De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 101

Stefan:
In urma cu 9 ani...
 
De cum ajungem la munca si pasesc in producție dupa ce goarna suna ca sa anunțe începutul turei de dimineata,haosul se dezlănțuie in jurul meu.
Livia e foc si para fiindca s-a găsit greșeală la una dintre mașini exact pe schimbul meu,iar restul urla ca nebunii dupa mine si nu știu in ce parte sa ma impart.
„Zici ca-i un facut. Se găsește ca nimic sa nu meargă bine exact atunci cand eu nu sunt in regula. Dupa ce ca sunt obosit si abia vad pe unde merg,imi mai este urlat si numele din toate partile.”
Inspir brusc si inchid pentru cateva secunde ochii cand o durere ce apare de nicăieri ma sageata direct in creier.
„Oboseala clar isi pune cuvântul,fiindca m-am culcat târziu azi-noapte. Dupa ce ca era aproape ora 1 cand am adormit,nu cred ca a durat mai mult de jumătate de ora pana cand Ramona mi-a sunat inimioara ca sa-i spună ce a pățit. Apoi,abia am adormit inapoi,fiindca am tot vorbit cu micuta mea ca sa ma asigur ca e bine,iar acum zici ca sunt căzut de pe luna. Mintea am impresia ca-mi gandeste in reluare,capul ma doare si abia ma misc din cauza oboselii fiindca nici după 3 săptămâni de la concediu pe care l-am avut in vara,nu mi-am revenit. Inca mai simt mirosul de sex și sincer,imi e dor de zilele acelea de relaxare.”
Deschid ochii cand haosul din jurul meu ajunge sa-mi strabata vuietul din cap si imi spulbera gandurile,apoi continui sa pasesc spre stenderul cu fire pe care trebuie sa-l verific,ca sa ma asigur ca nu mai exista nici un fir defect prin vreun lot.
-Stefan!!!!mai aud pe unul ca striga in urma mea.
-Da?raspund fara sa intorc capul.
-La mine se schimba comanda in 10 minute si intra aia cu XC 391,la care scula are probleme!
Oftez.
„Ai dracu nesimțiți aia de pe celalalt schimb. Seria asta trebuia facuta aseara la ei pe tura fiindca astazi la 8 intra in banda. Dar de ce sa se chinuie ei? Doar nu-s prosti.”
Pufnesc in urma gândurilor.
-Ma chemi cand trebuie sa dai drumul la comanda!raspund in schimb si imi vad mai departe de drum.
Pasesc pe celalalt palier ce se afla la vreo 10 metri fata de cel central ce trece prin spatele inimioarei si intorc capul spre ea. O vad ca se bucura cu gura pana la urechi in vreme ce Zara ii spune entuziasmata ceva si amândouă se strang in brate.
Zambesc cand isi tinteste ochii verzi fix în direcția mea de parca m-ar simti,apoi ii zice ceva Zarei si se desprinde de ea. Ma opresc cand vad ca se repede spre mine si imi trec imediat un brat in jurul taliei ei cand ajunge in fata mea.
-Zara e insarcinata!exclama in soapta. Dar sa nu zici la nimeni,imi cere si chicotesc.
„Exact eu sunt omul ce duce vorba mai departe din fabrica asta. Si-a gasit pe cel ce arde de nerăbdare sa afla bârfe si zvonuri noi ca sa le povestească mai departe. ”
-Am sa trec mai tarziu sa o felicit,raspund,fiindca nu trebuie sa-i amintesc ca nu sunt cu barfa si se intinde,apoi ma saruta scurt pe buze.
-Bine. Am fugit ca am o gramada de lucru,zice si ma mai saruta o data.
-Ma bucur ca zambesti,spun si chicoteste.
-Chiar am de ce. Ma bucur pentru ea,insa nu a fost prea incantata cand i-am zis ca nu o s-o mai las sa ridice nimic. Cică sa nu o cocolosesc!pufneste amuzata. Asta nu e cocolosit!continua si isi da ochii teatral peste cap.
Rad usor in barba,apoi ma aplec iar de data asta o sarut eu pe buze.
-Fugi micuto. Trec mai tarziu pe la tine. Acum trebuie sa rezolv niște fire.
Incuviinteaza din cap si o zbugheste de langa mine. Privesc in urma ei si zambesc in coltul gurii.
