The black dragons

Daena

  

  Balerion ateriză în fața castelului, iar Daemon coborî cu ceva înfășurat în pelerina sa. Vărul ei venise în vizită la Driftmark, reședința Casei Velaryon, după atâta timp.
  Daena cum îl văzu, veni în fugă la el și-l luă în brațe.

  - Daemon, de ce nu ne-ai anunțat că vi? A trecut atâta timp de când nu ai mai trecut pe la Driftmark. Ce ai acolo?

- Am venit să las asta la voi, pentru că nu o pot duce la Dragoncoast. E posibil să mai am nevoie de ea în viitor, așa că vreau să ai mare grijă de ea, zisă Daemon dând la o parte pelerina și lăsând la iveală o oglindă superbă.

  - E minunată! Iar sticla reflectă atât de bine imaginea, mai clar decât oricare oglindă pe care am văzut-o vreodată. O voi ține în camera mea, zisă Daena zâmbind în timp ce-și aranja părul în oglindă. Unde ai găsit-o?

  - Daena, nu e o oglindă obișnuită, e un artefact magic! Trebuie să ai mare grijă de ea, și niciodată să nu lași lumina stelelor să ajungă la ea.

  Daena începu să citească rapid în gând inscripțiile în valyriana cultă de pe rama oglinzii.
 
  Dar aici zice că "numai când lumina stelelor va atinge această oglindă, mă voi arăta și voi fi la porunca celui care m-a chemat..."

  - De ce? Ce se întâmplă dacă ajunge lumina stelelor la ea? întrebă ea ridicând dintr-o sprânceană și făcu pe neștiutoarea.

  - Va apărea o entietate demonică în oglindă care va pretinde că te poate ajuta. Nu putem avea încredere în el. E un membru al familiei Soreyn, familie care era inamică cu Miretoma.

  - Și atunci, de ce l-ai mai adus aici? întrebă ea ridicând dintr-o sprânceană.

  - Dacă l-ar găsi altcineva și s-ar folosi de el să ne distrugă? întrebă Daemon cu mâinile în sân.

  - Hmm...Corect. Nu-ți face griji, oglinda ta magică ce ține inamicul antic al familiei noastre va fi în siguranță pe o insulă domnită de un Lord în vârstă de 11 ani, zisă Daena zâmbind.

  - Poate că trebuia să o las acolo...

  - Nu-ți face griji! Monterys, deși e Lord of the Tides, știe că dacă intră în camera mea fără să-i dau voie a încurcat-o. E singurul loc din Driftmark în care are interdicție, așa că oglinda ta va fi în siguranță la mine. În plus, m-am îndrăgostit de ea și de cât de bine îmi reflectă imaginea! zisă Daena admirându-se în oglindă, iar Daemon oftă.

   - Bineeee...o poți păstra, dar nu uita..

  - Da, da, să nu o pas la lumina stelelor. Când se întunecă voi pune un cearșaf peste ea, îl întrerupsă Daena.

   Krista apăru și ea de nicăieri și îi privi pe cei doi. Daena simțea tensiunea dintre cei doi frați... Krista încă nu-l iertase pe Daemon pentru ce-i făcuse, iar Daemon deși știa că făcuse ceea ce trebuie, tot se simțea vinovat.

  - Mda...Mă tem că nu pot rămâne prea mult. Dar dacă vreți, puteți veni cu mine la Dragoncoast, zisă Daemon.

  - Ooo, da! Mi-ar plăcea foarte mult! O să zburăm cu Balerion! zisă Daena entuziasmată.

  - Chiar trebuie să vin? întrebă Krista dându-și ochii peste cap.

  - Nu, dar mi-ar plăcea să mai petreci timpul cu noi.

  - Nu cred că restul familiei e de aceeași părere, se încruntă ea.

  - De când îți pasă ție de părerea lor? întrebă Daemon.

  - Hai, Kris! Vino și tu! Va fi amuzant! zisă Daena zâmbind.

  - Mbine...fie...

  - Yes! Mă duc să duc oglinda, să-i spun mamei că plecăm cu tine, și mă întorc imediat, zisă Daena fugind entuziasmată cu oglinda în brațe.

  Aș vrea să știu ce vor vorbi ei după ce am plecat...

  - Verișoara noastră e atât de...energică, auzi Daena vocea Kristei când intrase în castel.

  - E varianta mai activă a surorii ei, se auzi vocea lui Daemon, oftând, din oglindă. Îmi place să o am în preajma mea, deși e dureros. De fiecare dată când mă uit la ea, o văd pe Laena...De fiecare dată când mă uit la fiica mea, văd trupul rece și secat de viață și putere al Laenei...

  Nu pot să cred! Mi-am dorit să-i aud, iar oglinda mă face să-i aud? Chiar semăn atât de mult cu sora mea? Va fi interesant să țin oglinda asta la mine.

  - Cum reziști? Să o vezi în fiecare zi pe ce-a care ți-a ucis soția? întrebă Krista.

  - Cum am rezistat și încă rezist să o văd în fiecare zi și pe cea care mi-a ucis mama...Doar că nu-mi pot urî propria fiică...

  Stai...Daemon o urăște pe Riserya? Auzisem zvonuri că nu se înțelegeau când erau mici, dar acum par apropiați, nu pare să o mai urască. Nu înțeleg...

  Deși ar fi vrut să audă și restul conversației, Daena fu nevoită să lase oglinda în camera sa și să o acopere cu ceva. Se dusă la mama sa să-i spună despre plecare. Când termină tot ce avea de făcut, Daena se întoarsă la verii săi. Daemon și Krista erau pe spatele dragonului și o așteptau.

  - Sper că nu te superi dacă voi împrumuta câteva din rochiile vechi ale surorii mele. După cum vezi nu am avut timp să-mi fac bagajul! zisă Daena în timp ce se urca pe spatele lui Balerion.

  - E în regulă, atâta timp cât îți vin, zisă Daemon ridicând din umeri, iar dragonul își luă zborul.

  Senzația era uimitoare! Simțea vântul cum îi suflă părul, aerul era mult mai curat, iar lumea părea atât de mică de aici. Se simțea atât de liberă.

  Călătoria lor a durat câteva ore, iar cum au ajuns, au fost întâmpinați de Lucien și Harry Strickland. Daemon păru destul de uimit să-l vadă pe Harry acolo.

  - Harry, s-a întâmplat ceva? întrebă Daemon.

  Lucien și Comandantul Companiei de Aur se uitau unul la altul, apoi Harry își drese vocea și se întoarsă spre Daemon.

  - My Lord...Avem o...problemă...

  - Ce problemă? întrebă Daemon încruntându-se și se dădu jos de pe spatele dragonului, ajutându-le și pe ele să coboare.

  - A venit la noi un tânăr să ne ceară ajutorul într-un război...Și pretinde că este un Blackfyre! zisă Harry, iar Daena simți cum mâinile lui Daemon i se încleștară pe încheietură când o ajută să coboare și începuseră să-i tremure...