De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 26

Stefan:
In urma cu 12 ani...

Aprind lumina pe holul lung cand intru in casa și ma descalț de bocanci,apoi imi pun geaca in cuier si pasesc pe gresia maronie. In timp ce trec de primele 3 uși ce sunt pe partea dreapta,aud una ca se deschide și intorc capul din mers.
-Ceau mama!spun cand o vad.
-Ceau! Merg sa iti încălzesc de mancare?intreaba si clatin din cap.
-Nu. Fac repede un dus și plec.
-Iesi cu băieții?vrea sa stie in timp ce isi da o șuviță scurta si blonda dupa ureche.
-Nu. Am alta treaba,raspund,iar cand ajung in dreptul usii de la dormitorul meu,o deschid si intru inauntru.
Aprind becul,iar camera ce e toata făcută în nuanțe de gri,se luminează datorita spoturilor din tavan.
Scot de prin buzunarele de la blugi toate cele,cum ar fi,etichete ce am uitat sa le arunc dupa ce am rezolvat vreun fir sau vreo șurubelnita ori vreo banda de izolat si le pun pe biroul din colt,plus portofelul,cheile si telefonul,dupa deschid usa de la dulap si imi iau un prosop,apoi ies din camera. Intru in baia ce se afla in capătul holului si imi las prosopul pe dulapiorul de langa chiuveta,dupa toate hainele de pe mine le arunc în coșul de rufe. Ma bag la dus și in mai puțin de 5 minute sunt gata,apoi ma spal pe dinti si imi aranjez putin parul,dupa imi pun prosopul in jurul taliei si revin in dormitor. Primul lucru pe care il fac,e sa verific telefonul ca sa vad dacă am vreun mesaj de la ea. Insa nu găsesc nici unul. Ma uit la ceas și vad ca mai am jumătate de ora pana cand trebuie sa ajung la locul stabilit si incep sa ma grăbesc putin.
Nu stau în oras,ci la iesire din el,iar de la mine de acasă pana in centru ar trebui la ora asta sa nu fac mai mult de 20 de minute.
In goana de a câștiga cateva minute, arunc prosopul pe pat si incep sa ma îmbrac. Ma incalt cu o pereche de sosete,apoi trag pe mine una de boxeri,dupa ma îmbrac cu prima pereche de blugi ce o prind la mana si scot o camasa de pe umeras. Ma dau cu deodorant inainte sa o iau pe mine,iar pe deasupra ei,trag un pulovăr vișiniu. Pun mana pe sticla de parfum,iar Blue de Chanel umple imediat camera cu tentele lui fresh.
Imi iau portofelul de pe masa si il bag in buzunarul de la spate al blugilor închiși la culoare ce ii am pe mine,dupa imi bag și telefonul,apoi imi iau cheile de la golf si sting lumina inainte sa ies din dormitor. Traversez din nou holul lung,iar cand ajung langa cuier,i-au geaca îmblănita din piele pe mine si ma incalt cu bocancii,dupa sting becul si ies afara din casa.
Nu incui usa fiindca nici dracu nu se apropie de casa noastră. Suntem 5 barbati in familie,plus ca avem si 3 câini ciobănești ce umbla liberi prin curte. Nu ii ținem niciodata legați,iar nebun sa fii ca sa iti dorești sa ajungi în gura lor.
Cand ies pe poarta primul lucru pe care il fac,e sa pornesc motorul de la masina ce e parcata pe podeț,apoi dau drumul la caldura la maxim,dupa rașchetez repede parbrizul,apoi conduc spre Timișoara,iar cand intru in oras vad ca mai am maxim 6 minute sa ajung la locul stabilit.
Calc accelerația si ma bag pe cateva scurtături dintre blocuri ca sa ajung la timp,iar in momentul in care parchez masina,o vad și pe bruneta cum paseste pe trotuarul de peste drum.
Cobor,iar cand blochez portierele,luminile ce sclipesc,ii atrag atenția.
-Dar ce sincronizare!chicoteste si imi plimb ochii pe trupul ei,în timp ce ma apropii cu pasi relaxați de ea.
