De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 126

Ale:
În urma cu 8 ani...

In vreme ce bag fire la răsucit,mai arunc cate un ochi la ceasul de pe monitor.
Astazi e ultima zi de munca,iar dacă in ceilalți ani era cea mai lejera,acum e un haos total. Cel ce era sef de grupa cand Stefan lucra aici,invata sa faca munca lui de cand ingerul meu a plecat.
Trebuie sa fie trainer,dar nu prea ii iese. Zilnic e depășit de situație și aleargă din stânga in dreapta fiindca nu știe cum sa se organizeze,iar faptul ca mai striga unul si altul dupa el,il da mari batai de cap.
Intorc capul imediat ce îl aud ca injura de mama focului la una dintre mașini si il privesc îngrijorată.
Fata mai are puțin și ii ia foc,iar ochii ii sunt aproape iesiti din orbita din cauza nervilor.
-E depășit rau de tot de situatie,spune Zara ce privește la randul ei nebunia care se petrece în cealaltă jumătate de sector.
-Vad...raspund cu jumatate de gura.
-Probabil a avut impresia ca e floare la ureche pentru ca lui Stefan ii ieșeau toate cum trebuie,iar acum realizează si el ce munca facea al tău si cat de solicitant si stresant era locul lui de munca.
"Adevarul este ca niciodată n-am înțeles cum de Stefan reusea sa faca totul sa para atat de usor,cand știam ce munca duce in spate si ma miram de multe ori cum de nu isi pierde mințile la cata nebunie se petrecea zilnic in aceasta fabrica."
-Stii...una e sa fii sef,alta e sa fii lider,ma scoate Zara din ganduri. Iar cine știe sa fie lider,e născut pentru asa ceva. Calitatea asta nu se poate dobandi. Pur și simplu te naști cu ea.
„Din nou ii dau dreptate,pentru ca sunt întrutotul de-acord cu ea. Stefan nu era un sef,chiar era un lider pe care oamenii il urmau din propria lor inițiativa,nu pentru ca le cerea sau le impunea lucrul asta."
-Asa-i,raspund cu jumătate de gura,pentru ca fantasma lui imi apare inainte ochilor si imi infranez lacrimile ce vor sa-mi curga pe obraji.
Oftez subtil printre buze in timp ce revin cu privirea asupra firelor si incep sa-mi musc buzele cand dorul de el creste cu viteza luminii in sufletul meu.
Nerabdarea imi incinge sangele cand stiu ca agonia in scurt timp o sa ia sfârșit,iar un gol mi se formează în stomac imediat ce ma gandesc la faptul ca maine dimineata o sa ajungă acasă.
Inghit cu greu si ma opresc inainte sa-mi bag mainile prin masina fiindca degetele incep sa-mi tremure,in vreme ce stomacul mi se strange mai tare cand mintea mea incepe sa si-l imagineaza deja langa mine,iar un geamăt slab imi iese printre buze cand sangele ajunge sa-mi dea in clocot din cauza lipsei de răbdare ce ajunge sa-mi curga cu repeziciune prin trup.
„Hai Ale ca mai e puțin și chinul o sa se oprească."
-Abia aștept...soptesc ca pentru mine imediat ce vocea conștiinței ma încurajează,apoi imi schimb direcția gandurilor.
Incep sa ma gandesc la faptul ca in scurt timp am sa ajung acasă si cum,cu siguranta n-am sa pot pune geana pe geana,incropesc o lista in minte cu ce urmează sa fac.
„Cred ca am sa incepe cu mâncarea,dupa am sa împodobesc cu Ramona bradul. Si cu siguranta am sa-i fac un chec cu vișine ca sa fie numai bun de mâncat pe cand o sa ajungă acasă."
Incuviintez pe tăcute din cap dupa ce-mi planific timpul pana la revederea ce urmează sa aibă in scurt timp loc intre noi si incep sa bag fire la rasucit cand degetele încetează sa-mi mai tremure.
„Pana in zori sunt sigura ca am sa fiu gata cu toate. Dupa am sa fac o baie,iar cand o sa ajungă,am sa-mi petrec fiecare clipa alături de el. Sunt atat de nerăbdatoare sa-l vad si sa-l simt lângă mine,incat ma bate gândul sa ma incui cu el in dormitor."
