De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 56

Ale:
In urma cu 12 ani...
 
Inainte sa ajungem la bloc ca sa descurcam tot ce am cumpărat,ne oprim la un supermarket ca sa ne luam un pui la rotisor,pâine si o caserolă de salata gata facuta pentru ca nu mai am timp sa gatesc. Vreau sa ne apucam cat mai repede de treaba,așadar,dupa ce lasam la apartament toate cele achiziționate,plus punga cu mancare,ne urcam înapoi in masina si in cateva minute ajungem acasă la ai lui.
-Daca nu lucram intre sărbători era perfect. Am fi terminat mult mai repede cu varuitul,spun in vreme intram pe hol si imi dau cojocelul jos cand ajung langa cuier.
-Stiu,dar pentru tine e mai bine asa. Nu ai destule zile de concediu și decat sa iti ia de pe anul viitor,mai bine ca se lucrează intre sărbători.
-Mda...in felul asta ma incadrez exact la fix cu ele,oftez si scap repede de cizmele din picioare,apoi mergem împreună spre dormitor.
Traversam holul lung si mijesc putin ochii cand aud soapte venind din bucatarie.
„Ce naiba au de susotesc? Doamne ferește! De când au aflat ca o sa ne mutam se comporta foarte ciudat. Bine...nu frații lui. Doar părinții. Abia mai raspund la un salut si nu ca m-ar deranja pe mine lucrul asta,dar ma gândesc ca lui Stefan nu ii e tot una. Adică,ani de zile si-a dat pielea de pe el pentru ei ca sa rămână toti pe linia de plutire,iar acum ca isi dorește altceva de la viata si nu isi mai vrea sa se jupoaie de viu pentru ei,gata!nu mai e bun. Pfff...asta înseamnă să fii un om de nimic. Cand vezi un interes in omul de langa tine,in ochii mei esti egal cu 0. Pentru mine,astfel de persoane sunt niște nulități. Plus ca n-am cum sa-i numesc părinți,cand ei sunt gresiti in tot ceea ce fac si ce zic. Un părinte din punctul meu de vedere trebuie sa fie super eroul copilului sau. Un părinte trebuie sa-i ghideze pasii copilului si sa ii ofere un viitor mai bun și mai stralucit decat a avut el. Acum,nu zic ca ai mei au fost mai răsăriți sau ca au fost si sunt modele demne de urmat. Departe de mine acest gând. Pentru ca in afara faptului ca nu mi-a lipsit nimic cand au început sa câștige bani cu duiumul,n-au știut sa mai facă și altceva. Mi-au mâncat doar zilele cu bautura,certurile si scandalurile lor. Dar aia e...părinții nu ni-i putem alege,dar putem alege sa nu fim ca ei. Pana la urma,sunt mulți copii ce nu-si merita părinții,cum sunt si parinti ce nu-si merita copii. Dar in ambele variante,schimbarea tine de noi ca și indivizi. Pentru ca nu poți sa ceri,acolo de unde n-ai de unde sa o faci. N-ai cum sa ceri o familie fericita,daca in acea casa nu exista echilibru. Cand părinții sunt toxici,de unde dracu echilibru? Cand ei habar nu au cum sa-si găsească singuri linistea lor interioara,atunci cum sa mai insufle un lucru bun si in jurul lor? Nu exista asa ceva,iar aici apar dezechilibrele. Aici incep sa arate unii cu degetul spre alții. Sa dea vina unii pe altii. Aici apare scosul de ochi și judecățile. Apare pusul la zid si lovitul cu pietre. Iar in acel impas,copilul are doua variante mari si late. Ori renunta la tot si lasa sa i se taie aripile,silindu-se singur sa trăiască intr-o lume la fel de mizera ca a părinților lui. Ori devine oaia neagra si rup barierele,asa cum a fost cazul meu sau mai nou a lui Stefan cand a hotărât sa facem ceva ca sa ne mutam. A preferat sa se smulgă de langa ai lui,ca sa fim noi doi bine. Pentru ca nu exista alte variante. Ori ești cu ei,ori împotriva lor ca sa-ti găsești tu singur linistea.”
