De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 3

Ale:

În vreme ce ma îmbrac,teroristul ba e intre picioarele mele,ba intre ale lui tat-su.
-Eric! Mai stai puțin potolit!ii cer,iar micutul imi arunca o privire fugitiva,dupa din nou incepe sa se plimbe de la unul la altul. Doamne,copilul asta nu are buton de stop!pufnesc amuzata cand il vad cum se invarte ca un titirez de colo colo.
-Cand ne întoarcem de la Salzburg,il ducem în parc ca sa mai obosească putin,spune Ștefan in vreme ce se postează in spatele meu si imi înconjoară talia cu bratele.
-Bine,raspund si intorc capul,iar el ma saruta in coltul gurii.
-Nuuuu!!!! Tatiiiiii!!!!striga micutul si imediat se baga intre noi.
Chicotesc cand vrea sa ne despartă,apoi ma întorc cu totul spre sotul meu si ii inconjor gatul cu bratele.
-Soare...surad,iar ochii lui verzi albastrui licare de fericire. De mai facem încă un terorist ca asta,iesim la pensie mai repede decât trebuie.
-Eu deja am albit,spune si rad usor cand il aud.
-Serios?intreb si incuviinteaza din cap. Ai cateva fire albe pe ici pe colo si spui ca ai albit?
-Pai nu am albit?raspunde cu o întrebare. Ce contează cate fire sunt?
Imi dau ochii teatral peste cap si isi infinge imediat dintii in buza mea de jos cand imi vede gestul.
-Nuuuu!!! Stați!!!ne cere teroristul. Tati! Tati!!!
Zambim amandoi cand imi eliberează buza,iar ochii ni se țintesc pe băiețelul nostru ce face luna viitoare 3 ani si jumătate.
-Al meu!zice serios,apoi incepe sa maraie.
-Doamne Dumnezeule! Tu chiar ești un terorist!
-Acum te-ai prins de asta,inimioara?intreaba amuzat si se apleaca sa-l ridice pe Eric in brate.
Micutul ii prinde obrajii in palme si il saruta zgomotos pe vârful nasului,iar eu ii privesc pe amandoi cu drag,apoi imi aranjez cum trebuie rochia vaporoasa si iesim din dormitor.
-M-am prins de mult ca e un terorist,dar tot astept o minune. Sper sa se mai calmeze putin cu trecerea timpului,raspund in vreme ce ma incalt cu o pereche de sandale,fiindca ei sunt deja gata echipați,apoi imi iau geanta si ii dau un mesaj lui Lori in vreme ce iesim din casa.
 
„In 10 minute suntem la tine.”
 
-Asteapta mult si bine,zice si surad.
"Eu aștept...dar nu cred ca o sa vina ziua aia vreodata. La cat e de zbuciumat,nu cred ca o sa se potolească vreodata."
-Conduci tu sau eu?ma scoate vocea lui din ganduri si intind direct mana dupa chei.
-Eu conduc,raspund si zambeste in coltul gurii,apoi imi pune cheia de la mașină in palma.
Cand urcam in ea,aștept sa-l puna pe micut in scaunul lui,dupa pornesc motorul si calc accelerația.
Lori este nasa de botez a lui Eric si,deși ne-am cunoscut cu un an înainte de a rămâne insarcinata,am creat o legătură cu ea atat de puternica,incat am impresia ca ne cunoaștem de o viata. Blonda cu ochi căprui este exact ca mine. Nu vorbește cu oricine,iar dacă nu simte o energie bună venind din partea celor din jur,prefera sa se retraga decât sa stea la discuții cu cineva cu care nu-i face placere sa vorbească.
-Marian nu e acasă?ma întreabă si clatin din cap.
-Nu. E la munca. E doar Lori acasă cu Leo,raspund si ma asigur intr-o intersecție,apoi calc accelerația si fac stanga cand prinde momentul opprtun.
Marian e nasul lui Eric si atat el cat si Lori sunt din Moldova,dar stau de mai bine de 20 de ani în Germania și au un băiețel impreuna ce are 10 ani.
În vreme ce conduc il urmăresc pe Eric in oglinda retrovizoare si surad cand incepe sa ne spună tot ce vede pe geam,dupa cand ajungem la Lori si parchez masina in fata casei,micutul incepe sa dea nerăbdator din picioare cat timp ii scoate tat-su centura.
-Bebe?zice imediat ce coboram toti trei din masina.
-Da?
-Che paci?
Chicotesc.
-Bine. Mergem pana la Lori.
-Lori?intreaba si incuviintez din cap,iar cand nasa lui iese în pragul usii de la intrare si o vede,se repede spre ea.
