De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 30

Ale:

-Inimioara?ii aud glasul dulce imediat ce usa de la intrare se deschide și ies din baie cu pensula de vopsea in mana.
-Ce faceți?intreb cand imi vad băieții.
-Bebe!exclama micutul cu zambetul pe buze si se apropie de mine cu un buchet de flori în mana.
-Wow! Ce frumos este! Tu l-ai ales?intreb in vreme ce ma las pe vine,iar el incuviinteaza din cap. Mulțumesc,bebe!continui si il sarut pe vârful nasului inainte sa i-au buchetul multicolor.
Da sa se intinda ca sa imi cuprinda gatul cu bratele,insa se opreste la jumătatea distantei cand vede ca am parul pe jumătate vopsit.
-I love you,bebe!imi zice si zambesc larg.
-I love you,Eric!spun si il mangai usor pe un obraz,apoi ma ridic in picioare.
-Nu am găsit nimic fain pentru tine,zice soarele meu in vreme ce lasa pungile de cumpărături pe hol,apoi scoate din buzunarul de la blugi o oja semipermenta intr-o nuanta de roz pal. Ai spus ca aia roșie ce ti-am luat-o data trecuta e buna și tine mult. M-am gândit sa-ti iau alta culoare ca sa nu vin cu mana goala,continua si chicotesc.
-Stii ca poți sa vii si cu mana goala acasă,nu?intreb in vreme ce ma apropii de el.
-Dar nu-mi place,raspunde si ridica usor din umeri.
„Stiu ca nu-i place. Niciodata nu a facut-o. Egal ce imi cumpara. Ca era o ciocolata sau o floare,ori o pereche de chiloți sau una de sosete,tot timpul trebuia sa imi aducă ceva. Iar de cand familia ni s-a mărit,pe langa lucrurile ce mi le cumpara mie,mai aduce în plus și cate un ou Kinder,plus o mașinuța sau o carte de colorat ori vreun dinozaur.”
-Mersi,zic cand i-au oja din palma lui si intind capul,iar el il coboara usor pe a lui si ne întâlnim la mijloc ca sa ne sarutam.
Iubirea ce i-o port de atatia ani de zile,imi face sangele sa imi curga mai repede prin vene cand limbile ni se întâlnesc și ma infior,iar atat pieptul cat si stomacul mi se cutremura usor pe interior.
Isi trece un brat in jurul taliei mele si i-as inlantui gatul,dar cum intr-o mana am buchetul de flori,iar in cealalta tin oja si pensula de vopsit,nu prea am cum sa misc,insa ma bucur de imbratisarea lui si ma las învăluită de caldura ce ii radiaza din trup.
-Te iubesc,sopteste peste buzele mele.
-Cel mai mult,raspund,iar ochii verzi albastrui incep sa licare.
„Doamne! N-am sa ma satur niciodata de privirea lui. Si drept sa va spun,nici în zi de astazi nu m-am hotărât care dintre cele doua culori imi plac mai mult,fiindca nu pot alege între ele,dar pot sa zic ca aceasta combinație de culori inca ma fascineaza. La fel de mult cum a facut-o in prima zi în care privirile noastre s-au întâlnit.”
-Tati?intreaba teroristul in vreme ce se pune sa cotrobăie prin pungi. Unde sunt ouăle?continua,dar de data asta pune întrebarea in limba engleza.
Soarele meu se desprinde de mine si rupe distanta dintre el și micut,apoi se lasa pe vine și incepe sa-l ajute sa-si găsească ouăle Kinder.
Ma indrept spre bucătărie si pun oja pe blatul mobilei,apoi pensula pe marginea chiuvetei,dupa las buchetul pe masa si din cativa pasi ajung in living. I-au vaza ce e pusa intr-un colt de camera de langa ferestre si scot florile din ea,dupa revin in bucătărie si schimb apa,apoi bag buchetul nou si il las pe masa. Arunc florile ce mai au cateva zile pana ce se ofilesc complet,dupa imi i-au pensula si trec pe langa baieti ca sa ma indrept spre baie.
-Soare?zic cand intru inauntru.
-Da?
-Vrei sa ma ajuți?intreb si incep sa-mi portionez parul la spate ca sa-i fie mai ușor sa ma vopsească.
-Imediat. Doar da-mi cateva minute sa pun cumparaturile la locul lor,imi cere si incuviintez din cap,chiar daca nu ma vede.
Pana sa mi se alature,eu deja prind parul de la spate in clame,iar cand se postează in spatele meu,isi ridica mânecile de la pulovăr pana in dreptul coatelor,apoi imi i-a pensula din mana si o înmoaie in vopsea. Micutul terorist imediat vine si se agata de un picior de-al lui,apoi de pe buzele sale incepe sa se desprinda incontinuu cuvantul:tati.
-Imediat,Eric,ii zice in vreme ce se concentrează ca sa ma vopsească.
-Tati! Tati!continua micutul si chicotesc.