-Exact la fix,raspund cu un zâmbet in coltul gurii.
Nu e îmbrăcată altfel decât intr-o zi normala de munca. Si-a schimbat doar blugii si probabil bluza de pe sub cojoc si sincer va spun,apreciez lucrul asta. Daca ar fi venit îmbrăcată cu vreo rochie,mi-as fi dat ochii peste cap. Dar ma bucur ca nu vrea sa epateze. Încă e iarna afara si sa o fi văzut ca tremura langa mine doar ca sa-mi atragă atenția asupra ei cu vreo tinuta mai deocheata,i-ar fi adus un punct in minus,nu in plus.
In schimb dacă de imbracat a facut-o in cel mai normal mod cu putinta,tot are ceva diferit. E machiata. Nu exagerat. Ci doar e data cu rimel si cu un fard maroniu la ochi. Parul lung il are prins intr-o coada de cal,iar pe buze n-are pic de ruj.
-Mergem?intreb dupa ce o analizez si incuviinteaza din cap.
Ne indreptam pasii spre intrare si chiar daca nu o tin de mana,tot stau aproape de ea.
„Si nu ca n-as vrea sa o ating,dar nu imi doresc sa se simta inconfortabil. Vreau sa o las sa se obișnuiască cu mine si sa se apropie ea atunci cand simte nevoia sa o faca. Nu imi doresc sa o grăbesc sau sa o presez sub nici o forma. Vreau ca totul sa decurgă natural. Nu vreau sa fortez nimic."
-Ce s-a întâmplat,micuto?o intreb cand intram in Mall,fiindca ii simt emoțiile.
-Daca cumva am sa fac sau am sa zic ceva nelalocul lui,imi cer de pe acum scuze,bine? Sunt emoționată si nu prea știu cum sa imi gestionez trăirile,raspunde,iar obrajii ei roșii din cauza frigului de afara,se aprind mai tare.
-De ce ai emoții?vreau sa știu și ridica usor din umeri.
Ii dau timp sa se gândească in vreme ce ne indreptam pasii spre scările rulante,iar cand ajungem langa ele,reuseste sa-si adune gandurile si sa-mi răspundă la intrebare.
-Uite...nu vreau sa crezi ca sunt vreo deplasata sau ca vreau sa te duc cu zăhărelul doar ca sa am ceva de câștigat de pe urma asta,zice si incuviintez pe tăcute din cap. Aici nu mai sunt Alexandra operatorul,iar tu nu mai ești,Stefan,șeful meu,bine?
-De-acord,raspund si un zâmbet sfios ii curbeaza buzele.
-In regula...pentru ca nu vreau sa las impresia ca am ieșit cu tine pentru ca ești șeful meu. Puteai sa fii si directorul. Daca nu m-as fi simțit bine in preajma ta,mai mult de un,buna ziua nu primeai de la mine.
Ochii mi se aprind de încântare in cap,fiindca pentru a nu stiu cata oara realizez ca instinctul nu ma inseala,cu toate ca trebuie sa recunosc faptul ca am pus-o de cateva ori la încercare ca sa vad ce ii poate pielea si niciodata nu m-a dezamăgit. Nimic din ce am vorbit cu ea nu s-a auzit in fabrica,iar faptul ca isi tine gura inchisa cand prin diferite discuții numele meu se mai desprinde de pe buzele altora,ma face sa o apreciez si sa o respect mai mult.
"Pentru ca,da. Am ochi si urechi peste tot. Iar ceea ce ma bucura enorm,este ca în ochii ei,nu sunt,Stefan,omul ce taie si spanzura daca e nevoie si nici șeful căruia vor sa ii intre toti in gratie ca sa aibă spatele asigurat. Pentru ea sunt eu. Stefan si atat. Barbatul căruia ii face placere sa fie in preajma ei,fiindca micuta a reusit sa ma vrajeasca din prima clipa în care am dat cu ochii de ea. Plus ca reușesc sa citesc pe chipul ei tot ce simte pe interior și stiu ca nu ii sunt indiferent,dar nu pentru ca ii sunt sef,ci pentru ca la randul meu reușesc sa stârnesc ceva in ea."