Chicotesc fara sa vreau in urma gândurilor,pentru ca mintii mele nebune chiar ii surade ideea de a nu mai ieși cu ingerul din camera pe tot parcursul sărbătorilor de iarna și arunc o privire in direcția Zarei cand incepe sa vorbească.
-Ce ai nebuno?vrea sa stie si isi arcuieste o spranceana cand incep sa o privesc intr-un mod poznas. Ce pui la cale?
-Ma gandesc la cum am sa-mi petrec sărbătorile langa Stefan,raspund si mustăcesc pe sub mustati exact ca o vulpe.
Bufneste in ras cand aude,dar dupa cateva clipe hohotele i se opresc in gat atunci cand o zarva de zile mari se stârnește in cealalta jumătate de sector.
Intorc capul sa vad ce dracu s-a mai întâmplat de data asta,dar nu înțeleg de ce băieții incep sa fluiere ca nebunii.
-Ce naiba?intreb si ma aplec putin peste masa ca sa privesc palierul principal,fiindca toti au ochii tintiti spre benzile de la intrarea in fabrica.
Incremenesc cand imi vad ingerul cum vine alături de Cozma,fiecare tinand câte o sacosa intr-o mana.
-Nu ziceai ca Stefan abia mâine vine acasă?ma intreaba Zara,dar nu sunt in stare sa articulez doua cuvinte.
Continui sa privesc ingerul ce se apropie de biroul central si mintea imi suferă un scurtcircuit.
„Oare visez?"
-Ale? Ma auzi?intreaba Zara si ma ciupește de un brat ca sa ma faca atenta.
-Ah!scrasnesc din dinti cand simt durerea cum imi fulgera pielea.
-Revino-ti...ce dracu? Stefan e aici si tu privești ca nebuna in gol!
Clatin din cap,apoi dau roata masa si clipesc buimaca imediat ce vad cum distanta dintre noi doi devine tot mai mica.
„Dar cum de e posibil asa ceva?"
-Stefan!!!!!urla Dorin,iar ingerul ii face semn ca vine imediat la el,apoi ii da punga lui Cozma si isi continua drumul spre mine.
Incep sa respir cu dificultate în vreme ce inima imi urca în gat și incepe sa-mi bata cu putere.
„La naiba! Chiar e aici! A venit mai devreme!"
-Inimioara...
Cand ii aud glasul bland si ii vad zambetul angelic cum ii curbeaza buzele,bufnesc in plans si ma reped spre el impleticindu-ma in propriile picioare.
Ii inlantui cu putere talia cand ajung in fata lui,apoi imi bag nasul in pieptul sau si imi inabus suspinele.
-Si eu ma bucur sa te vad,micuto,sopteste si ma saruta pe creștetul capului,in timp ce ma strange in brate.
Imi lipesc un obraz de pieptul lui si ii aud inima cum ii bubuie in piept ca nebuna,la fel de tare precum o face si a mea,iar sunetul desi e unul alert,pe mine ma face sa rasuflu usurata.
Mintea mi se relaxează instant cand ii aud aromonia inimii ce mi-a lipsit atat de mult,iar trupul imi devine in cateva secunde moale. Siguranta ce mi-o oferă bratele lui imi evapora chinul ce mi-a curs pana acum prin vene,iar cand inspir adanc si ii simt aromele parfumului de care mi-a fost atat de dor,pot sa zic ca toate simturile imi amețesc si cu fiecare atingere blândă a mainii ce si-o plimba usor pe spatele meu,creierul incepe sa mi se invarta. Gandurile si emoțiile incep sa mi se amestece,iar eu ma las ademenita tot mai tare de caldura pe care o emana trupului lui.
Ridic capul si prin ceata ce o am pe ochi din cauza lacrimilor ii vad zambetul angelic cum ii luminează trăsăturile fetei,dar cu toate astea cearcănele reusesc sa-i iasa în evidenta,iar din cauza lor imi revin imediat in fire.
-Esti obosit,soptesc si ii prind un obraz in palma,apoi incep sa-l mangai.
-Pentru ca am plecat imediat ce am terminat schimbul 1.
-Dar mi-ai spus ca te pui și te culci cateva ore,apoi pleci!ii atrag atenția si chicoteste.
-Doar nu voiai sa stric surpriza,asa-i?intreaba si ma saruta dulce pe varful nasului,apoi pe buze,iar cand limbile ni se intalnesc,genunchii mei incep sa tremure cand ii simt gustul.