-Si noi ne mai gândim sa facem o fetita?intreb privindu-l in oglinda. Dacă el face asa,cum o sa faca ea?
Ridica usor din umeri ca drept răspuns la întrebarea mea.
-Nu stiu...dar nici un frate nu seamănă unul cu altul.
„Are dreptate și nu pentru ca știu cum e sa ai frati,fiindca eu sunt singura la parinti,dar el mai are 3 ce sunt mai mici și nici unul nu seamănă cu altul.”
-Eu nu înțeleg de ce nu vrei sa mergi la salon sa te vopsească alea?ma readuce vocea lui in prezent si stramb din nas.
-Pentru ca nemtoaicele astea n-au nici o treaba cu asa ceva. Imi e frica sa nu-mi strice parul. Plus ca tu te pricepi sa ma vopsești,continui si un colt al gurii i se ridica usor intr-un zambet.
-Am fost nevoit sa învăț,raspunde si ochii imi sclipesc imediat de drag,fiindca a facut-o pentru mine.
S-a întâmplat chiar la distanta de cateva zile după ce mi-am luat al treilea salar. Simțeam nevoia de o schimbare,dar cum aveam nevoie de multe,nu imi permiteam sa dau milioanele pe la saloane ca sa ma vopsească alea. Asa ca,mi-am luat eu singura pudra decoloranta,oxidant si nuantator,apoi m-am făcut acasă. Stefan era la mine si l-am rugat sa ma ajute,fiindca pe atunci eu aveam un par ce imi ajungea pana la fund si imi era greu cu el. Iar dacă atunci s-a descurcat,acum e floare la ureche pentru el sa dea de cateva ori cu pensula pe parul meu de la spate. Fiindca sunt tunsa bob. Ma termina imediat,iar in atatia ani a prins atat dexteritate cat si experienta.
„Ce sa zic? Am un bărbat cum rar e dat sa întâlnești pe pământul asta. Ma intelege,ma susține si ma ajuta cu tot ce poate. Plus ca ma respecta,ma apreciaza,ma iubește si a avut răbdarea de a sta alături de mine atunci cand nici macar eu nu ma suportam. M-a învățat cum sa-mi schimb modul de gândire,cum sa învăț sa ma respect și sa ma iubesc. Mi-a arătat ce inseamna bunatatea in forma ei cea mai pura si a luptat alături de mine ca sa ma vindec si sa-mi schimb perspectivele. Mi-a dat incredere si datorita lui am învățat cum sa nu mai i-au personal lucrurile. De la el stiu ca atunci cand esti usor de iritat,ofensat sau ranit,ești si usor de manipulat. Iar atat timp cât eu nu dau putere oamenilor din jurul meu asupra mea,nu au cum sa-mi mai faca rau cand arunca cu rautati in mine. De la el stiu ca indiferent de cat latră câinii,ursul merge înainte. Si tot de la el stiu ca uneori e bine sa renunti la lupte. Ca,decat sa ma lupt cu morile de vant,mai bine trec pe langa ele. Intr-o foarte mare măsură,cuvintele lui sunt asemănătoare cu a bunicii mele,doar ca de cele mai multe ori  el îmi si demonstrează ceea ce vorbeste. Insa...un lucru important ce a contribuit la schimbarea mea si m-a ajutat intr-o masura foarte mare sa ma vindec,a fost cand mi-a cerut sa nu le mai arat oamenilor cat sunt capabila sa duc. M-a făcut sa înțeleg ca adevarata putere sta in mainile mele si eu decid daca vreau sa intru intr-o bătălie fără sens atunci cand sunt provocata de oameni înguști la minte sau aleg sa trec pe langa ei si sa-i las sa rămână în prostia lor. Datorita lui eu m-am eliberat de frici,indoieli si suferinte,iar multumita lui am ajuns sa fiu complet libera. Atat la nivel spiritual cat si fizic.”
Dar despre asta o sa povestesc alta data...acum însă...gândul imi zboara la ziua in care m-a ajutat prima data sa ma vopsesc si buzele mi se curbeaza intr-un zambet larg fiindca s-au întâmplat extrem de multe in acea zi.
 
*****
 
Ale:
In urma cu 12 ani...
 
In timp ce Andras si Stefan fumează cate o tigara pe balcon,eu imi pregătesc pasta de decolorare. Nu stiu ce mi-a venit ca sa ma vopsesc,dar simt nevoia sa fac o schimbare vizibila la mine si m-am gândit sa incep cu parul. De asta săptămâna trecută cand am luat salariu,am mers și mi-am cumpărat cele necesare,plus o placa de par. Atat am putut sa-mi permit luna asta sa-mi cumpar din banii ce mi-au intrat pe card. Daca in prima luna i-am inapoiat banii lui Andras ce i-a dat pe hainele mele,in a doua luna mi-am cumpărat un epilator si am luat o bluza pentru satenului ce m-a scos din Iad. Am vrut sa ii ofer un mic cadou ce clar nu are cum sa combată binele pe care mi l-a făcut,insa m-am simțit bine cand i-am oferit acea mica atentie. Iar luna asta din salariul ce l-am incasat,mi-am luat o placa,fiindca parul meu e foarte ciudat. Nu e nici lins,dar nici cret. E undeva la mijloc. Adică pana la jumătatea spatelui e drept,apoi e ondulat si nu imi place,fiindca nu toate șuvițele sunt incretite la fel. Asa ca...mi-am luat o placa de par.
