De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 1

Ale:
In urma cu 26 de ani...

„Clipesc de cateva ori cand primele raze de soare ajung sa-mi mangaie chipul,apoi privesc buimaca in jurul meu.
-Unde sunt?intreb cand vad lanul de grâu in care ma aflu.
Ma rotesc de cateva ori ca sa pot cuprinde totul cu privirea,iar campul in care am ajuns pare nesfârșit. Cate flori de maci rasar printre spicurile aurii,apoi vad cum o carare se formează ca de nicăieri în fata mea,iar la capătul ei sta un bărbat îmbrăcat intr-o robă alba,ce are câteva dungi visinii pe marginile largi ale mânecilor.
Picioarele mi se pun singure în miscare cand simt chemarea dinauntrul lui cum ma atrage spre el,iar dupa cativa pasi incep sa alerg in direcția respectiva.
Cu zâmbetul pe buze strabat distanta de cativa zeci de metri ce se afla între noi și chităi de fericire cand ma ridica in bratele sale.
Am grija la parul sau lung si saten atunci cand ii inconjor gatul,apoi privesc in ochii de un albastru atat de pătrunzător cum nu mi-a mai fost dat sa vad vreodata pana acum.
Un zâmbet ce imi trimite atat de multa iubire poarta pe buze si deși as vrea sa vorbesc cu el,nu pot fiindca sunt muta de uimire,dar in acelasi timp sunt si fericita pentru ca stau în bratele creatorului.
Stiu ca e el.
Simt lucrul asta. Caldura,pacea,bucuria,liniștea,împlinirea si tot ce ar putea fi mai bun pe lumea asta radiază din el si se simte peste tot în mine. Dar se simte la un nivel atat de ridicat,încât am impresia ca tot raiul ajunge sa sălășluieasca inuntrul meu.
Cu un zâmbet larg pe buze,continui sa privesc ochii de un albastru nemaiîntâlnit si mi-as dori sa raman pentru totdeauna în preajma Sa ca sa simt încontinuu acest sentiment absolut.
Insa cand bratele lui ma înconjoară mai cu caldura,iar obrazul meu stang ajunge sa se lipească de cel stang al lui si privesc printre șuvițele sale de par cum tot lanul incepe treptat sa dispară,stiu ca am sa ma trezesc în curând din vis.
Lacrimile imi împânzesc imediat ochii cand ma lasa jos din brate si cu toate ca le las sa imi curga pe obraji fiindca imi pare rău ca totul se termina,tot il privesc cu venerație si cu zâmbetul larg pe buze.
Ochii lui albastrii devin mai calzi dacă lucrul asta e posibil atunci cand isi pune usor o palma pe creștetul capului meu,iar o lumina pura iese din el si ma învelește din cap pana în picioare pe mine. Ultimul lucru ce mai vad înainte ca visul sa se încheie,este zambetul lui bland si albastru din privire ce e supraincalzit.
As vrea sa pot deschide gura ca sa ii spun tot ce ma face sa simt și ca îl iubesc mult,dar lumina alba explodează in mii de particule si inchid ochii știind ca urmează imediat sa ma intorc la realitate.”