-Deci...ceea ce vreau să-ți aduc la cunostinta este faptul ca,deși nu imi doresc sa ma fac de ras,poate o sa existe momente în care am sa o dau în bara,ma scoate vocea ei din ganduri.
-De ce?
-Fiindca...aaa...imi placi,raspunde soptit si zambesc in coltul gurii.
-Stai linistita micuto...fii cum vrei tu. Mie imi place orice e diferit...dar in sensul bun al cuvântului,replic in vreme ce o privesc cu intensitate,iar ochii ei verzi sclipesc. Iar dacă te face sa te simți mai bine și eu te plac,Alexandra. Daca n-as fi facut-o,nu mai eram aici.
-Stiu...raspunde emoționată. Nu inteleg de ce m-ai ales pe mine...dar ma rog...ma bucur ca ai facut-o.
Din nou zambesc.
„De ce am ales-o? Fiindca am simtit ca e a mea. Imediat ce inima si-a schimbat ritmul în pieptul meu o data cu aparitia ei si a început sa-mi bata doar pentru ea,nu m-am împotrivit absolut deloc. Fiindca imi place micuta asta. Chiar daca pot sa vad cu ochiul liber ca nu a avut o viata usora,tot imi place. Cat despre ranile ce i le-au provocat alții,am sa o ajut sa si-i le vindece. Orice se poate rezolva pe lumea asta daca avem vointa. Iar eu imi doresc sa o vad fericita. Fericita langa mine."
Continui sa o privesc in vreme ce urcam,iar cand ajungem la ultimul etaj,ma deschei la geaca,dupa scot portofelul de la spate si vad ca face același lucru. Il scoate pe al ei din geanta.
Nu ii zic nimic si ne indreptam amandoi spre tipa ce vine bilete. Pe ecranele din spatele ei apar reclamele de la filmele ce urmează sa ruleze in mai puțin de 5 minute si imi cobor ochii pe micuta din dreapta mea.
-La care vrei sa mergem?intreb si o vad cum isi plimba ochii pe ecrane.
-Aaa...ar fi aiurea sa zic,Cronicile din Narnia?intreaba si ma abțin sa nu chicotesc.
„Dumnezeule! Ce micuta!!!!"
-N-ar fi aiurea,raspund si un zâmbet urias ii apare pe buze.
-Atunci luam doua bilete la cronici,raspunde si isi deschide portofelul.
-Nu plătești tu,zic si vad imediat cum i se îneacă corăbiile la mal.
Atat de tare se schimba la fata,de zici ca tocmai a aflat ca mâine vine apocalipsa.
„Ce e in neregula cu ea?"
-Alexandra...zic incet si ofteaza.
-Daca nu ma lași sa-ti plătesc biletul,atunci nu vreau sa mi-l cumperi tu pe al meu,spune fără sa se uite la mine. De aia merg la munca,ca sa-mi permit sa fac ce vreau.
„Ok...deja am activat ceva in ea fără sa-mi dau seama..."
Inspir adanc.
-Uite micuto...n-am cum sa te las sa-mi cumperi sau sa-ti cumperi singura bilet,fiindca eu sunt cel ce te-a învitat la film.
-Mda...pai...chiar voiam sa fac lucrul asta.
Oftez.
O prind de un umăr și o strang incet ca sa o fac atenta la mine,iar cand ridica ochii verzi și ii pironeste in ai mei,ceva se rupe în mine cand ii vad ca sunt umezi.
„Ce doamne iarta-ma e cu ea?? E un afurisit de bilet!!!"
-Conteaza atat de mult pentru tine dacă îți cumperi biletul asta?intreb,fiindca incerc sa o inteleg si imi cam da cu virgula.
-Da,raspunde cu glas scăzut si isi muta privirea de pe mine.
-Ok...dar și pentru mine contează,o pun la curent cu problema mea si trage adanc aer in piept.
-Atunci cum facem?intreaba si revine cu ochii pe chipul meu.
-Hmmm...zic meditativ si imi iau privirea pentru cateva secunde de pe ea.