-Fir-ar!spun tușind cand pudra albastra se ridica in aer atunci cand incep sa o amestec cu oxidantul.
Imi intorc capul intr-o parte pana cand compoziția ajunge toata sa se omogenizeze,dupa cad pe gânduri cand o privesc.
-Si cum naiba o sa-mi dau seama dacă la spate ma fac bine sau nu? Vârfurile in fata le vad atunci cand le fac,dar la ceafa cum am sa fac?intreb soptit si ridic privirea in oglinda,incercand sa-mi dau seama cum sa impart parul ca sa-mi iasă decoloratul parului cat mai uniform.
Pufnesc cand realizez ca nu am nici o șansă ca sa-mi iasă bine si las bolul cu vopsea pe marginea blatului de la chiuveta,apoi imi indrept pasii spre baieti. In timpul asta,gandul imi fuge expres la blondul cu ochi verzi albastrui căruia ii sunt foarte recunoscătoare pentru tot ce am invat de la el si fiindca atunci cand nu găsesc portițe de salvare la vreo situație,el devine una pentru mine.
Cum a facut luna trecut când nesimțitul ala de la logistica a aruncat cu venin in mine. Am rămas trasnita cand mi-a aruncat în fata insultele si chiar daca Stefan a aflat,ma bucur ca atitudinea lui nu s-a schimbat absolut deloc fata de mine. Un lucru ce in ochii mei cântărește foarte mult si imi da încredere. Ma face sa înțeleg ca nu toată lumea acționează asa cum am văzut eu in casa de nebuni,iar faptul ca vad si o alta fata a monedei ma determina sa imi găsesc mai mult curajul de a tinde spre schimbare.
„Pentru ca nu vreau sa fiu ca ai mei! Eu nu vreau ca la cea mai marunta vorba sa reactionez negativ. Nu imi doresc sa fiu toxica. Vreau schimbarea si vreau sa ajung la capacitatea de a vedea mereu partea plina a paharului. De asta imi si doresc sa ma inconjor de oameni buni de la care am ceva de învățat. Nu vreau sa fiu una ce sa arunce în stanga si-n dreapta cu venin. Pentru ca eu știu cât e de usor sa faci rau. Am simtit pe propria mea piele cat de repede poate fi ranit un om doar din câteva vorbe si atunci nu vreau sa fiu unul care la rândul lui ajunge sa răcească pe altul. Plus ca nici macar nu inteleg de ce ar vrea cineva sa facă lucrul asta? Cu ce te ajuta pe tine ca om un asemenea mod de viata? Ce beneficiu ai daca acționezi distructiv? Ce bucurie iti poate aduce suferinta celuilalt? Sincer...habar nu am si nici nu vreau sa aflu. De asta am vrut sa plec din Moldova și uite ca am reușit sa ajung intr-un loc unde am dat peste un inger cu ochi verzi albastrui ce ma invata cum sa ma comport si cum sa ma manifest atunci cand ajung sa fiu din nou pusa în situații rele,mai mult sau mai puțin asemănătoare cu cele pe care le-am trăit cand eram la Iași.”
-Moldoveancooo!!!exclama Andras de cum pasesc in balcon.
-Baieti...trebuie sa sacrific pe unul dintre voi,zic si ii privesc pe rand.
-Iooiii!replica Andras pe un ton speriat.
-Esti vrăjitoare?intreaba Stefan in schimb si ma abțin sa nu rad.
-Asa l-as impresia?raspund si ma priveste lung in timp ce isi musca interiorul buzei de jos.
-Acum...daca stau bine și ma gândesc,asta ar fi o explicație plauzibila,raspunde dupa cateva clipe de tăcere.
-Explicatie pentru ce?intreb curioasa.
-Pentru ca ai fost capabila sa-mi furi inima,spune si totul in mine se opreste.
„Oare am auzit bine?”
-Nu te uita asa la mine micuto,imi cere chicotind in timp ce eu il privesc ca trasnita.
Funcțiile mi se pun din nou in miscare o data ce vocea lui ma aduce cu picioarele pe pământ și inima in pieptul meu incepe sa-mi bubuie.
-Spune ceva,moldoveanco!ma îndeamnă Andras. Omul tocmai ti-a zis printre randuri ca te iubește,iar tu taci ca muta.
Continui sa ma uit la Stefan uimita de cele spuse chiar daca aud cuvintele lui Andras,iar el se ridica de pe bancuta cand vede ca nu sunt in stare sa scot un sunet.
