The black dragons

Daemon

  
  Micul lord o auzi pe sora lui mai mică cum țipa și plângea iar în toiul nopții. Oftă zgomotos și se ridică din pat, luând o lumânare aprinsă cu el. Ieși nervos pe ușa camerei lui și mearsă spre camera ei.
  Exact cum se aștepta, ușa camerei ei era păzită de două gărzi.

  - Dați-vă la o parte! ordonă el iritat.

  - Ne pare rău, milord, dar tatăl dumneavoastră, lordul, ne-a ordonat să nu vă lăsăm să intrați la sora dumneavoastră.

  - Câți ani are tatăl meu?

  Cei doi se uită puțin confuzi unul la celălalt, iar într-un final unul dintre ei îi răspunse.

  - 34 milord.

  - Și câți ani credeți că va mai domni de acum?

  - Să sperăm că mulți, milord, îi răspunse celălalt.

  - În orice caz, mai mult de câțiva ani nu va mai domni, și știți și voi asta, așa că dacă nu vreți să zburați din castelul acesta când voi ajunge lord, ați face bine sa mă lăsați să intru. Așa totul se va termina cu bine și nu va afla nimeni despre asta, zise pe un ton serios.

  Cei doi și-au aruncat din nou priviri confuze până când unul și-a făcut curajul să vorbească.

  - Prea bine, milord, dar nu vă vom lăsa nesupravegheat, zise deschizandu-i ușa.

   Pff...de ce mă ascultă doar când îi ameninț?

   Daemon era un copil inteligent, poate mult prea inteligent pentru vârsta lui. Se descurca de minune să joace oamenii pe degete după bunul plac.

  El a intrat în camera surorii lui rapid și s-a oprit în fața patului ei. 
  Când Riserya i-a văzut fața fratelui ei, luminată de focul lumânării pe care acesta o ținea, și-a șters lacrimile și a încercat să se oprească din plâns, dar tot îi mai scăpa câte un suspin.

   - De ce plângi așa tare, Riserya? o întrebă acesta nervos.

  - Daemon, iar i-am visat, zise fetița blondă din fața lui cu vocea tremurând.

  - Pe cine ai visat? întrebă acesta vizibil plictisit.

  - Pe Ceilalți, treceau de Zid și distrugeau tot, zise ea de parcă era pe cale să izbucnească din nou în plâns.

  - Ceilalți nu există, idioato! Acum taci și culcă-te la loc! se răsti el nervos, făcându-și sora să tresară ușor.

  - Dar...Daemon...mi-e frică, murmură ea.

  - Monștrilor nu le e frică, iar tu ești un monstru. Dacă mă mai trezești o singură dată, am să vin să-ți tai limba aia!

   - Dacă o să te atingi de mine, tata te va pedepsi, iar Balerion te va mânca, zise aceasta cu mai mult curaj în glas.

  - Poate, dacă dragonul tău nu ar fi ținut închis și ascuns de ochii lumii. Acum taci și lasă-mă să dorm. zisă acesta iritat și ieși din camera surorii lui, lăsând-o singură în întuneric.

  Daemon se îndrepta furios spre camera lui, unul din motivele pentru care o ura pe sora sa era dragonul ei, care, ar fi trebuit să fie al lui. Casa Blackfyre avea un ou de dragon, care a fost pus și în pătuțul lui. Oul de dragon se afla de vreo 20 și ceva de ani în Casa Blackfyre, deși era mult mai vechi, avea peste 100 și ceva. Bunica lor, Xiaena, îl găsise pe o insulă din Lacul Roșu, unde Silverwing își făcuse cuibul după ce se sălbăticise. Se spune că ar mai fi găsit două ouă lângă al lui Balerion. Unul l-a făcut cadou Regelui Jaehaerys al II-lea, iar altul l-ar fi vândut în Essos, deoarece ar fi avut nevoie de bani pentru a construi castelul.

  Mi-au spus că oul lui Balerion a mișcat și în pătuțul meu, dar degeaba dacă a ieșit în al Riseryei...Dacă nu ar fi dat unul dintre ouă, poate că acum aș fi avut și eu un dragon...

  De atunci, puiul de dragon a fost nedespărțit de ea, și nu lăsa pe nimeni să-l atingă în afară de ea, poate, uneori, pe el, dar asta când era numai el și Balerion, și nici așa fără să mârâie puțin la început.

  Nu, Balerion trebuia să fie al meu... gândi el strângându-și pumnul nervos.

  Dar în timp puiul a crescut și nu mai avea loc în castel. A trebuit să-i construiască un adăpost mai mare, în pivnițele castelului, unde să nu fie văzut. Dacă Regele Nebun ar fi aflat că acum există un dragon, ultimul dragon, l-ar fi luat fără doar și poate, așa că cea mai bună soluție a fost să-l ascundă pe Balerion, chiar dacă asta însemna să-i încetinească creșterea. La doar șapte ani, dragonul e suficient de mare să înghită o oaie cu totul.

   Daemon o ura pe Riserya pentru că i-a luat dragonul, îl ura puțin și pe Balerion, că nu a ieșit din ou mai devreme, în pătuțul său. Trebuia să recunoască, pe cât de mult îl ura, pe atât de mult îl admira.

  Numele nu e original, dar nu o pot învinovăți pe sora mea pentru asta, pentru că semăna mult cu Balerion al lui Aegon Cuceritorul: un dragon negru ca cerul nopții, ca cel al Casei Blackfyre, care scuipă niște flăcări negre, încât ai crede că sunt umbre, asta dacă nu te-ar arde, iar aripile lui, îl pot purta atât de sus, încât îl vezi la fel de mic ca pe o muscă. Păcat că trebuie să-l ținem închis, departe de ochii lumii.

  Deși dragonii când sunt închiși nu mai cresc asa de mult, Balerion tot era destul de mare în ciuda vârstei mici și a condițiilor de trai. Poate pentru că oul fusese descendent direct al lui Balerion. Silverwing era cea care făcuse oul lui Balerion, ceea ce-l face nepotul lui Black Dread.

   În cele din urmă Daemon ajunse iar în patul său și se culcă la loc, dar somnul îi fu tulburat din nou, de data aceasta de tatăl său. Tatăl său nu-l vizita decât dacă voia să-i vorbească neapărat, cu atât mai mult noaptea. Oare gărzile l-au anunțat despre vizita pe care i-o făcuse surorii sale în toiul nopții și de amenințările la adresa ei?

  Nu trebuie să menționez asta, poate că totuși e altceva...

   - Tată? S-a întâmplat ceva? întrebă acesta confuz.

  - Strângeți rapid lucrurile, trebuie să plecăm, îi zise acesta serios.

  - Să plecăm? Acum? De ce? Unde?

  - Da, plecăm într-o oră. Targaryenii au fost înfrânți, acum Robert Baratheon va fi rege, și cum noi suntem Blackfyre sigur nu ne va lăsa în viață ca să nu cerem dreptul la tron. O să locuim în Tyrosh de acum, zise tatăl său încercând să pară ferm, dar putea simți tristețea din vocea acestuia.

   Micul lord își strânsă trist tot ce avea mai de valoare și părăsi castelul de la Coasta Dragonului în care a copilărit, castelul pe care ar fi trebuit să-l conducă într-o zi. Era nevoit să fugă ca un laș, și asta numai din cauza tatălui său, care nu a vrut să lupte alături de Baratheon împotriva Targaryenilor...