„Micuta mea a ajuns sa se transforme in acest an,iar astăzi demonstrează ca se afla pe drumul cel bun. Vestea despre tatăl sau n-a dezechilibrat-o si nici faptul ca Zara e insarcinata n-a dat-o peste cap. Tin minte ca atunci cand Oana a ramas insarcinata,mi-a spus ca primul ei gand s-a îndreptat spre avortul spontan pe care il suferise cu cateva luni înainte ca vara-sa s-o sune si sa-i spună ca a rămas insarcinata. Insa,acum inimioara chiar e bine si ma bucur s-o vad asa. Fiindca exact asa mi-o doresc. Sa fie puternica,fiindca inauntrul ei zace multa forta. Una ce iese tot mai mult la suprafata in ultimul timp,iar cand o sa reusesca sa-si incheie procesul de vindecare,atunci stiu ca am sa o vad pentru prima data cum o sa radieze de fericire prin fiecare por. Dar pana sa ajungă în acel punct,zic sa trec la treaba,fiindca am niște fire de verificat.”
Așadar,ies din gandurile mele si imi continui drumul spre ieșirea din sector.
Ma postez in fata stenderului ce e pus in chenarul special pentru cele ce sunt stricate si incep sa caut tulla intepata de la conector.
În vreme ce minutele trec,iar prin mainile mele trec firele unul câte unul,imi intorc privirea spre Casian si il vad cum deja leagă loturile cu firele ce se taie greu din cauza scule vechi ce abia mai funcționează.
Alături de el este Marin,șeful de grupa si acum înțeleg de ce nu a mai urlat dupa mine. Imi i-au privirea de pe partea automata si mi-o tintesc pe cea manuala,iar ochii mi se fixează pe micuta mea.
Chicotesc usor cand il vad pe Cozma langa masina ei.
„Nebunul asta o ajuta atat de mult pe inimioara mea,incat lumea din fabrica a început sa-si faca filme cu privire la ei doi. Dar oamenii cum sunt prosti si le place sa caute raul chiar si acolo unde nu e cazul,sau sa-l inventeze de foarte multe ori doar ca sa provoace pe alții,asa încearcă ori de câte ori este posibil ca sa ma provoace si pe mine. Dar ghinionul celor ce încearcă sa stârnească o cearta între mine și Alexandra sau Cozma,ori nevasta lui,Iulia,ce lucrează cu noi în fabrica doar ca intr-un alt sector,este faptul ca in mintea mea sunt trecuți deja la categoria diverse. Fiindca nu mi se pare nimic deplasat,faptul ca Alexandra vorbește cu el. Ori eu ca vorbesc cu alte femei. Lucram intr-un colectiv. E necesar si normal sa vorbim intre noi. Sau sa legam prietenii. Mai ales cand fiecare ne cunostem limitele. Ca in cazul altora s-a încheiat și cu mai mult decat o simpla prietenie,e alta mâncare de peste,dar eu știu ca lucrul asta nu e valabil si în cazul nostru.”
Bag mana in buzunar cand incepe sa sune si raspund in vreme ce revin cu privirea pe fire si continui sa le verific. Clatin din cap imediat ce o aud pe una dintre sefele de banda ca imi solicita ajutorul fiindca fetele ei au mai găsit câteva fire greșite si oftez subtil printre buze.
„O sa fie o zi a naibii de lunga.”
 
*
 
Cand termin de verificat tot stenderul,i-au firele pe care le-am găsit cu probleme și merg sa le incarc in sistem ca sa iasă pana cand plecam acasă ca sa pot completa seria,iar in drumul meu spre biroul central,le arunc intr-un tomberon pe cele gresite,apoi chicotesc cand il vad pe Cozma cum o ajuta pe micuta mea sa-si desfaca o serie si ii intinde loturile pe masina.
Scot telefonul din buzunar cand suna si raspund fara sa verific cine este.
-Da?
-Stefane,aud vocea Liviei. Nu am cum sa-l scot pe nătărăul de Andrei. Trebuie sa-i tai din salariu. Am vorbit cu directorul de producție și nu vrea sa-i treaca cu vederea greșeală chiar daca i-am spus ca e prima data cand n-a fost atent.
„E normal sa nu i-o treaca. Atata timp cat s-a găsit greșeală pe celalalt schimb,iar firele erau ale lui,nu avem cum sa-l scoatem.”
-Aia e,oftez. Sa-i fie invatatura de minte. N-am cum sa-l scot. Daca eram la munca,găseam o modalitate sa ii dreg cumva greșeala...dar asa...las cuvintele in aer si o aud cum inspira brusc.
„Stie ca nu-mi convine,dar chiar n-am cum sa-l salvez.”
-Dai si tu 5%,continui,iar cand ajung langa biroul central,imping unul dintre scaune si ma aplec putin asupra lui.
Inchid apelul cu Livia,dupa incarc in sistem cele 20 de fire găsite cu tulla intepata,iar in timp ce pun comanda pe una dintre masini,Gloria apare langa mine si isi propteste coatele pe suprafata biroului,apoi se apleaca si ma abțin sa nu-mi dau ochii peste cap.