Cand se postează in fata mea,imi prinde obrajii in palme si cu grija imi ridica usor capul.
Ma cutremur pe interior cand privirile ni se întâlnesc și simt stomacul cum mi se strange din cauza emoțiilor.
-Visez?intreb cu voce mica in vreme ce ochii lui privesc adanc in ai mei.
-Vrei sa fie un vis?raspunde in schimb.
„Nu! Nu vreau sa fie un vis,dar ar fi prea frumos ca sa fie asta realitatea.”
-Nu as vrea...soptesc si il vad pe Andras cum trece pe lângă noi si intra in bucatarie.
Intensitatea din privirea lui Stefan creste o data ce rămânem singuri,iar pielea se înfioară pe mine datorita felului patrunzator in care se uita la mine. Ochii lui imi dau impresia ca deja sunt goala in fata sa,iar lucrul asta ajunge sa ma sperie putin.
„Cum de e capabil sa vadă atat de adanc in mine? Cum de poate sa treacă cu atata usurinta de toate zidurile mele? Fiindca efectiv ii simt prezenta in mine.”
-Alexandra...susura si jur ca vocea lui cu toate ca e soptita,rasuna inauntrul meu cu ecou.
De parca mi-ar striga sufletul.
-Da?ingaim emoționată.
Lasa o mana sa alunece de pe obrazul meu si ma mangaie usor pe clavicula,apoi pe umar si in jos pe brat,pana cand ajunge in dreptul încheieturii. Imi ridica usor mana si imi pune palma pe pieptul lui,exact acolo unde ii bate inima. Simt muschiul cum pompează cu putere si respiratia mi se opreste cand inima mea se împotmoleste si ajunge pentru cateva secunde sa nu mai bata,apoi cand incepe din nou sa o faca isi potrivește ritmul cu cea din pieptul lui.
Datorita acestui lucru,emotiile ma complesesc mai tare si lacrimile incep sa-mi curga pe la coltul ochilor.
-Din prima clipa în care te-am văzut,inima mea a început sa bata pentru tine,spune pe un ton profund si mai multe lacrimi imi impanzesc privirea. Am știut ca te vreau din momentul in care mi-ai apărut în cale,continua si un nod enorm mi se formează în gat. Si nu m-am împotrivit deloc cand cu fiecare bataie,eu iti aparținem tot mai mult. Asa mi-am dat seama din prima cat ca ești de speciala. Fiindca ai produs o minune,zice si il privesc printre lacrimi în vreme ce abia reusesc sa respir. Iar eu știu ca la randul meu nu iti sunt indiferent,spune si incuviintez pe tăcute din cap,pentru ca nu sunt in stare sa articulez nici macar doua cuvinte.
Zambeste ca un inger si isi i-a mana calda de pe palma mea,apoi imi sterge incet obrajii.
-Tu...sopteste si isi apropie usor chipul de al meu,apoi continua. Imi bati in piept. Tu ai luat locul inimii mele. Esti cea care ma tine în viata. Pentru tine traiesc,inimioara.
Bufnesc intr-un plans cu suspine cand ii simt vorbele cum vin din adancul lui si ii inlantui gatul din pur instinct.
Bratele sale se strang cu grija in jurul taliei mele si clipesc des de cateva ori ca să nu-l mai vad ca prin ceata.
-Te iubesc,inimioara,spune si toata pielea se face de gaina pe mine. E prima oara în viata cand iubesc o femeie si imi doresc sa o fac pana la ultima mea suflare.
Cu degetele tremurand din cauza emoțiilor ce fac ravagii in pieptul meu,ii prind chipul in palme si fara sa mai gândesc,imi lipesc buzele de ale lui. Incep sa respir prin el o data ce începem sa ne sarutam,iar trăirile si sentimentele din mine se intensifica mai mult.
Simt cum ma topesc la pieptul său,iar valul de caldura ce radiaza din el si imi pătrunde pe sub piele ma face sa iau foc. Privirea mi se tulbura cand incepe sa ma sarute cu pofta,lingandu-mi cu atata desfătare interiorul gurii,incat simt cum genunchii incep sa mi se înmoaie datorita plăcerii.
O mana ii urca în parul meu si imi cuprinde ceafa in palma,tragandu-ma mai aproape de el,iar cealaltă ii coboara usor spre fundul meu si ma arcuiesc de spate cand ma prinde de o fesa si incepe sa o maseze usor.
-Stefan...soptesc printre săruturi,iar numele i se desprinde spre final cu un geamăt de pe buzele mele.
-Te iubesc,murmura,iar valul de caldura explodează in pieptul meu,răspândind fierbinteala in toate terminațiile mele nervoase.
-Cel mai mult,raspund cu voce incarcata in timp ce trupul imi arde infernal. Te iubesc cel mai mult,continui,iar ochii lui devin precum lava.
-Te iubesc cel mai tare,spune si mai ca nu-mi ies din minți cand ii aud din nou profunzimea din glas.