-La ce te gândești inimioara?
Inchid ochii imediat ce ii aud vocea,apoi inspir adanc,iar cand imi țintesc privirea pe chipul lui,il vad cum se uita la mine cu o spranceana ridicata.
-La faptul ca de cele mai multe ori familia e cea care te pune la pământ,raspund si din cativa pasi ma postez in fata dulapului,apoi incep sa scot haine din el.
Vine langa mine si isi alege la randul lui o tinuta de scandal,fiindca urmează sa mergem sa dam cu lavabil si sper sa reușim macar o camera sa varuim,fiindca e trecut de ora 18,iar mâine suntem de dimineata la munca.
"Asta inseamna ca trebuie sa ne mișcăm repede ca sa ne ramana câteva ore la dispoziție sa ne putem odihnim inainte sa o luam de la capăt.”
-Adevarat,dar e bine ca noi putem sa rupem raul de la radacina. Altii au fost nevoiți sa stea ani de zile cu părinții si le-au făcut zile fripte pana cand au prins sansa sa plece,raspunde si incuviintez din cap.
-Iar altii inca continua sa stea cu ei pentru ca n-au încotro,zic si un zambet trist imi ridica un colt al buzelor. Vai si amar de săracele suflete...oftez lung,iar dupa ce imi aleg hainele le scandal,le pun pe pat si dau sa ma dezbrac,insa ma opresc pe la jumătatea miscarii si intorc capul spre usa atunci cand se aud cateva batai ușoare in ea.
Imi aranjez imediat bluza înapoi pe mine,iar cand Stefan merge sa deschidă,il vad pe tat-su dincolo de prag.
-Ceau copii! Putem sa vorbim?intreaba pe un ton lipsit de inflexiuni,dupa trage un fum puternic din tigara.
Ii analizez repede chipul și pielea incepe sa ma furnice cand vad o urma de răutate in ochii lui albastri.
„Ce dracu vrea?”
Cu întrebarea rulandu-mi prin minte,ies impreuna cu Stefan pe hol,iar el se pune pe unul dintre cele doua fotolii si ne privește pe rand în vreme ce continua sa fumeze.
-Ce s-a întâmplat?intreaba blondul meu si isi scoate pachetul de țigări din buzunarul de la spate al blugilor,apoi isi aprinde una.
-Voiam sa va spun ca poimâine trebuie sa aduc un dormitor. Sándor de peste drum si-a cumpărat unul nou,iar pe cel vechi il da la jumatate de preț și vreau sa-l cumpar.
Amandoi tăcem si așteptăm sa vedem ce are mai departe de spus,dar instinctul imi transmite semnale ca nu o sa-mi placa ceea ce urmează sa aud din gura lui.
-Iar pentru ca voi v-ati cumpărat apartamentul,m-am gândit sa ii fac lui Gabi dormitorul in asta in care ati stat voi,ca sa nu mai fie nevoit sa doarmă cu Florin.
„Am stat? Cum adică am stat? De astăzi nu mai stam?”
Ridic ochii spre Stefan cand răspunsul la intrebarile mele este doar unul singur in mintea mea si ma cutremur pe interior cand vad cum îl tranșează pe tat-su din priviri. Culoarea ochilor lui e atat de întunecată,incat ma duce cu gândul la cerul innorat pe timp de furtuna si bataile inimii mi se accelerează imediat.
„Ah,la dracu! E nervos! E din cale afara de nervos!”
Mintea incepe sa-mi gândească la foc automat cand vad cat de tare incepe sa-si muste interiorul buzei de jos,dar oricât as incerca sa găsesc o soluție la situația în care ne aflam,nu am nici cea mai vaga idee de cum naiba ar trebui sa reactionez.
„Si acum ce naiba ar trebui sa fac? Sa ma pun sa-i zic ca nu are cum naiba sa ne scoată din casa fiindca noi am plătit cheltuielile pe luna asta? Sau ce se așteaptă? Ca am sa ma pun pe plans? Ori ca Stefan o sa-si iasă din minți? Care e intenția lui? Ce așteaptă de la noi? Sau poate vrea sa cersim mila? Crede ca ne-a prins la cotitura si suntem la mana lui? Asta il face pe el sa se simta mai bine si mai puternic?”
Inghit cu dificultate cand nu stiu ce varianta sa aleg si imi țintesc privirea pe tat-su atunci cand incepe din nou sa vorbească.
-Deci...daca tot aveți casa voastră,va rog sa mergeți sa stați acolo,ne spune si un ras nervos se desprinde de pe buzele mele cand il aud.
"Vrea sa ne milogim la el! Asta ii e scopul acestei discuții. Isi dorește sa-l imploram,fiindca știe ca in casa aia nu exista decât,pereții,usile si geamurile."
-Ma anunți asa de pe o zi pe alta sa plec fiindca te-ai gândit tu sa-i faci lu Gabi dormitor la mine in camera?intreaba ingerul meu cu atat de multa raceala in glas,incat un fior de gheata imi străbate sirea spinării si ma face sa ma cutremur pe picioare.
-Dar tu nu ne-ai spus de pe o zi pe alta ca iti cumperi apartament?raspunde cu o intrebare si bufnesc in ras.
„Habar n-am de ce naiba eu rad când ma aflu intr-o situație critica,dar in momentul asta e mai bine asa,decat sa ii spun vreo doua de dulce,fiindca simt cum innebunesc inauntrul meu deoarece asta e chiar o lovitura urata sub centura venita din partea lui. Ceea ce am făcut noi,nu a fost din răzbunare,ci ca sa scăpăm de gura lu nevasta-sa ce cauta zilnic motive de cearta. Noi nu ne-am cumparat apartament ca sa lovim in ei,dar ceea ce face el acum e pura răzbunare. Ii e ciuda ca pleacă cel ce pana sa ma cunoască pe mine,ii ținea pe toți în spate. Misto! Ce sa zic? Nu avem decât sa încasam lovitura cu fruntea sus. Dacă el crede ca in felul asta o sa ne milogim la el ca sa ne mai lase sa stam pana ne punem apartamentul la punct,se înseala amarnic.”
In urma gândurilor,un zambetul imi curbeaza usor buzele si intorc capul spre Stefan,apoi il prind de mana. Ochii lui furtunosi se țintesc in ai mei si ii fac semn abia vizibil din cap sa nu rabufneasca.
"Știu ca asta nu e felul lui de a trata lucrurile. Daca ar deschide gura acum,sunt sigura ca i-ar părea rău mai târziu. Fiindca,desi sunt constienta ca i se face o nedreptate si are tot dreptul din lume de a da cu toti de pământ,pe el nu il caracterizează acest comportament. Pentru ca Stefan nu latră. Stefan musca. Iar muscatura lui o sa fie aceea de a pleca alături de mine cu zambetul pe buze din casa părinților lui. Ce contează ca o sa ne fie greu? Alții dorm sub pod si nu mor. Noi avem un acoperiș deasupra capului,deci? O sa ne descurcam cumva. Dar nici nu-l las sa ii raspunda lu tat-su exact asa cum se așteaptă el sa o faca."
-Plecam!spun,iar ochii lui de la furtuna,trec la foc.
Se aprind si incep sa mocneasca intr-un mod diabolic.
-Are dreptate tatăl tău,continui si schițez cel mai fals zambet pe care il am in dotare atunci cand intorc capul spre barbatul ce sta relaxat pe fotoliu si continua sa fumeze. Mi se pare normal sa ne mutam la casa noastră,daca tot ne-am cumparat-o,nu?intreb pe un ton ce picura atat miere cat si venin.
Ochii simt cum imi sclipesc din cauza otravii ce imi curge prin vene,iar zambetul fals de pe buzele mele e înlocuit imediat de un rajnet letal.
„Ah...abia aștept sa ti-o întoarcă viata. Sper sa fiu de fata cand o sa-ti futa una de sa-ti zboare dintii din gura,ticălosule!”