Ma agat de gatul lui si ne strângem cu putere in brate in vreme ce ne contopim printr-un sarut,iar lumea in jurul meu incepe usor sa dispară. Timpul se dilata si tot ce mai vad in fata ochilor,este chipul lui. Cel pe care l-am visat in nopțile de foc și l-am văzut peste tot cand eram treaza.
Lacrimile incep din nou sa-mi curga pe obraji din cauza dragostei ce i-o port,iar cand imi inghite un suspin,bratele i se strang mai tare in jurul meu.
-Nu mai plange...sopteste,dar eu fac exact contrariul.
Ma eliberez prin lacrimile ce mi le-am inghiti atata timp,mai ales la lucru,iar acum le las sa-mi curga șiroaie pe obraji.
-Inimioara...sunt aici si vreau sa te vad cu zambetul pe buze...mi-a ajuns cat te-am văzut și auzit plangand,murmura peste buzele mele.
Inspir brusc si imi bag capul in scobitura gatului sau. Continuam sa ne ținem in brate in timp ce incerc sa îmi revin,iar cand simturile imi reintra din nou in funcție si lumea din jurul nostru incepe sa prindă inapoi contur,aud cum băieții de la masini ca-l striga.
-Merg sa ii scot pe toți la o cafea,mormaie in urechea mea.
Imi tintesc ochii pe baieti si il vad pe Cozma cum toarnă suc in pahare,iar langa el stau cateva cutii cu bomboane puse unele peste altele pe banc.
-Ati venit cu daruri?intreb pe un ton smiorcait,iar el surade in urechea mea.
-Nu puteam sa venim cu mainile in buzunar,micuto.
„Tu nu puteai ca asa iti este felul. Cozma data trecuta când a facut-o l-a durut undeva de restul. A avut treaba doar cu tine. Dar acum...e de înțeles de ce au venit cu plasele dupa ei. Amandoi sunt fericiți ca sunt acasă și in locul in care a luat naștere prietenia lor. Iar cu toate ca au plecat,lumea nu i-a uitat. In special pe soarele meu. Omul asta e apreciat de majoritatea,iar bucuria ca se afla din nou aici,se citește in ochii celor cu care a lucrat. Mai ales în ochii băieților cărora le-a fost șef direct."
-Fugiiiiiii ca te omorrrrrr!!!!!
Tresar cand aud vocea Liviei si ma intorc dintr-o miscare in bratele ingerului.
-A venit satana,chicoteste Stefan si ma uit cu ochii cat cepele la blonda ce se apropie ca un mic taifun de noi,dar ea nu are ochii tintiti pe mine,ci pe soarele ce ma tine in brate pe la spate.
-Dar pot sa nu o fac daca imi spui ca te întorci la munca,continua,iar Stefan rade usor in barba.
-Hai sa te scot la o cafea,Livie,ii cere,iar cand blonda ajunge in fata noastră,se desprinde de mine si isi trece un brat pe dupa gatul ei.
Isi da ochii teatral peste cap imediat ce îl aude,dupa buzele i se curbeaza intr-un ranjet.
-Una nu o sa reuseasca sa te salveze,i-o trântește si fara sa vreau incep sa rad.
Trec pe langa ei si il mangai in treacăt pe Stefan pe spate.
-Ne vedem când suna goarna,ii zic si imi continui pasii spre masina de răsucit.
-Asta dacă scapa de mana mea!isi continua Livia șarada.
Intoc capul si ii arunc o privire amuzata peste umar.
-Iti e prea drag de el ca sa-l omori,i-o intorc pe un ton atotștiutor.
Se abține sa nu surâdă cand ma aude,apoi imi face cu ochiul.
„Stiu ca tine la el. In atatia ani am reusit sa o cunosc cat de cat si stiu ca Stefan a fost in topul angajaților ei preferați. Dar mai știu ca-i e si putin ciuda ca a plecat,de asta si comentează,dar dând la o parte doleanțele ei in legatura cu faptul ca ingerul nu mai e angajat aici,stiu ca se bucura pentru el si pentru faptul ca a prins un loc mai bun de lucru. La fel cum ma bucur si eu pentru el,chiar daca chinul ma rupe in fiecare minut cand e departe de mine."