Gemetele lui guturale le simt cum vibrează in mine cand sarutul devine mai adanc si mai înflăcărat,iar eu suspin cand isi coboara cealalta mana pe spatele meu si ma prinde de fund.
Ma salta in brate si imi infasor imediat picioarele în jurul taliei lui. Inghit zgomotos cand ii simt erectia prin materialul blugilor de pe el si ii vad zambetul radiant cum ii strălucește in ochi din cauza zgomotului ce l-a produs înghițitul meu.
-Inimioara...sopteste,apoi imi prinde buza de jos intre dinti si o suge incet. As vrea sa te mai gust,dar dacă nu ma opresc,nu pot sa-ti promit ca am sa mai raspund de faptele mele,continua dupa ce rupe sarutul si trag o gura mare de aer in plamani.
Cu privirea fixata in a mea,intra in bucatarie,apoi merge spre baie in timp ce eu încerc sa-mi regăsesc suflul.
„Doamne! Ce sarut! Atat de dulce și totuși atat de carnal! E prima data cand sunt sărutata in felul asta! E prima data cand ma întâlnesc cu astfel de trairi ce se bat cap în cap si au o asemenea anvergura. E prima data cand un sărut reuseste sa imi faca mintea complet praf. Si e prima data cand in lumea reala întâlnesc lumina in starea ei pura. Normal Ale!!! Fiindca e prima data cand dai peste un inger. E adevărat ca ai mai cunoscut și alții,dar nici unul nu se compara cu el.”
Il privesc pierduta in vreme ce intra in baie și ma lasa jos din brate.
„Normal ca nimeni nu se compara cu el,fiindca doar unul a fost creat special pentru mine,iar numele lui este,Stefan...hmmm...iar acum stau și ma întreb dacă lucrul asta e o coincidenta sau nu? Pentru ca al doilea prenume al meu e,Ștefania. Predestinati? Hmmm...nu stiu ce sa zic,dar e minunat tot ce se întâmplă intre noi.”
-Spune-mi de ce voiai sa sacrifici pe unul dintre noi?ma scoate vocea lui din ganduri si in prima faza nu-i înțeleg sensul cuvintelor,apoi imi aduc aminte de vopsea si intorc capul spre bolul ce l-am lăsat pe marginea chiuvetei.
-Vreau sa-mi decolorez vârfurile si la spate n-am cum sa o fac singura. Am nevoie de ajutor,raspund,iar cand revin cu privirea asupra lui se uita la mine cu o spranceana ridicata.
-Inimioara,nu ma pricep la asa ceva.
Surad cand aud alintul cum se desprinde de pe buzele lui cu o anumita inflexiune in glas.
-Pai...nu e greu,doar uita-te ce fac eu la șuvițele din fata,iar tu trebuie sa faci același lucru cu cele din spate.
-Nu mai bine mergi la un salon?intreaba si clatin din cap.
„Nu imi permit sa merg la un salon.”
-Nu...raspund si il vad cum imi cercetează chipul cu privirea.
Din nou imi da impresia ca imi citește gandurile si clatin din cap.
-Daca nu vrei...atunci pot sa-l chem pe Andras sa ma ajute,spun si inspira adanc.
-O fac eu,doar ca imi e frica sa nu-ti stric parul,ofteaza. De ce vrei sa îl vopsești? E atat de frumos...
-Pentru ca vreau o schimbare,iar parul face parte din categoria schimbărilor ce chiar sunt vizibile de la o clipa la alta.
-Ok...zice incet. Explica-mi ce trebuie sa fac. Sper sa-mi iasă,altfel...
-O sa-ti iasă,il încurajez cand lasa cuvintele suspendate în aer. Nu e nimic complicat.
-Pentru tine poate nu e...dar eu cand vad cat de des iti este parul...
Chicotesc cand din nou lasa cuvintele in aer.
-Ma gândeam sa-l tund luna viitoare. Ziceam ca...de nu imi place ce-mi iese,numai bine am de unde sa tai.
-Ce?intreaba vexat. Nu!continua si prinde o șuviță intre degetele lui. Te rog nu iti tunde parul...imi cere si se uita la coada mea cu parere de rau in timp ce se joaca cu o șuviță intre degete.
-E doar par,zic si isi tinteste ochii verzi albastrui pe chipul meu,apoi ii mijeste putin.
-Imi place mult parul tău. Asa ca...sper sa nu dau rateu si sa-l stric. Altfel ma injur singur de mergi sa il tunzi din cauza mea.
Un zambet imi curbeaza buzele cand ii aud tonul morocănos si ma intind din instinct ca sa-l sarut pe buze.
-Promit sa nu-l tai si daca iese cacaniu in dungi,surad dupa ce imi apas gura peste a lui.
Rasufla usurat,apoi lasa șuviță de par sa ii alunece printre degete si se uita la bolul de pe marginea chiuvetei.
-Hai sa vedem ce talente ascunse posed,imi cere si ma umfla rasul cand il aud cat de zgomotos ofteaza.