Ma uit la cat naiba costa biletele la film,apoi la frigiderul din colt si pun preturile in balanta.
-Eu cumpăr biletele si tu băuturile. Ca sa fie totul cat de cat in echilibru. Ce zici?
Imediat ce imi aude ideea,buzele din nou i se curbeaza pana la urechi și ma abțin sa nu rasuflu usurat.
„Fir-ar sa fie de treaba...nu stiu motivele din spatele schimbării bruște de atitudine ce a avut-o,dar eu ma pricep bine la oameni. Imediat ii citesc,iar pe ea o fac ca pe o carte deschisa. Imi e foarte ușor sa ii intuiesc stările si trăirile,fiindca se vede imediat in ochii ei cand ceva se intampla in interiorul sau si mi se pare ciudat sa faca atat caz pe urma a niște amărâte de bilete...dar ma rog...nu pot sa o las sa le cumpere...insa pot sa las de la mine ca sa se simta bine și sa plătească ea băuturile."
-Si popcorn?intreaba chicotind.
-Si ce mai vrei tu,doar nu te mai bosumfla,oftez si scot banii din portofel ca sa plătesc cele doua bilete,iar ea cere doua porții de pocorn,o sticla de cola pentru ea,iar cand ma întreabă ce vreau,ii spun ca un Sprite.
Cand ajungem in sala de cinema nu ma mir absolut deloc cand vad ca e goala.
„Normal! Urmează sa ne uitam la un desene animat,iar la ora asta copii dorm,nu ii aduc părinți la cinema. Ar fi o ocazie buna sa facem sex aici,dar deja trebuie sa pun frână,altfel,de imi las mintea sa colinde prin părțile ei întunecate,fac căcatul praf. N-am cum sa imi permit un asemenea lucru. Ea nu e una ce vreau sa o fut,apoi sa merg mai departe. Pe ea vreau sa o păstrez. Iar sa i-o trag acum,nu e cea mai buna idee dacă vreau sa o tin aproape. Trebuie sa ii castig increderea,nu sa o fac sa fuga de langa mine."
-Ai văzut prima parte din Narnia?intreaba dupa ce ne punem pe randul din mijloc al salii.
-Da. Cand i-am pus-o lu frate-meu ăl mic,raspund si isi prinde buza de jos intre dinti,apoi chicoteste.
-Imi pare rău dacă nu e genul tău,insa asta e a doua parte si lansarea a fost cu doua luni în urma. N-am apucat sa o vad,asa ca...scuze pentru ca trebuie sa te uiți la asa ceva.
-E in regula micuto. Ma dau în vânt dupa Aslan,zic si ochii ii sclipesc in cap imediat ce ma aude.
„Bine ca nu i-am greșit numele leului. Incerc sa o fac sa se simta cat mai bine și as fi dat-o în bara de ii poceam acum numele."
Ne facem mai confortabili in scaune dupa ce scăpăm de gecile de pe noi,iar cand lumina se stinge si filmul incepe sa ruleze,bruneta nu-si dezlipește nici macar o clipa ochii de pe ecran.
„Imi vine sa rad...v-am spus ca e diferita? De asta imi si place atat de mult. De fapt,rectific. De asta o iubesc. Fiindca de nu era diferita,n-ar fi reușit sa producă minunea. Inima mea ar fi rămas doar a mea. Dar asa...micuta asta mi-a furat-o si acum...uite-ma pe mine cum stau și ma uit la Cronicile din Narnia doar de dragul ei."
In timp ce mananc din popcornul meu,ii mai arunc cate o privire și zambesc usor cand vad cateva lacrimi cum ii curg usor pe obraji. In special cand apare leul prin peisaj.
-Dumnezeule...esti asa mica...soptesc si întoarce ochii incet spre mine.
Isi șterge obrajii,apoi inspira adanc.
-Mai mereu plang la filme,spune zambind stamb.
-Înseamnă ca nu ne uitam la același gen de filme,replic chicotind.
-La ce gen te uiți?
-Actiune,comedie...groaza.