Scoate un sunet de fericire cand blonda ce a făcut anul asta 38 de ani il saltă in brate si incepe sa-l pupe pana il albește.
-Mai frumosule!!! Ce faci???il intreaba in vreme ce il saruta pe obraji.
-Bine,chitaie fericit micutul.
-Ai venit sa ma vezi?
-Daaaa!!!raspunde lungind cuvântul si incepe sa rada cat il tine gura cand zapacita se apuca si-l invarte.
Imi împletesc degetele cu ale lui Ștefan si așteptăm sa isi faca damblaua,iar cand amandoi se liniștesc si intram in casa,traversam holul si ne punem pe cate un scaun la masa din bucătărie.
-Va fac cate o cafea?intreaba in vreme ce il soarbe cu ochii pe Eric.
-Pai nu ne grăbim?raspund in schimb.
-Pai doar nu avem programare. Avem timp sa ajungem la biserica,zice si clatin din cap.
-Parca vad ca o sa fie coada si n-o sa mai ajungem la spovedit,spun si imi face semn cu o mana ca nu trebuie sa-mi fac probleme.
-Lasa ca ajungem,replica pe un ton atotștiutor,dupa scoate doua căni din dulap si da drumul la filtru de cafea.
-Mama!!urla Leo din camera cand se aude o bubuitura la vecinii de la etaj.
Tresar,iar Lori ofteaza in vreme ce Eric face ochii mari si Ștefan se uita întrebător la blonda.
-De cateva luni s-au mutat niște romani deasupra noastră si aproape in fiecare zi se cearta ca nebunii,raspunde Lori întrebării nerostite de pe buzele lui. Ieri chiar a batut-o...atat a urlat ca ma mir cum de nu a venit politia,continua si clatina din cap. Eu am vrut sa sun,dar Marian m-a oprit. A spus ca s-au mai certat intr-o zi cand nu eram acasă,iar dupa aceea amandoi au ieșit la tigara si râdeau de parca nimic nu s-ar fi întâmplat.
Oftez zgomotos,iar cand o aud pe vecina ca incepe sa urle cel mai probabil pentru ca o bate cretinul,mintea mea ma teleporteaza in timp. Mai exact în urma cu 24 de ani.
 
*****
 
Tremura carnea pe mine cand il vad pe unchiul Igor cum o bate pe mama lui Ramo si a lui Paul cu o sete nebuna doar pentru ca mâncarea inca nu e gata,iar lui ii este foame pentru ca tocmai ce a venit de la munca.
Ramo si Paul au fugit în camera cand l-au vazut doar ca sa nu între si ei pe mana lui,iar Oana probabil e in camera la bunica ascunsa sub perna. Singura ce se afla in sufragerie sunt eu impreuna cu ei si privesc cu ochii arzându-mi de nervi toata scena ce se petrece în fata mea. 
-Las-o in pace!!!!urlu cand o prinde de par si ii tranteste cateva palme una dupa alta.
Corpul mi se cutremura violent cand o aud cum urla si implora sa nu o mai bata,iar idiotul ce e muci de beat,ii îndreaptă capul si ii tranteste un pumn în bărbie de o adoarme instant. Ii eliberează parul,iar ea cade cu zgomot la pământ,apoi o priveste ca pe o cârpă si ma înfurii mai tare.
Cu lacrimi în ochi,trec în viteza pe langa el si dau buzna in dormitorul alor mei. Nu de mult au venit și ei acasă,iar dacă tata doarme buștean fiindca de la 3 dimineața e treaz,mama sta in fund si isi roade unghiile de la mâini.
-De ce nu iesi din camera?întreb răstit. O omoara!!!tip si imi face semn sa tac.
-Nu e treaba noastră,raspunde si de ciuda ca mi se pare totul absolut greșit,bufnesc intr-un plans isteric,apoi il prind pe tata de tricou si incep sa-l scutur. Trezeste-te!ii cer cu voce inecata.
Deschide ochii imediat si ma priveste speriat.
-Ce ai pățit?vrea sa stie si se ridica in capul oaselor.
Somnul ii dispare imediat de pe chip si incepe sa ma cerceteze din cap pana in picioare.
-Eu nimic! Dar Igor o omoara pe Maria in sufragerie!exclam disperata si trag de el sa se ridice mai repede din pat.
Fata ii e traversata imediat de furie cand ma aude si un mușchi incepe sa-i zvacneasca pe maxilar.
Sare in picioare si deschide cu putere usa,apoi paseste apasat pe hol spre fratele lui mai mic cu 2 ani decât el,iar eu îl urmez îndeaproape.
-Tu chiar nu ești sănătos la cap?bubuie vocea lui,iar Igor se întoarce în reluare spre el.
-Ce vrei?intreaba iritat.
-Sa încetezi dracu! Ești la fel de prost ca tat-tu!zbiara la el si il prinde de gulerul cămășii.
Isi apropie fata de a lui si il vad cum spumega de nervi.
-Tu n-ai treaba cu nevasta-ta?intreaba si pufneste intr-un mod batjocoritor. Acum mai nou ii porti grija lu Maria?
-Nu pot grija nimănui,idiotule...haraie tata din adancul gatului. Doar a copilului meu ce te-a văzut cat esti de idiot,continua,iar Igor ridica neimpresionat din sprancene.
-Tineti-o in camera,replica pe un ton zeflemitor,iar ochii verzi ai tatei se aprind instant.
Ii eliberează gulerul doar pe partea dreapta si isi strange degetele in pumni,apoi il impinge cu forta in spate pana il lipeste de un perete și ochii mi se maresc cand ii tranteste cativa pumni in gura cu atat de multa putere incat aud un sunet de ceva rupt,apoi icnesc cand Igor scuipa doi dinti printre buze.
-Uite ce ai făcut,imi șoptește mama pe un ton enervat la ureche și tresar cand o aud,fiindca nici macar nu i-am simțit prezenta în spatele meu. Acum o sa-l omoare tat-tu pe Igor din cauza ta,continua in vreme ce ei doi incep sa se certe.
„Din cauza mea? Eu am vrut sa o salvez pe Maria! Cum adică din cauza mea??”
Clatin din cap în vreme ce mama il prinde pe tata de brat si ii cere sa se calmeze,apoi ochii mi se umplu de lacrimi cand vad privirea acuzatoare a mamei cum se tinteste pe mine. Trec val vârtej pe langa haosul din sufragerie,dupa ma indrept spre camera bunicii si incep sa marai cand intru in dormitor.
-Ce naiba e in neregula cu lumea asta?latru cuvintele. Tu de ce nu ai ieșit din camera?o cert pe bunica si ofteaza zgomotos in vreme ce Oana ma priveste ingrozita.
-Ce a pățit,Maria?ma întreabă verisoara mea cu voce tremurând si strange mai tare patura in jurul ei.
-Nu stiu! Inca e intinsa pe jos!tip si din nou incep sa tremur de nervi. Zi-mi bre! De ce nu ai ieșit sa il oprești pe idiot?o intreb si imi țintesc ochii în a ei.
-Vino aici,imi cere pe un ton calm si bate locul de langa ea.
Pufnesc.
-Sandra...spune incet. Trebuie sa te liniștești.
-Da cum sa nu!!!zic cu voce incarcata de venin. Sa ma liniștesc cand aia poate mai are puțin și moare,nu?intreb,dar nu o las sa răspundă. Cum dracu ai putut sa crești asemenea monștri?pun întrebarea printre dintii inclestati si lacrimile le simt cum imi înțeapă ochii. Si de ce dracu sta Maria cu un imbecil de-alde Igor???
Din nou ofteaza si bate inca o data locul de langa ea.
Inchid ochii si las lacrimile sa-mi curga pe obraji,apoi inspir de cateva ori adanc,dupa ma intind la marginea patului si imi pun capul la ea in poala.
Incepe sa ma mangaie pe par,iar atingerea ei o simt exact ca pe o alinare cereasca. Reuseste sa ma calmeze in cateva secunde,iar cand inima nu mai sta sa-mi sparga pieptul,deschis ochii si astept sa imi spuna ce are de zis.
-Ranile ce Maria le capata in urma lui Igor,sunt fisuri prin care o sa intre mai devreme sau mai târziu lumina,sopteste cu o voce atat de profunda incat ma infior cand o aud. Sa nu crezi ca Dumnezeu nu vede si ca o sa-si lase copii sa chinuie pana la sfârșitul vieții,Sandra...intr-o zi...datorita acelor rani,ea o sa-si găsească curajul de a merge mai departe.
-De ce nu pleacă acum? De ce nu a plecat de la prima palma?vreau sa știu,iar dacă ea nu m-ar mangaia stiu sigur ca as bufni in plans fiindca ma doare.
"Nu mi se pare corect nimic din ce trăiește matusa mea,dar nici nu face ceva ca sa scape de tot Iadul in care sta de mai bine de 10 ani. Pe vremea când Igor a început sa o bata,eu nici macar nu eram născută. Abia 3 ani mai târziu am apărut pe lume,iar înaintea mea cu doi ani,Maria l-a născut pe Paul. Dar din câte știu,Igor a batut-o mai mereu si nu pricep de ce naiba mai sta cu el? Si de ce dracu a mai făcut 2 copii? Ca sa ii chinuie in Iadul lor? De asta i-a făcut?"
-De ce sta sa o bata?dau glas gandului. Si de ce Dumnezeu permite asa ceva?intreb,iar mana bunicii se opreste putin cand ma aude,dar după câteva secunde isi continua mișcarea blândă.
-Pentru ca are de învățat ceva din tot raul asta,Sandra. Dumnezeu nu da decât celor care poate sa ducă si nu permite sa fie rănite decât acele suflete ce știe ca sunt capabile sa se vindece.
-Dar de ce?vreau sa știu.
-Pentru ca sufletele bune mereu sunt trimise in cusca cu lei,raspunde soptit.
Da sa mai spună ceva,dar usa se deschide cu putere si mama intra in dormitor cu o falca in cer si una in pamant.
Ma ridic in capul oaselor si icnesc cand isi infinge o mana in parul meu.
-Ana,spune bunica,dar mama nici nu o baga in seama.
Ma priveste enervata si incepe sa ma traga de par.
-Daca te mai bagi unde nu-ti fierbe oala,ai sa o iei rau de tot pe coaja,spune pe un ton incarcat de avertismente,dar deopotriva si de amenințări.
„Eu vreau sa fac un bine și tot eu ies rau?”
-Ai înțeles?intreaba cu o voce atat de joasa și de sumbră,incat mi se ridica parul pe mine.
Scrasnesc din dinți atunci cand degetele i se inclesteaza mai tare in parul meu si ma smuceste cand in fata cand in spate.
-Ana!ridica bunica tornul.
-Nu te baga,babushka,ii zice fără sa ma scape o clipa din ochi,apoi continua. Sa știi ca prostia costa in viata asta,iar pe tine o sa te coste scump daca nu iti vezi de treaba ta,replică cu raceala in glas si imi înfrânez lacrimile ce vor sa-mi curga pe obraji.
Tac,iar cand vede ca n-am de gând sa deschid gura,ma eliberează cu fortă si o privesc printre genele ce le simt cum incep sa se umezesc din ce în ce mai tare de fiecare data cand clipesc. Imi mai arunca o privire incarcata de dispreț inainte sa iasa din camera si izbeste usa in urma ei. Inchid ochii si incep sa suspin,dupa simt 4 brate cum se strang in jurul meu si bufnesc direct în plans. Aud usa cum se deschide din nou,dar continui sa tin ochii închiși.
-Ah!plescaie din buze. Nu o mai pupa atat in cur babushka,ca nu are nimic. Stai linistita ca nu moare de la atâta lucru,continua,iar vocea ii picura venin.
Deschid ochii si clipesc des,apoi ii privesc chipul impasibil si imi inghit restul lacrimilor.
-In seara asta dormi la noi în camera,imi zice si imi inclestez maxilarul.
„Știe ca nu imi place sa dorm cu ei. Eu sunt invatata sa o fac langa bunica si Oana,dar vrea sa ma pedepsească.”
-Ai înțeles?intreaba si deși nu îmi convine situația,incuviintez din cap.
Tranteste din nou usa dupa ea,iar eu incep sa marai.
-O urăsc...harai din adancul sufletului.
-Ba nu o faci,spune bunica si intorc capul spre ea,apoi o privesc ironica.
-Serios?intreb. Chiar o urăsc. Abia aștept sa cresc si sa scap de ea. Sa nu o mai vad cat ii lumea si pământul,continui cu glas incarcat de resentimente pentru ca nu e prima data cand imi face asa ceva.
Bunica imi prinde fata in maini si incepe sa ma mangaie cu degetele tremurand pe obrajii ce nu de mult au fost brăzdati de lacrimi.
-Trebuie sa înțelegi ca răutatea ei nu are nimic de-a face cu tine. E vorba despre ea,nu despre tine,Sandra. Omul da exact ceea ce zace inauntrul lui.
-Atunci eu ii ofer cu toata inima ura ce zace in mine,i-o trantesc si ofteaza.
-Sandra...nu fii rea...iti pierzi din stralucire si ai sa ajungi la fel de intunecata ca ea,imi zice din nou pe tonul acela profund ce imi face pielea de gaina. Fii înțeleaptă,ca de prosti bubuie pământul.
„Asa o fi...dar cand esti inconjurat din toate părțile de prostie si răutate,cum sa nu te transformi? Cum sa ramai bun cand veninul se afla peste tot?”