-E doar un vopsit Stefan! Nu o operație pe creier.
Din nou mormaie cand vede ca ma amuza încordarea lui si inca o data ma intind sa il sarut.
-Te iubesc,zic,iar starea i se schimba imediat.
Ochii superbi incep sa-i strălucească si imi înhăța imediat gura. Ma saruta cu atat de multa dragoste,incat pieptul pe interior imi tremura,facandu-mi privirea din nou sa mi se încețoșeze.
-Cel mai mult,soptesc pe un ton incarcat.
Zambesc printre lacrimi cand il aud.
-Cel mai tare,ii jur,iar cand pune capăt sărutului,inspir adanc si ma intorc cu fata spre oglinda.
Imi sterg lacrimile,dupa incep sa-mi sortez șuvițele si ii arat lungimea ce mi-o doresc decolorata si la spate cand incep sa ma vopsesc in fata. Imi urmărește cu atenție fiecare mișcare,iar dupa ce termin partea din fata,ii pun pensula in mana si il indrum cum sa faca la spate doar ca sa-i fie mai ușor.
„Chiar daca nu am făcut eu liceul pe care mi l-am dorit,lucrul asta il am in sange. Fiindca de mica ma pensez singura,imi fac unghiile,ma machez si asa mai departe. Acum vad ca pot sa ma vopsesc singura si nu imi pare deloc greu. Atat doar ca la spate nu vad. As avea nevoie de inca o oglinda ca sa vad ce naiba fac. Dar cum nu dispun acum de una,a picat sarcina asta pe Stefan si nu-mi fac griji ca nu o sa-mi iasă bine. La ce cap are barbatul asta,sa dea cu pensula pe jumătate din lungimea parului meu nu e ceva greu de făcut. Si oricum nu o sa-mi rămână blond parul,fiindca am vreo 3 plicuri de nuantator ca sa dau pe deasupra și toate au culoarea mov. Pentru ca asa m-am gândit eu ca o sa se vadă bine dacă combin movul de la varfuri cu brunetul natural ce il am la rădăcini. Acum...om trai și-om vedea ce iese.”
 
*****
 
Dupa ce ies de la dus,imi privesc parul in oglinda si nu prea îmi dau seama dacă a ieșit cum trebuie sau nu. Se vede movul,dar pana nu se usucă cum trebuie n-am cum sa zic dacă imi place ce vad sau nu.
Imi i-au ochii din oglinda cand intind mana după un prosop si mi-l infasor in jurul taliei mele,apoi m-ai iau unul si imi prind parul in el. Imi i-au peria de pe etajera si ies din baie,apoi intru in dormitor. Il găsesc pe Ștefan intins pe pat,cu o mana sub cap si cu ochii la televizor.
Dormitorul in care stau e unul simplu. Pe peretele ce e fata in fata cu usa,se afla geamul,iar pe cel din stânga,exact in mijlocul lui lipit de el,este patul ce are cate o noptieră pe fiecare parte. Fata in fata cu patul,pe peretele drept,este o comoda ce are televizorul pe ea,iar in partea stanga cum intri,exact in continuarea usii,tronează un dulap cu 4 uși ce sunt făcute din oglinzi. Culorile ce predomina aici sunt cele de galben și crem,iar nuanțele de foarte multe ori reușesc sa ma calmeze.
-Buna,soptesc cand trec dincolo de prag si ma cercetează cu privirea.
L-am rugat sa aștepte aici dupa ce a terminat cu vopsitul parului meu,fiindca Andras a plecat de acasă. A zis ca are intalnire cu o gagica si nu stie cand se întoarce.
„Numai bine...asa pot sa ma bucur din plin de prezenta îngerului ce sta la mine in pat.”
-Cum a ieșit?intreaba vadit curios si se ridica in capul oaselor.
-Nu stiu...trebuie sa se usuce ca sa-mi dau seama.
-Si n-ai un uscător de par sau cum s-o fi chemând ala?intreaba si clatin din cap. Pacat ca e sambata,iar la ora asta nu stiu de unde as putea sa-ti cumpar unul,continua si interiorul mi se incendiaza imediat.
-Nu trebuie sa-mi cumperi nimic,aproape ca marai cuvintele.
Se incrunta putin cand ma aude.
-De ce te zburlesti de fiecare data cand vine vorba sa primești ceva?intreaba pe un ton precaut.
