De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 144

Stefan:
În urma cu 5 ani...
(Luna Decembrie)

Imi strang mai tare bratul in jurul taliei ei si o lipesc de mine ca sa ma asigur ca nu o sa se facă una cu asfaltul înghețat de sub talpile noastre.
-Stii...zice in vreme ce pasim spre parcul de peste drum unde se afla micutul targ de Crăciun din Hallstatt.
-Ce sa stiu?intreb dupa cateva secunde cand o vad ca n-are de gand sa continuie.
Isi i-a ochii de pe o cabanuta plina ochi cu suveniruri si ridica privirea spre mine.
-Ma așteptam sa fie ceva mai pompos de Crăciun,dar sincer...nici targul de la noi din oraș nu m-a dat pe spate si nici ala de la Salzburg,raspunde,iar in vreme ce vorbește,ii ies aburi din gura.
Imi las privirea sa alunece de pe ochii ei si zambesc in coltul gurii cand vad ce nas rosu are.
-Si nici asta de aici,zice si ma aplec sa o sarut.
-Cred ca nici ala de la München nu te-ar da pe spate,soptesc la o suflare distanță de buzele ei reci. Fiindca nu suntem acasă.
-Oh...e mai frumos de 100 de ori centrul din Timișoara,fata de ce am văzut pe aici. Ce-i cu sărăcia asta?intreaba dezamăgita. Ăștia numesc decorațiuni de Craciun niște carute cu fan si cateva globuri aruncate inauntru?zice pufnind. Si niște brazi ce au o amărâta de instalație in ei? Serios? Asta li se pare lor frumos?
Ma indrept de spate fără sa-i raspund,iar cand pasim pe partea cealaltă de drum,o lipesc mai tare de mine fiindca oamenii sunt mai mult gura casca,decat atenti pe unde pasesc.
-Si in vitrine la magazin,tu ai văzut ce au?nu se lasa cand vede ca n-am de gând sa-i raspund,insa ea o tine una si bună pe a ei. La una am văzut un cilindru incolor,cu niște crenguțe de brad și cateva globuri de pe vremea lui Ceasca inauntru.
Nu ma pot abține și chicotesc cand ii aud tonul ironic.
-Serios...mai știi hidoseniile alea de globuri in 1000 de culori ce le puneau ăi bătrâni in pom?
-Pai...doar alea erau,micuto. La fel si instalațiile.
-Iti mai aduci aminte de ele?intreaba surâzând melancolic. Cand trebuie sa schimbam becurile fiindca se ardeau? Erau in forma de stea,nu? Sau fulgi?
-Nu mai știu...au trecut prea mulți ani de atunci,inimioara,raspund si o trag dupa mine spre o cabanuta din lemn unde se vinde vin fiert.
-La tine se punea vata in brad?intreaba si lasa cateva hohote sa se desprinda de pe buzele ei.
-Nu,raspund si o privesc cu drag,fiindca rasul ii luminează fata inghetata de frig.
-La noi punea Igor. Cică sa para bradul nins...doamne ferește!exclama si clatina din cap. O hidosenie daca stau acum si ma uit în urma.
Incep sa rad din cauza rasului ei colorat,iar atunci cand ajungem la coada si ne asezam la rand,o strang in brate si o sarut lung pe frunte.
-Ai inghetat...mormai si clatina din cap.
-Foarte putin...dar sunt bine.
Ridica ochii in ai mei si ii dau cateva suvite dupa ureche cand vântul incepe sa bata si ii ravaseste parul.
Hallstatt este o stațiune montana din Austria,situata pe malul unui rau de la care i se trage si numele.
E un orășel micut si pitoresc. Dar ce e interesant la acest oras,este felul în care sunt construite casele. Sunt făcute pe nivele si lipite de roca muntelui,iar ca sa ajungi la ele urci pe niște alei ce sunt atat de inguste ca nu pot merge decat doua persoane. Insa cei ce locuiesc la ultimul nivel sunt cu adevărat norocosi,fiindca panorama este spectaculoasa. Insa,in afara de acest lucru,se mai găsește în acest orasel si o telecabina ce urca la 3000 de metri altitudine. Plus o salina.
"Deci,in zilele ce urmează sa le petrecem aici,cu siguranta o sa ajungem pe acolo,chiar daca gandul ca am sa fiu din nou nevoit sa urc intr-o cabina a morții nu ma incanta deloc,insa,stiu ca ea o sa vrea. Asadar,o sa trebuiasca sa strang din dinti,fiindca n-am cum sa o las singura pe crestele munților."
-Bei o cana cu vin,nu?intreb cand mai avem doar o singura persoana inaintea noastră.
-Aham...raspunde cu nasul băgat în pieptul meu.
Imi scot portofelul din buzunar și plătesc pentru doua căni atunci cand vine rândul nostru,dupa ne asezam pe o bancuta din apropiere,iar micuta scoate telefonul si incepe sa faca poze.
-Soare!ma striga in soapta la un moment dat si intorc capul.
Vad ca tine camera de la telefon in asa fel încât sa intram amandoi in cadru si imi lipesc buzele de obrazul ei. Zambeste cand ii prind si un colt al gurii ca sa o sarut,iar cateva chicoteli venite din partea ei imi incanta auzul in timp ce face poza.
-Uite ce frumos ești!surade cand deschide galeria si imi arata fotografia.
Rad in barba cand o aud.
-Ce?intreaba si intoarce privirea spre mine. Nu ești?
-Nu m-am uitat la mine,recunosc,iar verdele auriu incepe sa i se supraincalzeasca. Ochii mei mereu o sa te caute pe tine,inimioara,continui si imi inlantuie gatul cu un brat,apoi ma saruta apasat pe buze.
-Te iubesc,spune pe un ton incarcat.
-Cel mai mult si cel mai tare,zic,iar ea ma mai saruta o data,apoi revine pe locul ei si isi i-a cana de pe bancuta.
In vreme ce bem din vinul fiert,ne uitam la lumea ce mișună in jurul nostru,iar la un moment dat întoarcem amandoi capul,cand de peste drum se aude o melodie ce imediat ma trimite cu gândul acasa.
-Aia sunt romani!exclama micuta entuziasmata cand o mana de oameni incep sa danseze in timp ce melodia continua sa răsune in boxele unei mașini. Ce nebuni!chicoteste si ma prinde de mana. Ai băut tot? Vreau sa mergem pana acolo,continua si dau ultimile guri peste cap,apoi ne ridicam amandoi de pe banca si bag cana mea intr-un buzunar de la geaca,dupa o iau și pe a ei.
O pun în celalalt si ne impletim degetele,dupa ne indreptam spre romanii ce rup populara in stațiunea montana din centrul Austriei.
-Intram si noi?ma intreaba cand mai avem cativa pasi pana sa ajungem langa adunătura de romani ce sărbătoresc Crăciunul in stil romanesc.
-Ai înnebunit?o intreb si imi arunca o privire amuzata.
-Nu o sa se supere,ma asigura de parca i-ar cunoaște si clatin din cap. Haideeee soarrreeee!!!se roagă de mine.
Oftez.
-Inimioara...cum sa ne bagam in seama cand nu ii cunoaștem?
-Dar ce are?intreaba nebuna mea si ma abțin sa nu-mi dau ochii peste cap.
„Cum ce are? Gasca asta ce dansează,cu sigurata e formata din prieteni la cat de familiarizati par unii cu ceilalți. Si atunci? Cum sa ne bagam in seama,ca musca-n lapte?"
Nu mai apuc sa-i explic de ce am retineri,fiindca inimioara paseste cativa pasi in fata ca sa se apropie mai repede de oameni și inchid ochii pentru o secunda cand o aud.
-Buna! Ma scuzați,dar va deranjează dacă facem si noi un dans cu voi?
"Spune ca daaaa!!! Ca la cat de împiedicată e a mea,risca sa isi rupa picioarele daca incepe sa danseze pe asfaltul înghețat! Si in loc sa ne bucuram de sărbători,o sa le petrecem pe la spitale!"
-Nuuu!!!exclama o voce de femeie,iar răspunsul ei imi îneacă toate corăbiile la mal si deschid deodata ochii. Hai si voi!ne îndeamnă cu un zambet larg pe buze,apoi isi desprinde mana din prinsoarea unui tip si o intinde spre inimioara mea.
-Cere si ti se va da...spune cu un ranjet poznaș pe buze imediat ce isi ridica ochii in ai mei. Cauta și vei găsi...bate si ti se va deschide,continua,iar buzele mi se arcuiesc automat intr-un zambet.
„Ia uite ispita mea ca s-a gândit sa-mi recite mie vorbe din versete."
Chicoteste ca un drăcușor cand eu clatin usor din cap,apoi o urmez fara sa-i mai spun ceva si ma prind in joc cu ceilalți nebuni. Lumea incepe sa se strângă in jurul nostru ca la urs,dar nimeni nu pare sa-i bage în seama. Zăpăciții cu care dansam,fluiera si chiuie de zici ca-s la nunta,iar inimioarei mele ii sclipesc ochii de fericire.
O privesc absorbit de bucuria ce i se citește pe chip,dar spre final imi revin în simturi cand un picior ii aluneca fiindca e incaltata intr-o pereche de cizme cu toc inalt si o trag imediat la pieptul meu ca sa nu ajungă pe jos.
-Au! Ce m-am speriat!exclama si o ridic in brate,apoi o invart de cateva ori ca sa-i treaca mai repede panica din piept.
Si funcționează,pentru ca-si da capul pe spate si incepe sa rada ca nebuna,iar cand o las sa-mi alunece pe piept,imi inlantuie gatul si ne sarutam pana cand ramanem amandoi fara aer.
Intoarcem capul spre grupul de romani cand melodia se termina și le mulțumim pentru doza de nebunie,apoi le uram sărbători fericire și o luam din loc.
-Mergem sa mancam?o intreb in timp ce pasim spre faleza de pe marginea lacului.
-Nu,raspunde cu ochii pe întinderea de apa,ce sclipește in apropierea celuilalt mal din cauza cabanutelor din lemn ce se găsesc și acolo. Hai la pensiune,continua cateva clipe mai tarziu si revin cu privirea pe drum.
Linistea intre noi incepe sa se lase si inima imi devine grea cand ii arunc o privire și ii vad lacrimile mute cum ii sclipesc pe obraji.
Nici nu e nevoie sa o întreb ce are,fiindca știu. Ii e dor de casa. Sarbatorile de iarna înseamnă foarte mult pentru ea,iar aici niciodata spiritul nu o sa fie același ca cel pe care il găsim la Timișoara. Incarcatura de aici nu o sa se compare niciodata cu cea din tara,iar ea tânjește dupa acea energie.
„Si da...puteam sa mergem acasă,dar stiu ca si-a dorit sa petreacă Craciunul in stațiunea asta. I s-a pus pata pe ea din vara și i-am promis ca o aduc aici. Acum...indiferent pe unde o sa i se mai nazara la anul sa mergem,stiu ca de sărbători,orice ar fi,trebuie sa ajungem acasă. Fiindca nu imi place sa o vad trista. Daca in decursul anului,viata de zi cu zi nu o lasa sa se gândească constant acasă,cand vin sarbatorile tânjește dupa ceea ce am lăsat în urma ca sa putem duce un trai mai bun."
Ma opresc in loc cand isi șterge incet lacrimile si o intorc spre mine.
-Aaa...zice cand imi întâlnește privirea. Sunt bine...doar ca...
-Stiu,o intrerup si-o lipesc de pieptul meu. Dar hai sa mai facem o nebunie ca sa iti aduc zambetul inapoi pe buze,vrei?intreb si imi cobor gura spre urechea ei. Dansează cu mine,ii cer in soapta si incep sa fredonez ritmul unei melodii de dragoste.
„Pai dacă tot am facut-o mai devreme,n-are nimic daca o mai facem o data,nu? Important este sa-i schimb starea de spirit."
-Asta chiar e o nebunie!exclama cu o voce smiorcaita,iar daca mai devreme plangea,acum bufneste in ras cand incep sa o invart in mijlocul trotuarului.
Lumea ce se plimba pe faleza,coboara de pe el ca sa nu ne deranjeze si isi continua plimbarea pe strada in vreme ce ne arunca zambete,iar alții bat usor din palme cand trec pe langa noi.
-Mai bine?o intreb dupa vreo 30 de secunde si incuviinteaza din cap.
-Esti cel mai tare soare,raspunde si isi izbeste buzele înghețate de ale mele. Si te iubesc cel mai mult.
-Eu cel mai tare minunato,raspund printre saruturi. Pentru ca esti strălucirea darului meu primit de la viata,de care ma bucur cu fiecare respirație si bataie a inimii.

*****

Cand intram in camera pensiunii unde suntem cazați foarte aproape de lac si centrul stațiunii,scot canile cu decorațiuni de Crăciun din buzunare și le pun pe masuta din camera,apoi ma descalt si ma dezbrac de geaca. Imi pun catrafusele pe hol,alături de ale ei,dupa o ridic in brate si merg pana in dreptul patului. Ma asez pe marginea saltelei si se face mica in poala mea,iar pana cand nu o simt ca se încălzește si se relaxează in bratele mele,nu ma misc din loc.
-Facem schimb de cadouri?intreaba dupa mai bine de 5 minute in care nu a facut altceva decat sa-mi stea ca o pisica-n poala si si-a băgat nasul in scobitura gatului meu.
O mai mangai de cateva ori pe spate,apoi o asez langa mine pe saltea.
-Facem,raspund si ma ridic in picioare.
Merg spre bagajul din colt pe care eu l-am făcut personal doar ca sa pot ascunde cadoul ei inauntru,iar micuta se deplaseaza pana pe hol unde are geanta,apoi incepe sa cotrobaie prin ea.
-Craciun fericit!spunem in acelasi timp cand ne asezam din nou pe marginea saltelei.
Ii dau cutia,iar ea zambeste si ochii ii sclipesc de curiozitate in cap.
-Sper sa iti placa,imi zice si intinde cutia ce o tine intre degete spre mine,iar dupa ce facem schimb de cadouri,o las pe ea sa deschida prima.
Desface funda și scoate prima data parfumul de la Lancôme. Desi stiu ca e innebunita dupa cel de la Christian Dior,sunt sigur ca si asta de la Trésor o sa-i placa,fiindca are mosc si cam orice parfum ce contine lemn plus ambra,stiu ca n-are cum sa nu-i placa.
De aceea le folosește si pe ale mele,pentru ca ii plac cele puternice.
-Mmmm...spune dupa ce se da cu el,iar ochii ii stralucesc de extaz. Miroase absolut divinnnn!!!exclama si se intinde sa ma sarute apasat pe buze,apoi revine asupra cutiei si scoate din ea una mai micuta.
Chicoteste cand o deschide si vede inelul in forma de șarpe ce are doua pietre verzi in loc de ochi ce sclipesc in lumina din camera.
-Deci...zice in timp ce si-l pune pe degetul mijlociu de la mana dreapta. Chiar sunt o ispita pentru tine...
-Abia acum ai înțeles?intreb râzând usor si ma apuc sa deschid cutia pe care mi-a dat-o. Iti spun asta de ani de zile,inimioara.
-Mda...pai...ai dreptate,iar ca sa știi chiar imi place foarte mult inelul. Mi se potrivește de minune,ranjeste si ii fac cu ochiul,dupa scot din cutie un parfum de la Armani si zambesc in timp ce vad langa el cutia unui ceas tot de la aceeași firma.
-Multumesc,spun in vreme ce pun parfumul si ceasul pe saltea,dupa i-au scrisoare de pe fundul cutiei si ma uit la micuta mea.
-Pentru scrisoare imi mulțumești?intreaba zambind.
-In primul rand pentru scrisoare,raspund,iar de data asta ma intind eu sa o sarut.
-Te iubesc,susura si adâncesc sarutul.
Limbile ni de impletesc umed intre ele,iar inainte sa ma indrept de spate si sa imi dezlipesc gura de a ei,ii sorb incet buza de jos.
-Bun!exclama si isi coboara din nou privirea. Ia sa mai vad ce mai am aici!continua si scoate jurnalul pe care i l-am împachetat intr-o hârtie roșie.
Desface funda,apoi rupe ambalajul si clipește buimaca.
-Aaa...sopteste cand isi revine si atinge usor coperta groasa,dupa deschide jurnalul si se blochează din nou. Eric,spune emoționată cateva clipe mai tarziu cand vede numele pe care l-am scris pe primul rand al foii,pentru ca jurnalul nu este unul normal,ci unul destinat unui bebeluș.
Vad ochii cum incep sa-i lacrimeze cand citește rubrica de sub nume,care din nou e completata de mine.
La intrebarea: „Cum mi-a ales mami si tati numele?",am răspuns: "datorita unui vis". Iar la următoarea care suna in felul următor: „Ce semnificație are?",am răspuns: "onoare,conducător,puternic."
-O doamne!exclama si isi tinteste ochii lăcrimati in ai mei. Tu chiar ești cel mai tare!imi zice in timp ce lasa jurnalul pe pat si se arunca în bratele mele.
Incepe sa ma pupe pe toata fata si ma las usor pe spate. Ma intind pe saltea si ma incaleca imediat.
-Deci...cand il facem pe Eric?o intreb si surade printre lacrimi.
-Curand,raspunde si isi lipeste buzele de ale mele.
„Mult cu siguranta nu o sa mai dureze pana am sa o las însărcinată. Avem 7 ani de când suntem impreuna si chiar cred ca a c-am venit vremea sa ne punem serios pe treaba. Acum chiar nu ne lipsește nimic. Putem sa-l facem pe baietel,fiindca in punctul in care ne aflam,nu o sa ducă lipsa de nimic. O sa ne descurcam fara doar si poate,iar pe ea o simt ca e pregatita sa facem pasul următor. Nu doar ca s-a maturizat foarte mult,dar e atat de responsabila,incat nu-mi fac probleme ca nu o sa stie sa se descurce,chiar daca habar nu are ce înseamnă sa ai in casa un copil. Iar daca o sa existe momente în care o s-o mai dea de gard,am sa fiu acolo mereu pentru ea și baietel. Am sa fac totul ca sa le fie bine. Am sa ma dedic lor trup și suflet. Exact asa cum am facut-o cu ea pana acum."