-Dintre cele spuse de tine,nu ma uit decat la cele de comedie. Filme de groaza n-am văzut în viata mea,iar cele de acțiune n-am avut nevoie. Am avut parte de ea in viata reala de mi-a ieșit si pe nas.
-De ce fel de acțiune ai avut parte?intreb si ofteaza.
-Scandaluri,batai si cam tot ce poate iesi atunci cand oamenii ajung sa isi piardă mintile din cauza băuturii. Am crescut intr-o familie foarte toxica. Sau doar eu o vedeam toxica,fiindca pentru ceilalți din casa era normalitatea,raspunde si incepe sa-mi cerceteze chipul cu privirea,de parca ar cauta vreun indiciu,daca mi-am schimbat părerea despre ea în urma dezvăluiri ce tocmai mi-a facut-o.
„Nu o sa găsească nimic,fiindca in opinia mea,nu părinții sau familia ne definesc ca oameni. Avem capacitatea de a gândi si de a schimba lucrurile din viata noastră. Daca n-am avea minte,atunci am actiona precum animalele. Ce vedem la celalat am face și noi. Dar asa...eu unul consider ca noi ca și indivizi ne putem schimba în bine,indiferent de ce am văzut in jurul nostru. Eu sunt exemplu viu ca se poate. Cu toate ca am crescut cu bunicii ce aveau principii de viata sănătoase pe care mi le-au insuflat si mie,la ai mei în casa am mai văzut cum taică-meu ii mai scapa cate o palma mamei si am prins zile in care venea ametit de la mina cand termina programul. Acum nu se mai pune problema de asa ceva,dar eu tot nu i-am urmat exemplu. N-am băut de multe ori la viata mea,dar și atunci cand am facut-o n-am băut pana sa nu mai gândesc rational si nici nu am cautat vreodata scandal. Eu mi-am dorit sa fiu diferit. Nu mi-a ieșit tot timpul,dar o data cu trecerea anilor mi-a fost mult mai ușor sa ma descoper si sa imi dau seama ca într-adevăr imi doresc altceva de la viata. De asta am ales sa muncesc cand alții se jucau sau ieșeau la discoteca. De asta m-am si maturizat atat de mult. Fiindca am vrut sa fiu mai presus de restul. Si de asta nici n-am sa judec niciodata pe nimeni. Pentru ca sunt sigur ca fiecare decide cum e mai bine pentru el. N-am cum sa ma pun în locul altuia si sa zic ca as fi făcut diferit,doar pentru ca eu am o alta viziune asupra vieții. Fiecare face cum crede de cuviință. Dar atunci cand lumea din jurul meu da de greu si apelează la mine,încerc sa ajut,nu sa pun bete in roate. Mai ales cand vad ca omul din fata mea e sincer. Pe ceilalți,ii trec la piese diverse. Nici macar nu-mi bat capul cu ei. Căci,pentru mine tot timpul o sa primeze caracterul unei persoane. Iar dacă îl are frumos,nu ma interesează nici din ce familie se trage,nici dacă are bani sau nu si nici ce trecut ii sta in spate. Pe mine ma interesează persoana care a ajuns sa fie in momentul in care discuta cu mine si niciodata n-am sa ii critic sau sa ii judec alegerile ce l-au adus pana in acel punct. Nici macar n-am sa-mi dau cu părerea despre asa ceva. Nu sunt genul care sa vorbească în plus doar ca sa se afle în treaba,iar datul gratuit cu părerea,pentru mine inseamna sa te bagi unde nu iti fierbe oala."
-Dar din câte îmi dau seama,tu nu vrei sa fii ca ei,concluzionez si incuviinteaza din cap.
-Cel mai mult îmi doresc sa fiu fericita. Si libera sa trăiesc frumos,raspunde,dupa revine cu privirea pe ecran.
Nu mai zic nimic,fiindca nu vreau sa o descos.