„Fiindca eu n-am primit niciodata ceva pe gratis! Mereu a trebuit sa dau cate ceva la schimb! A trebuit sa strang dupa maica-mea si sa fac curat zilnic,iar ea tot nu era multumita. Mereu imi scotea ochii pentru orice cacat. Si de multe ori a trebuit sa imi inghit cuvintele cand un brunet voia sa ma simt bine,desi mie nu îmi convenea ca-si cheltuia banii cu mine! Pentru ca ai lui spuneau ca nu-l meritam si uite asa am stat intr-o habar nu am ce si cum sa numesc chestia ce a fost intre noi,pentru ca eram iubiți in privat si străini in public. Iar pe deasupra a trebuit sa indur umilinte din partea oamenilor fiindca nu veneam dintr-o familie bogata și mereu țineau sa-mi amintească lucrul asta,ca sa nu cumva sa îndrăznesc sa atentez la banii lor,desi o durere in suflet aveam de ei,dar pe langa toate asta a mai trebuit sa stau și sa inghit vorbe grele venite din partea mamei ce tinea sa-mi amintească ca fara ea sunt un nimic si ca nu ma duce capul sa ma descurc in viata! Dar asta nu e tot! Fiindca pe langa toate asta,mai tinea sa ma informeze si ca doar o curva isi desface picioarele pentru bani sau ca sa primească ceva,fiindca credea ca am interese pentru ca vorbeam cu ala! Pentru ca in mintea ei iubirea pentru bani e chiar un sentiment,știi? Ea cu bani credea ca poate sa cumpere respectul sau increderea ori aprecierea oamenilor!! Am trait intr-un Iad pana sa ajung aici! Și de aia nu vreau nimic de la nimeni! Fiindca nu imi doresc sa mai fiu prinsa in Infern! Pentru ca mereu am plătit intr-un fel sau altul pentru orice lucru,înțelegi?! Ba mi se scoteau ochii,ba trebuia sa suport umilinte si vorbe ce erau destinate tot timpul sa ma facă sa ma simt ca ultimul om! IAR EU NU MAI VREU SA SIMT ASA CEVA!!!!”
-Dumnezeule!exclama in soapta si incremenesc cand il aud.
-Ce?intreb cu glas sugrumat si ma gandesc la ce naiba s-a putut întâmpla de reacționează asa cat timp eu am fost pierduta prin ganduri.
-Vino aici,imi cere cu glas scăzut si bate de cateva ori locul de langa el.
Ma oblig sa ma pun în miscare si las peria pe noptiera,apoi ma urc pe pat si ma pun în poziție turceasca.
Isi trece o mana prin șuvițele blonde si ma priveste preț de cateva clipe in tăcere.
-N-am sa-ti scot niciodata ochii daca am sa-ti cumpar ceva. Nu imi doresc sa te simți umilita sau inferioara mie daca am sa-ti dăruiesc vreun cadou sau vreo atenție,spune si respiratia mi se poticneste in gat cand il aud.
„Omul asta tocmai mi-a citit gandurile? Ca nu-mi dau seama!”
-Pof...poftim?intreb năucita si il privesc îngrozită.
-Ai gândit cu voce tare,inimioara,ma pune la curent și mai ca nu-mi inghit limba.
"Ce am făcut????"
-Esti atat de rănită incat n-ai mai realizat ca scoți cuvintele pe gura,raspunde intrebarii mele nerostite si ma prinde imediat de maini cand incep sa tremur. Shhhh...sopteste si ma trage la pieptul lui cand bufnesc intr-un plans cu suspine. Linisteste-te...imi cere. E bine ca ti-ai dat oful afara,micuto...acum știu ce se întâmplă cu tine și de ce te schimbi tot timpul la fata cand vine vorba de cumpărat cate ceva.
Ma cutremur la pieptul lui,fiindca nu imi doream sa afle asa ceva.
"Eu nu voiam sa stie de problemele mele!"
Incepe sa ma legene si sa-mi șoptească intr-una cuvinte liniștitoare in timp ce groaza imi îngheață sangele in vene,dar nu stiu prin ce minune cateva minute mai târziu,reuseste sa ma calmeze,iar cand lacrimile inceteaza sa-mi mai curga pe obraji,ridic usor privirea ca sa o întâlnesc pe a lui.
Nu găsesc pic de mila in ochii verzi albastrui,iar lucrul asta ma face sa respir usurata.
-Trebuie sa înveți sa separi trecutul de prezent,inimioara,imi șoptește cu glas bland. Trebuie sa nu mai acționezi automat. Daca o întâmplare din prezent te duce cu gândul la trecut,opreste-te putin si respira. Apoi invata sa distingi trăirile. Pentru ca aici si acum nu are nici o legătură cu ce a fost atunci si acolo,continua si imi explica exact ca la un copil mic. Învață sa trăiești în prezent,micuto. Cu totul in prezent. Cand ceva rau se trezește în tine,sa stii ca aparține trecutului,iar tu in prezent iti dorești schimbarea,nu?intreaba si incuviintez pe tăcute din cap. Atunci daca vrei lucrul asta,trebuie sa gândești cu mintea de acum si sa actionezi in consecinta. Nu sa te lași influențată de ce ai trăit sau cum te-ai comportat atunci ori ce ai simțit la vremea respectiva,înțelegi?
„Are dreptate. Eu am actionat acum exact cu trăirile si mintea din trecut.”