-Nu va faceți griji,continui pe același ton mortal de dulce. Puteți sa începeți de mâine schimbările. Chiar dis de dimineata daca vreti,pentru ca noi ne mutam în seara asta,i-o trantesc si ii cade fata.
„Habar nu ai cu cine dracu te încurci,nenica. Eu pot sa fiu pâinea lui Dumnezeu,dar și necuratul.”
Fără sa mai astept sa vad daca mai are ceva de spus,ii smulg tigara lui Stefan dintre degete si o sting in scrumiera,apoi il prind strans de mana si il trag dupa mine.
-Ai înnebunit,inimioara?intreaba de cum intram in dormitor.
-N-o sa ne milogim la el,scrasnesc din dinți. Ne mutam,continui si clatina din cap.
-Unde sa ne mutam,micuto? Nu avem nimic în apartament.
-Nu ai pe cine sa suni ca sa ne ajute cu mobila ta de dormitor? Ce naiba ne trebuie mai mult?raspund cu o întrebare si isi trece degetele de la o mana de mai multe ori prin par cand ma aude.
-Ba da. Am pe cine sa chem sa ne ajute,dar micuto...acolo e frig. Nu avem cum sa dormim,iar lemnele vin abia după sărbători. Ce facem?intreaba si ridic din umeri.
-O sa cumparam o aeroterma,raspund si ofteaza zgomotos. Facem sa fie cald doar în dormitor,soare. Cumva o sa reușim sa ne descurcam. Indiferent de cat de greu o sa ne fie,nu o sa mai stam aici!spun pe un ton ferm. Plecam!
-Nu plecam,la dracu! Ani de zile i-am dus în spate!zice nervos și inspir adanc.
„Stiu si eu asta. Si mai știu si faptul ca nu e corect ceea ce i se intampla,dar la naiba cu toti si cu toate! Nu mai stau aici nici macar o nenorocita de secunda.”
Marai in urma gândurilor si ii prind dintr-o miscare bărbia intre degete,apoi privesc furioasa in ochii lui.
-Nu m-am milogit in viata mea niciodata la nimeni si n-am sa incep de acum,harai din adancul gatului. Ori vii cu mine,ori plec singura!
Isi inclesteaza imediat maxilarul cand aude ca ii dau un ultimatum si respiratia ii devine intr-o clipa sacadata. Nările i se dilata din cauza nervilor ce ii curg prin vene,iar ochii i se aprind mai tare din cauza dracilor ce cu siguranta fac prapad in el.
-As merge oriunde cu tine,dar in cazul de fata,sănătatea ta e prioritara pentru mine,inimioara,maraie fiecare cuvânt in parte.
-O sa fiu bine,raspund,iar muschii de pe maxilar incep sa-i zvacneasca cu putere. Deci...vii cu mine sau nu?intreb si pufneste.
-Te-as urma cu ochii închiși pana la capătul pământului,micuto,raspunde si un zambet mic imi apare pe buze.
-Atunci...zic si ii eliberez bărbia,apoi intind mana dreapta cu palma in sus spre el si continui. Hai sa-i aratam vieții ca nu suntem usor de pus la pământ,indiferent de cate obstacole ne scoate în cale.
Ranjeste mai rău ca un drac in coltul gurii imediat ce cuvintele mi se desprind de pe buze si imi strange palma in a lui inainte sa vorbească.
-Nimic nu o sa ne pună la pământ,inimioara. Viata o sa dea gres de fiecare data cand o sa vina vorba de noi. Stii de ce?
-De ce?intreb si scânteile incep sa trosneasca in verdele albastrui.
-Pentru ca mereu o sa ne ridicam unul pe celalalt.
„Are dreptate. Sa fiu a dracului daca nu sunt in stare sa spulber munții daca il am pe el langa mine. Ce sa ii mut sau sa ii răstorn,cand langa el am impresia ca dobândesc abilitati noi si puteri supraomenesti? N-am cum sa nu-mi găsesc puterea de a continua sa merg prin foc și ploi,cand stiu ca ingerul o sa lupte mereu alături de mine. Indiferent de ce ne rezerva viitorul,sunt sigura ca o sa avem forta de a depăși orice obstacol.”
 
*****