"Cand o vrea sa divulge mai mult,am sa fiu lângă ea sa o ascult. Nu ca ma interesează trecutul ei,dar mi-ar prinde bine sa aflu niște detalii ca sa o pot ajuta sa se vindece. Pentru ca se vede cu ochiul liber ca e rănită. Si e rănită grav. Ea nu știe sa se aprecieze la adevarata ei valoare. Nici macar nu stie sa primească un compliment. Cand i-am pus foaia cu ieșirea din școlarizare in fata,n-a știut cum sa reacționeze. Nu se aștepta. Iar cand i-am explicat de ce am făcut-o,nu stia daca sa-mi creadă vorbele întrutotul sau nu. Increderea si stima de sine la ea,sunt la pământ. In timp ce alții se dau în stampa,iar cand colo sunt vai de mama lor,bruneta se subestimează."
Clatin abia vizibil din cap in urma gândurilor,apoi imi țintesc la randul meu ochii pe film,iar atunci cand e gata,ne strângem lucrurile si iesim in liniste din sala.
-Unde trebuie sa ajungi?intreb in timp ce arunc paharele de popcorn si sticlele de suc la coșul de gunoi.
-Nu stau departe de Mall,raspunde.
-Bine,dar spune-mi unde anume,fiindca te duc eu.
Imi zice adresa,iar cand ajungem in parcarea,ii deschid portiera de pe partea dreapta si urca în masina,apoi o dau roata si pornesc motorul cand ma pun pe scaunul șoferului. Dau drumul la caldura si aștept puțin pana se dezabureste parbrizul,apoi bag in viteza intai si calc accelerația.
Zece minute mai târziu găsesc un loc de parcare pe langa blocul in care sta,iar cand opresc motorul isi întoarce capul spre mine.
O vad ca nu vrea ca seara sa se încheie aici si zambesc cu gândul ca nu o sa fie ultima data cand o sa ieșim în oraș.
-Ai vrea sa urci?intreaba cu voce mica si inghite zgomotos. Nu vreau sa profit de tine,dar...nu stiu...mi-ar face placere sa mai stam impreuna. Asta daca nu cumva ai treaba si...
-Si mie mi-ar face placere,Alexandra,vorbesc peste ea si imediat zambeste.
„Si nici nu m-as supara daca ai profita de mine..."
-Super!exclama fericita.
Coboram din masina si ne indreptam pasii spre scara blocului,iar cand intram inauntru,ne oprim in fata liftului.
Așteptăm să ajungă la parter dupa ce apasa pe buton,iar cand intram in el,urcam pana la etajul 5. Isi cauta prin geanta dupa chei in vreme ce ne indreptam spre o usa inchisa la culoare,iar cand o deschide,pasesc in urma ei. Aprinde becul si dam intr-un hol destul de spațios in timp ce eu inchid usa dupa mine. Peretele din fata are o oglinda cat el de mare,iar lipite de ea sunt doua fotolii din piele maronie si o masuta din sticla intre ele. In stanga in continuarea peretelui cu oglinda,e bucătăria din câte îmi dau seama,iar in partea dreapta unde ar trebui sa existe doua uși,e facuta o bolta ce da intr-o sufragerie. In partea stanga e un hol ce are doua uși fata in fata si una in capat de tot,unde presupun ca e baia.
„Hmmm...drăguț,dar cred ca mai sta cu cineva. Fiindca n-ar avea cum sa-si permită o asemenea chirie. Sau dacă si-ar permit-o,ar cam trebui sa faca foamea,fiindca știu ce salariu încasează. Doar de fata cu mine a semnat contractul,asa ca,stiu ce bani ii intra in cont."
Ma uit prin jur in vreme ce ea se descalta si nu vad nici un indiciu care sa-mi dea de înțeles dacă locuiește singura sau nu. Nu exista papuci si nici haine.
"Oare sta cu Andras? Ar exista si posibilitatea asta. Având în vedere ca el a adus-o la Timisoara."
Las misterul asta de o parte cand vad ca scapa de cojocelul de pe ea si ma abțin sa nu chicotesc cand o aud ca-si drege glasul.
-Ai mâncat ceva inainte de film?intreaba si clatin din cap. Dacă nu sar calul,ai vrea sa iei masa cu mine?intreaba si zambesc.
„As face orice cu tine micuto. Doar sa-mi zici ce iti dorești,iar eu am sa fac tot ce-mi sta in putinta ca sa te fac fericita."

*****