-Si cum pot sa fac asta?raspund in schimb. Pentru ca habar nu am cum pot sa opresc focul ce se aprinde in mine...e atat de copleșitor ceea ce simt cand totul se activează în mine,ingaim cu greu. Ma sufoca...
-Ai încredere în mine?raspunde in schimb.
-Da,zic fără sa stau pe gânduri.
Zambeste in coltul gurii cand vede cât de promt am răspuns.
-Atunci lasa-ma sa te rasfat. Lasa-ma sa-ti demonstrez ca exista si oameni ce pot face bine fără sa aștepte nimic in schimb. Lasa-ma sa te resetez. Daca mintea vede si un alt mod de abordare,o sa aibe parte de un scurtcircuit. Fiindca credințele ei o sa fie date peste cap,spune si din nou imi explica precum unui copil mic. Cand ceea ce trăiești în prezent o sa se bata cap in cap cu ceea ce a inmagazinat ea din trecut,o sa priceapa ca mai exista si alte cai de a reactiona inafara de cel ce l-a văzut,iar atunci o sa se producă declicul. Dar trebuie sa-ti dai voie sa primești...trebuie sa înveți sa primești,inimioara. Iar ca sa o poți face,ai nevoie de încredere. In primul rand în tine și apoi în ceilalți. Eu fac parte din categoria celor nu te-ar rani niciodata,asa ca nu trebuie sa te temi de mine. Înțelegi?intreaba si inghit cu dificultate.
-Ok...soptesc si da mulțumit din cap.
-Pentru început hai sa te rasfat cu un pieptănat,ce spui?intreaba zambind. E primul lucru ce mi-a venit în cap.
Surad fără sa vreau cand il aud.
-Suna bine,zic cu voce gatuita de emoție și ma intind dupa perie.
Mi-o ia din mana,iar inainte sa ma intorc cu spatele la el,ma saruta incet si dulce pe buze.
-Te iubesc cel mai mult,sopteste si din nou il privesc ca pe un inger.
„Cum poate sa ma înțeleagă? Si cum poate sa spună exact ceea ce trebuie si cand trebuie? Cum poate sa fie atat...dar atât de bun? Doamne...vezi ca ti-a cazut un inger din Rai! Dar dacă tot a aterizat in viata mea,promit sa il iubesc pana la cer si înapoi.”
-Te iubesc cel mai tare,zic cu voce incarcata,iar privirea ii devine atat de blanda,incat pieptul mi se umple de liniste si pace.
Întinde mainile si imi da jos prosopul din cap,apoi il lasa pe marginea patului si ma intorc cu spatele la el. Isi îndoaie genunchii si imi prinde trupul in prinsoarea lor,dupa incepe sa imi descalceasca fiecare șuviță de par.
Inchid ochii si ma relaxez,iar la un moment dat il aud cum chicoteste.
-Ce e?intreb cu ochii inca închiși.
-Sper sa nu te rușinezi,dar din cauza poziției in care stai...sopteste cu glas ragusit si strang mai tare din pleoape cand imi dau seama ca dulapul cu oglinzi se afla fix în fata mea acum si il ajuta pe el sa vadă tot ce e pe sub prosop fiindca eu stau în poziție turceasca.
-Doamne...soptesc si din nou chicoteste.
-Imi place ce vad,inimioara...susura in urechea mea,apoi isi coboara gura si ma saruta incet pe umar,dupa isi infinge usor dintii in pielea mea si un geamăt involuntar se desprinde de pe buzele mele.
Venele imi sunt inundate imediat cu dorinta cand ajunge cu mușcăturile in dreptul gatului si imi inclin capul intr-o parte ca sa-i dau mai mult acces. Ma musca de vena ce o simt ca-mi zvacneste cu putere si imi infranez imboldul de a ma zvarcoli cand poposește mai mult decat pot sa suport o atingere străină pe gat,iar cateva gemete grave ii fac pieptul sa vibreze cand ii suspin numele.
-Deschide ochii,imi cere si cu toată rușinea,ma supun dorinței lui.
Ii întâlnesc imediat privirea in oglinda,dupa vad cum a lui aluneca usor in jos. I-o urmăresc cu respiratia sacadata si inghit in sec cand observ cat de bine mi se vad labiile in reflexia oglinzii.
-Hmmm...gem de excitare,iar Ștefan lasa peria pe pat,apoi trage incet cu ambele mâini de prosop si tremur cand materialul pufos cade de pe mine si ajung sa stau lipita cu spatele de pieptul lui.
-Esti atat de frumoasa,inimioara...sopteste ragusit,iar dorinta o simt cum creste tot mai mult inauntrul meu.
Imi mut privirea de pe labiile mele ca sa ii caut ochii,iar cand dau peste verdele albastrui,mii de fiori incep sa-mi strabata trupul.
„Fir-ar...chiar urmeaza sa gust din Rai? Adică din adevăratul Rai? Doamne...eu chiar am sa ajung sa ma înfrupt dintr-un inger? Sfinte!!! Asta da vis împlinit!”
 
 
*****

Stefan:

Ale: