The black dragons

Daemon

 
   Lordul Daemon s-a dus în bârlogul dragonilor, unde și-a găsit sora mângâindu-și dragonul și vorbind cu el:

  - Voi pleca pentru o perioadă, Bal, iar tu trebuie să rămâi aici să-i protejezi pe copii și pe dragoni în locul meu. Vreau să asculți de Daemon, și oricât de dor ți-ar fi de mine, nu vreau să vi. Dacă vreodată mă voi enerva, nu vreau să faci ravagii în locul meu. Vreau să rămâi un dragon bun. Și nu uita! Vânează doar animale sălbatice! zisă ea lipindu-și fruntea de a dragonului.

  - Ești gata? o întrebă fratele ei, iar ea tresări ușor când îl auzi.

  - Aproape...Am nevoie de niște sânge de dragon! zisă Riserya scoțând un pumnal din oțel valyrian și îl zgârie pe dragon cu el.

  Dragonul nici nu se clinti, abia simți zgârietura. Riserya adună sângele care i se scurgea din rană și îl strânsă în câteva sticluțe.

  - De ce ai nevoie de sângele lui? întrebă Daemon.

  - Ca să-l simt mai aproape de mine.

  - Sper că nu te apuci de magie neagră. Asta ți-ar mai lipsi la problemele pe care le ai.

  - Stai calm, frate, nu asta plănuiesc să fac cu sângele lui Balerion. Din contră, cred că mă va ajuta să mă controlez! zisă ținând mâna instinctiv pe borcănelul cu cenușă de la gât și își pupă fratele pe obraz.

  - Văd că vei lua cadoul meu cu tine, zisă Daemon privind borcănelul.

  - Nu e un simplu cadou, e tot ce mi-a mai rămas de la Viserys înafară de copiii noștri. Promite-mi că vei avea grijă de ei, Daemon!

  - Promit!
 
  - Bun...atunci cred că pot pleca...

  - De la ei nu vrei să-ți iei "la revedere"?

  - Dacă fac asta, nu o să mai pot pleca! zisă Riserya zâmbind amar, apoi își luă bagajul și plecă.
 
  Dragonul lui Rohanne zbură pe umărul ei și o linsă pe obraz, apoi zbură la picioarele lui Balerion, care răgea după Riserya să se întoarcă.

   Trecuseră câteva săptămâni de când plecase Riserya, iar Balerion încercase de mai multe ori să plece după ea. Daemon nu a avut de ales și a pus fierarii să-i facă niște lanțuri suficient de mari pentru dragon. A coborât în bârlog cu un cal proaspăt ucis și i l-a dat dragonului să-l mănânce. Cât acesta mânca, i-a prins lanțul de un stâlp solid al bârlogului, apoi a venit și i l-a prins la gât:

  - Îmi pare rău că trebuie să fac asta. Știu că îți va încetini din nou procesul de creștere, dar nu mi-ai dat de ales. Nu ai vrut să înțelegi de vorbă bună... Asta e pentru binele Riseryei și al tău! zisă Daemon plecând, iar când Balerion și-a dat seama ce se întâmplă, era prea târziu.

  A încercat să vină după Daemon, dar lanțul l-a oprit. A urlat la el subțire, ca plânsul unui copil și se tot smucea încercând să rupă lanțul. Daemon se opri în dreptul ușii și se mai întoarsă odată spre dragon înainte să iasă.

  - Voi avea grijă să primești mâncare și apă proaspătă zilnic. Nu vei simți foamea sau setea. I-am promis Riseryei că voi avea grijă de tine, dar cum aș putea face asta dacă tu ai pleca? Ai încercat de 9 ori în ultimele săptămâni să pleci, Balerion! De 9 ori! Nu voi permite să se întâmple și a 10-a oară! Ți-am oferit suficiente șanse să te îndrepți. Știu că ți-e dor de ea! Și mie îmi e, dar trebuie să găsească un leac pentru nebunia care a cuprins-o, și trebuie să o facă singură! zisă Daemon iar gratiile din fier se închisără în urma lui, lăsând dragonul singur și înlănțuit în propriul lui bârlog.

  La cină toți copiii stăteau tăcuți. Rohanne fusese de mult adormită de doica ei.

  - Când se va întoarce mama? întrebă Lucerya ridicând privirea din farfurie.

  - Mai bine nu s-ar mai întoarce... murmură Aegon jucându-se cu furculița în mâncarea de care nici nu se atinsese.

  - Nu spune asta, Aeg! zisă fratele lui mai mare oftând.

  - Ba o spun! zisă ridicându-se brusc de la masă. Nici măcar nu s-a deranjat să-și ia "la revedere" de la noi! zisă Aegon nervos.

  - Dacă ar fi făcut asta știi bine că nu ar mai fi putut pleca! interveni Viserys.

  - Tu să taci! Nici măcar nu ești fiul ei! țipă Aegon nervos și un cuțit zbură la câțiva centimetri de capul lui Viserys.

  - Am o viziune! își întrerupsă Daemon fratele, ridicându-se și el în picioare. Dacă nu încetezi în clipa asta și nu te retragi în camera ta să-ți revi, o să mori! zisă privindu-l serios în ochi. Și prevăd că mâine dimineață îți vei cere scuze de la fratele nostru, Aeg!

  - Nu-mi! Mai! Spune! Aeg! se răsti și vru să plece, dar se opri în dreptul ușii și privi în urmă. Nu uita cu cine ai împărțit 9 luni același pântec, frate! murmură nervos și părăsi încăperea.

  - Voi vorbi eu mai târziu cu el! zisă oftând lordul.

  - Mai bine nu ai face asta, ar face mai rău! zisă Daemon așezându-se din nou pe scaun.

  - Daemon, poți vedea când se va întoarce mama? întrebă Lucerya zâmbind ca să schimbe subiectul.

  - Am încercat, dar harul meu îmi arată doar ce pot schimba în viitor. Sunt unele lucruri care nu pot sau nu trebuie schimbate așa că nu le pot vedea. Dar sunt sigur că se va întoarce curând! îi zisă el zâmbind.

  - Până atunci, noi trebuie să ne gândim cum să luăm Tronul de Fier! interveni unchiul lui.

  - Dar când îl vom lua, cine va sta pe el? Daemon Blackfyre, sau Daemon Targaryen? întrebă Aemon, primind niște priviri confuze de la toți și apoi regretă că a pus o asemenea întrebare.

  - Fratele tău, bineînțeles! zisă Lordul Blackfyre.

  - Nu! interveni prințul. De vreme ce eu sunt încă minor, nu am suficientă experiență în a conduce un regat. În plus, a venit timpul ca pe Tronul de Fier să stea și un Blackfyre, așa că dacă vom reuși să cucerim tronul până să împlinim 18 ani, unchiul Daemon va conduce Cele Șapte Regate, și nu ca Rege Regent, ci ca Regele de Drept. Cu condiția ca în ziua în care voi împlini 18 ani să abdice și să-mi cedeze mie tronul, iar apoi îl voi face Mâna mea, și va putea conduce în continuare. Așa va fi un Blackfyre rege oficial, eu îmi voi ține promisiunea față de tatăl meu și voi deveni rege!

  - Un plan măreț, dar gândești prea departe în viitor, nepoate. Niciodată nu știi ce-ți rezervă viitorul: poate o să mor eu, poate o să mori tu, poate vom muri amândoi, sau poate unul din noi îl va trăda pe celălalt. Așa că sfatul meu e să nu-ți faci planuri în viitorul îndepărtat și să nu te încrezi în nimeni înafară de tine însuți! zisă Lordul ridicându-se de la masă și se retrasă în camera sa.