuta,insa...orice e bine,nu?
Incuviintez pe tăcute din cap și il urmez in timp ce mai arunc cate un ochi la pieptul ei ca sa ma asigur ca-i urca si-i coboara.
Deși doctorul m-a asigurat ca e in afara oricărui pericol,mie nu îmi e tot una sa o vad asa.
Pentru ca,dacă picioarele ii sunt pline de sange si nu ma mai sperie lucrul asta fiindca hemoragia i-a fost oprita,de la brau in sus pielea ii e atat de alba,incat i-a devenit albastra si ma ingrijoreaza lucrul asta.
„Calmeaza-te Stefane...doctorul a spus ca e in afara oricărui pericol. Are pielea aproape albastra fiindca a fost la un pas de moarte,dar acum e bine. Respira si a luptat ca sa rămână langa tine. Asta e lucrul cel mai important,restul le luați si le rezolvați rand pe rand."
-Merg sa caut niște pijamale,spune doctorul cand ajunge in dreptul unei uși.
-Ok,raspund in timp ce el o deschide și imi face loc sa trec pe langa el.
Intru intr-o camera ce are doar doua paturi și o usa vai de capul ei intr-un colt al încăperii. Becurile în tavan ard toate,dar pe modul de veghe,iar doctorul apasa pe un întrerupător si aprinde doar unul dintre ele ca sa vad pe unde naiba trebuie sa merg.
-Dincolo de usa aia e o baie daca vrei sa te speli pe mâini,spune si aprob cu o mișcare a capului,iar el continua. Am sa rog o asistenta sa vina sa o curețe pe iubita ta.
-Spune-i sa imi aducă doar un prosop si ma ocup eu de tot,raspund in vreme ce imi intind inimioara pe pat.
Trag de pe celalalt toate paturile ce sunt făcute dintr-un material foarte aspru si o acopăr cu ele,apoi ma pun pe marginea saltelei in vreme ce doctorul dispare si incep o mangai incet pe fata.
-Cat esti de rece...soptesc cu inima cat un purice.
Imaginea imediat mi se tulbura cand o vad atat de fragila si clipesc o data ca sa las lacrimile sa curgă,apoi bag o mana pe sub patura si ii prind palma intre degete.
Raceala din trupul ei imi trimite fiori de gheata pe sirea spinării si oftez din tot sufletul meu.
„Imi pare foarte rău ca am pierdut un suflet...dar ma bucur ca tu ai rămas langa mine. Ca încă continui sa imi bati in piept. Asta e tot ce contează. Desi paharul in situația de fata e pe jumatate gol si chinul ma rupe pe interior,prefer sa vad doar partea lui pe jumatate plina. Chiar daca ma doare îngrozitor faptul ca am pierdut o parte din noi doi,pot sa spun ca m-ar fi durut de un infinit de ori mai tare dacă n-ai mai fi rămas langa mine."

******