*

Ma trezesc în bezna nopții,iar sentimentul acela de pace și iubire totala inca il mai simt in pieptul meu. O lacrima de fericire imi curge pe la coltul ochiului drept si privesc tavanul cat timp sentimentul de caldura inca mai e prezent în mine,apoi cand il simt cum incepe sa se adune tot la un loc și sa isi gaseasca culcuș in miezul ființei mele,ma ridic in picioare pe saltea si intind mana ca sa aprind lumina.
Intorc privirea ca sa vad pe unde pasesc si cu grija ma dau jos din pat,dupa arunc un ochi spre,Oana inainte sa o trezesc pe bunica.
Verișoara mea doarme buștean si ma abțin sa nu chicotesc cand ii vad gura căscată si ii aud sforăitul zgomotos.
-Sandra...
Imi mut ochii pe bunica,iar cand ii întâlnesc albastrul din privire,zambesc larg.
-Trebuie sa-ti spun ce am visat,soptesc,iar ea se ridica la marginea patului si ma îndeamnă pe mustește sa continui.
„Habar nu am cat e ceasul,dar știu ca nu se supara nici dacă ar fi sa o trezesc de 10 ori pe noapte. E obișnuită. De la nastere stiu ca dorm în camera cu ea. Pana sa apara si Oana pe lume,a dormit si mama aici. Dar cand părinții ei s-au despărțit,verișoara mea a ajuns în grija bunicii si de atunci mama s-a dus sa doarmă în camera cu tata. Eu insa am rămas sa dorm cu ea chiar daca a apărut și Oana in dormitorul ei. Imi e drag de ea si o iubesc ca pe sora mea.”
Oana e mai mica decât mine cu 2 ani,iar eu in momentul de fata am 5 ani. Mai am o verișoara,o cheamă Ramona,dar ea nu de mult de a venit pe lume. Are abia un an,insa pana o sa crească ca sa ma joc și cu ea,ma bucur ca o am pe Oana langa mine. Pana la ea nu am fost decat eu cu Paul,dar nu e același lucru sa ma joc cu el,cum este atunci cand ma joc cu Oana.
-Sandra...spune din nou bunica si imi focusez privire pe chipul ei.
-Bre!exclam fericita cand imi aduc aminte motivul pentru care am trezit-o și ma pun pe dunga patului langa ea. Nu o sa ma crezi daca iti spun pe cine am visat!continui,iar buzele ei se curbeaza intr-un zambet in timp ce ochii sai albastrii ma privesc cu o blandete ieșită din comun.
-Pe cine ai visat?vrea sa stie,iar eu zambesc mai tare.
-Pe Iisus! Eram doar eu și el intr-un lan de grâu si m-a strans in brate!incep sa turui cu o voce incarcata,apoi incerc sa fac din nou contact cu sentimentul acela de prea plin ce l-am simțit in vis si care mi-a rămas cateva clipe si dupa ce m-am trezit din el,dar nu reușesc sa-l mai accesez.
Il simt in mine si știu ca e acolo,dar nu pot sa ajung la el ca sa-l las din nou sa ma acapareze.
-Nu pot sa simt...spun imediat ce imi dau seama ca toate acele trairi sunt conservate undeva în adancul meu,iar eu nu pot ajunge la ele ca sa le eliberez.
-Poftim?intreaba bunica incet.
-Ce am simțit in vis,am simtit si dupa ce m-am trezit din el pentru cateva clipe,iar acum știu ca toate zac inauntrul meu,dar nu pot sa le mai simt.
Zambeste.
-Sandra...sopteste si cu mainile ei tremurând imi prinde cu blandete palmele intre degete. Raiul nu îl poți atinge zilnic decât dacă într-adevăr ai ajuns sa-l meriți. Iar ca lucrul asta sa se întâmple trebuie sa treci cu bine încercările vietii.
-A?intreb si o privesc lung.
Lasa un oftat mic sa i se desprinda de pe buze,dupa imi eliberează palmele si imi face semn sa pun capul in poala ei.
Ma intind pe o dunga,iar cand incepe sa ma mangaie pe par,o bucățică din caldura ce am avut parte in vis,o simt cum incepe sa-mi colinde trupul.
Zambesc.
-Ai sa înțelegi cand ai sa crești mai mare ce vreau sa-ti zic acum,dar trebuie sa iti spun o poveste,murmura,iar soapta ei blândă o simt cum imi dezmiarda atat interiorul cat si exteriorul.
-Ce poveste?intreb si inchid ochii ca sa ma bucur pe cat posibil de atingerile ei blajine.
-Se spune ca anumite suflete sunt alese de Dumnezeu pentru a le trimite pe pământ ca sa imparta prin lume din lumina Sa. Aceste suflete normal au puterea de a face fata raului cu care inevitabil respectivul suflet ajunge sa se lovească pe pământ.
-Si chiar au puterea asta?intreb continuând sa-mi tin ochii închiși.
-Unii nu. Fiindca ajung sa renunțe la lupta împotriva raului si se alatura lui. Ajung sa se piardă si sa-si uite menirea pentru care au fost aleși.
-De ce?intreb incet.
-Fiindca un rau e mult mai ușor de făcut,decat un bine. Mai ales intr-o lume in care ajunge tot mai mult sa se transforme in Iad,ofreaza spre final,apoi continua. E greu sa duci lupte încontinuu cu raul,Sandra. Iar uneori obosești sau pur și simplu renunti cand iti pierzi speranța.
-Si...ai o explicație pentru ceea ce am visat?vreau sa știu și chiar daca am ochii închiși în clipa asta o simt ca zambeste.
-Da...am,raspunde incet si deschid ochii,apoi ma întorc pe spate ca sa o pot privi.
Chipul ei ridat de timp e aplecat asupra mea,iar ochii albastrii ma se uita la mine cu blandete ce e palpabila.
-Tu faci parte dintre sufletele alese,raspunde cu o asemenea caldura in glas,de o simt pana in maduva oaselor.
-Eu?intreb uimita si incuviinteaza usor din cap. Dar...aaa...adica...esti sigura bunico?
Inspira adanc,apoi cu degetele tremurând imi cuprinde obrajii in palme.
-Tu nu uita un lucru,Sandra,raspunde in schimb.
-Ce anume?
-Atunci cand ai sa fii înconjurată de rau,sa răspunzi cu bine,dupa sa iti vezi mai departe de drumul tău.
„Si asta ce mai vrea sa însemne?”