-Da-ti curul ăla de un metru mai încolo ca ma ghiontesti cu el,nu vezi?intreb si chicoteste.
-Ce problema ai tu Stefane cu fundul meu? Nu-ti place?
„Ce rahat de întrebare e asta?”
-Ai un cur ce depășește gabaritul,Gloria,raspund cu ochii in monitor.
-Barbatilor le plac femeile cu forme,replica pe un ton încrezător.
-De aia esti măritată,i-o trantesc ca sa nu mai bata apropouri. Posibil sa-i fi plăcut curul tău altfel nu te lua de nevasta.
Din nou chicoteste si imi tintesc privirea pe chipul ei dupa ce dau drumul la comanda.
-Ce iti trebuie?o i-au la rost,iar buzele ei se curbeaza intr-un zambet putin obscen.
„Ei uite astea sunt cele ce nu știu sau nu vor sa impună limite. Astea sunt alea deschise ce sunt gata oricând sa ti-o suga ori sa le-o tragi oriunde,cu toate ca sunt măritate,iar pe deasupra mai au și copii acasă. Iar comportamentul asta face o femeie sa decada in ochii mei. Fiindca se calca singura in picioare. Singura isi arata propria valoarea,iar in clipa asta Gloria pentru mine este egala cu 0. Pentru ca nu mai are respect fata de ea,d-apoi de mine. Se comporta ca o fetiscana de liceu căruia i-au luat-o hormonii razna.”
-Spui ce vrei? Ca mai am și alte treburi,replic in vreme ce o privesc impasibil.
-Mai dar ce morocănos esti...surade,in schimb eu nu schițez nici un gest.
-Gloria...spun la limita răbdării.
-Bine,bine...chicoteste. Ma întrebam dacă poti sa-mi muti cateva comenzi putin mai in fata ca sa ajungă firele la mine pana la pauza de prânz? Nu prea exista serii din care sa ne facem minutele,raspunde,iar la final isi linge incet buzele.
Revin cu privirea pe monitor in vreme ce inspir adanc doar ca sa nu înceapă gura sa vorbească fara mine.
„Pana la urma nu-i problema mea cat de mult se repecta ea sau nu,asa-i? Dar totodată nu pot sa o tratez decat cu indiferenta din cauza incercarii ei penibile de a-mi atrage atenția sub forma unei glume nevinovate sau a unui gest ce lasa atât de multe de inteles despre ce ii trece prin cap in momentul asta.”
Dupa ce imi bag parola in sistem si imi arata ce serii vrea,ridic ochii si il privesc pe Dorin ce striga la mine.
-Da-ti scula jos de pe masina,ca ti-o aduc eu pe cea care trebuie sa o pui pentru urmatoarea comanda,raspund cand imi zice ca imediat termina prima serie.
Ma indrept de spate in timp ce el incuviinteaza din cap si ma intorc pe calcaie fără sa-i mai zic ceva Gloriei,apoi dau sa traversez porțiunea de sector manuala ca sa-i aduc lui Dorin scula de care are nevoie,dar ma opresc pe la jumătatea drumului cand una dintre femeile ce lucrează în zona de șezătoare,ma oprește.
-Stefan,spune incet doamna blonda ce are în jur de 50 de ani.
-Da?raspund cu gândul ca vrea sa o ajut fiindca a greșit ceva de vorbește atat de incet ca sa nu o auda nimeni,dar cand colo cuvintele ce se desprind de pe buzele ei,ma face sa o privesc sec.
-Tie nu ti se pare ciudat ca Alexandra sta zilnic de vorba cu reglorul tău?
„Ia uite ce problema are ea!”
-De ce mi s-ar părea ciudat?o intreb cand in mine se activează sarcasmul,iar de data asta o privesc intr-un mod zeflemist.
-Fiindca e prea de tot. Toata ziua buna ziua,ei stau la povesti. Sigur e ceva la mijloc intre cei doi.
Incep sa rad,dar intr-un mod caustic,fiindca prostia de care da dovada ma scârbește.
-Stati linistita doamna. Cozma are dezlegare de la mine sa stea cat vrea cu Alexandra. Iar dacă va face sa va simțiți mai bine si sa dormiți cum trebuie la noapte,sa știți ca si eu umblu pe la nevastă-sa. De fapt,tocmai de la ea vin acum,mint cu un zambet machiavelic pe buze,apoi imi continui drumul mai departe spre scularie,in vreme ce ea își culege fata de pe jos.
„Atata prostie...cum poate sa le debiteze in capul acela sec atat de multa prostie?”