De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 147

Stefan:
In urma cu 4 ani...

O simt in timp ce se foieste langa mine,iar cand se trezeste,imi îndepărtează usor bratul din jurul ei si se da jos din pat.
-Ce faci,micuto?intreb fara sa deschid ochii,dar ii aud pasii cum se îndreaptă spre usa.
-Merg la baie. Iti pun de o cafea?
-Da,raspund pe un ton somnoros.
Iese din dormitor si deschid un ochi. Incep sa casc in vreme ce privesc spre ferestra,dar nu-mi pot da seama cât e ceasul,fiindca draperiile sunt trase la geam. Incep sa ma intind si un geamăt imi reverbereaza in gat in timp ce cateva oase la spinare imi pocnesc,iar cand ma ridic in capul oaselor,imi frec fata de cateva ori cu palmele ca sa ma dezmeticesc. Ma dau jos din pat si imi trec degetele prin par in vreme ce ma indrept spre usa pe care inimioara a lasat-o întredeschisa,apoi ies pe hol si aud expresorul cum zbârnâie in timp ce pasesc spre baie.
-Ah!tipa micuta cand dau buzna peste ea.
Mai ca nu sare precum o mața si chicotesc.
-De ce tot te sperii?intreb cand ma postez in fata chiuvetei si pun mana pe periuta de dinti.
-Nu te-am auzit cand ai intrat,raspunde si inspira de cateva ori adanc,apoi intra in dus si da drumul la apa.
Incepe sa se spele pe corp,iar cat ma spal pe dinti,imi plimb privirea pe formele ei.
-Ma mănânci cu ochii,imi atrage atenția si ranjesc cu periuta de dinti in gura. Dar e perfect,fiindca azi e prima zi de fertilitate si cum suntem in week-end o sa avem timp sa ne facem de cap pana cand nu o sa ne mai putem ridica din pat,continua,iar dupa ce imi clătesc gura,pun periuta in suport,dupa ma spal pe fata,apoi opresc apa.
-In sfarsit!exclam,iar boxerii dispar intr-o secunda de pe mine.
Ii arunc in cosul de rufe și ma alatur ei in dus. Se întoarce cu fata spre mine,iar verdele auriu ii sclipește de incantare in cap. Dar cu toate astea vad si emoțiile cum ii traversează chipul.
-Ce-i?intreb pe un ton bland.
-Sunt nerabdatoare si totodată temătoare,raspunde si incuviintez din cap. Am sentimente mixte ce reusesc sa ma dea peste cap,dar cu toate astea vreau sa incercam.
„O inteleg,cu toate ca nu împărtășesc cu ea decât nerabdarea. Mie nu îmi e frica,pentru ca știu ca o sa ne descurcam. Indiferent de cât de mult o sa ne scoată din confort Eric si oricat de radical ni s-ar schimba viata,am sa imbratisez toate schimbările. Asta trebuie sa faca si ea. Chiar daca ii e frica,trebuie sa isi învingă temerile. Daca nu o sa poată de una singura,am sa o ajut,am sa o susțin si am sa fiu langa ea trup și suflet ca sa depășească orice perioada. Am sa o incurajez pana cand o sa creadă 100% in ea. Pentru ca stiu ca o sa fie o mama bună. Ea nu face nimic pe jumătate. Cand se implica,o face cu totul oricat de complicat,greu sau obositor ar fi. Nu se lasa indiferent de situație. Iar pentru copilul nostru sunt absolut ferm convins ca o sa vrea sa facă lucrurile ca la carte. Sa fie cea mai buna. Nu cred ca o sa fie posibil,dar de multe ori a arătat ca e capabila sa transforme imposibilul in posibil. Transformarea ei de a se autodepăși si a învățat de la o zi la alta sa devina cea mai buna varianta a ei,chiar e de admirat. Iar eu nu pot decat sa o apreciez si sa o divinizez,fiindca e speciala. E făcută exact pe forma inimii mele si a sufletului din mine. E minunata,extraordinara si uimitoare. Iar eu sunt noroc fiindca e a mea."

*

Dupa ce ne spalam si iesim din dus,imi infasor un prosop in jurul taliei,in vreme ce micuta mea isi trage un capot pe ea,dupa iesim din baie si mergem împreună in bucatarie.
-Tu ce bei?o intreb in timp ce imi pun un cub de zahar in cana de cafea.
-Un ceai,raspunde si isi i-a cutiuta de pastile de pe blatul mobilei.
Ma pun sa-i fac ceaiul cat timp isi i-a pastila si isi scoate un iaurt din frigider,apoi baga mana în sertar dupa o lingurita si se pune pe un scaun de la masa.
Imi sprijin un sold de marginea blatului si imi impreunez bratele la piept. O privesc in timp ce mănâncă,iar cand isi tinteste privirea pe mine,ochii ei se fixează pe antebratele mele.
Chicotesc.
-Nu inteleg care-i faza si de unde obsesia asta pentru mainile mele?intreb,iar ea ridica usor din umeri.
-Suna ciudat daca iti spun ca venele alea ma excita?raspunde cu o întrebare.
„La cat ești tu de zdravănă la cap,nimic nu mai suna de foarte mult timp ciudat pentru mine."
-Avand in vedere ca ești o vrajitoare,ma gandesc ca raspunsul este,nu. Cu siguranta faptul ca ești atat de diferita,e explicația logica pentru comportamentul tău. Te incita niște lucruri ce nu cred ca pe multa lume o face,dar e ok,micuto...zic si zambeste in coltul gurii. Faptul ca ești diferita,imi place mie la nebunie.
-Stiu!exclama fericita.
Ii fac cu ochiul,dupa ma intorc,iar cand ceaiul e gata,ii pun cana in fata si imi i-au pachetul de țigări impreuna cu bricheta de pe masa.
-Merg pe terasa,zic si ma aplec sa o sarut pe frunte,apoi indind mana dupa cana mea de cafea.
-Vin si eu imediat,raspunde si clatin din cap.
-Doar dacă te îmbraci,raspund in timp ce ies pe hol. O fi vara,dar abia ai ieșit din dus si stii prea bine cat ești de sensibila.
O aud cum ofteaza,apoi scoate printre buze un „bine" taraganat.
-Si asa nu mai fumezi de foarte mult timp,la ce sa iesi,ca sa răcești?intreb inainte sa intru in sufragerie. Stai pe curul tău acolo fiindca nu stau mult. In 10 minute vin la tine.
-Atunci te astept goala in dormitor.
Zambesc.
-Imi place cum gândești,micuto!
„Hmmm...si ce-mi mai place...iar astăzi a venit in sfarsit ziua in care pot sa-mi duc placerea pana la capt si dacă avem noroc,poate o las însărcinată chiar din prima luna."