The black dragons

Riserya

 
   Ca în fiecare dimineață, Riserya se dusă în grădină să-i antreneze pe băieți. Fiecare avea câte două săbii de lemn, iar toți patru o atacau din toate părțile, însă încă sunt niște începători și le poate face față.
  Aegon încearcă să o lovească disperat cu săbiile, dar ea se ferește și îi parează toate atacurile. Este un băiat determinat și nemilos, dacă nu s-ar grăbi și ar fi mai calculat ar fi un luptător excelent. Aemon lovește rar, încet și unde trebuie, dar degeaba e precis dacă e milos. Daemon și Viserys cooperează, unul încearcă să o distragă, iar celălalt să o atace. Dacă nu ar fi trecut prin zecile de antrenamente cu Lucien și Daemon, acum ar fi lovit-o, dar a învățat să se ferească. Amândoi sunt luptători foarte buni, au tot ce le trebuie, dar le lipsește concentrarea. Dacă unul dintre ei e doborât, celălalt va verifica dacă cel căzut e bine și așa va fi doborât și el ușor.

  - Gata cu antrenamentele pe azi, deja sunteți plini de vânătăi, zisă Riserya înfigând săbiile în pământ.

  - Ce? Dar abia m-am încălzit! Sunt sigur că de data asta te pot lovi! zisă Aegon gâfâind.

  - Dacă antrenamentul s-a încheiat mă pot duce să-mi termin de citit cartea? întrebă Aemon.

  - Dansul Dragonilor? Du-te! Vei învăța niște strategii bune de acolo, zisă Riserya zâmbind și îi ciufuli părul, iar Aemon fugi în castel.

  - Hm! Aemon nu va ajunge niciodată un luptător dacă stă toată ziua cu nasul în cărți, zisă Aegon privindu-l disprețuitor.

  - Spre deosebire de tine, el era să mă lovească de câteva ori, îi zisă Riserya serioasă.

  - Pămpălăul ăla? Iar dacă erau săbii adevărate l-ai fi omorât de zece ori până acum, mamă! ripostă Aegon revoltat.

  - Nu vorbi așa de fratele nostru! îi zisă Viserys iritat.

  - Ciudat, nu-mi amintesc ca tu să fi fratele nostru, Viserys! zisă Aegon privindu-l cu ură.

  - Aegon! Ajunge! Poate că Viserys nu e fratele nostru de sânge, dar tot fratele nostru e! zisă Daemon nervos.

  - Într-o zi, "fratele nostru" ne va întoarce unul împotriva altuia și ne va ucide ca să ne ia tronul. Deja a început să ne despartă între noi! murmură Aegon nervos și își trânti săbiile jos.

  - Aegon, cereți scuze de la Viserys, acum! zisă Riserya nervoasă.

  - E în regulă mamă, o să-i treacă, zisă Viserys zâmbind.

  - Eu mă duc să mă antrenez SINGUR cu arcul, zisă Aegon plecând nervos.

  - Noi o să ne mai antrenăm împreună, zisă Daemon și el cu Viserys își luară săbiile.

  - Bine, eu mă duc să văd ce face sora voastră, zisă Riserya zâmbind și plecă.

   Voia să se ducă la Aegon, să îi spună cât de mult îl iubește și că el va ajunge cel mai bun luptător dintre toți. El putea învăța să devină calculat, dar Aemon nu putea învăța să devină nemilos și nici Daemon cu Viserys nu puteau învăța să renunțe unul la celălalt, în schimb Aegon era un dragon singuratic, independent, și asta îi va salva viața într-o zi. O durea că trebuia să fie mai distanță și mai rece cu el, dar nu voia ca acesta să se atașeze prea mult de ea, pentru că în ziua când va muri, o va lua razna... Deja își face griji pentru ziua în care va muri Viserys și spera ca ziua aceea să fie cât mai departe în viitor.

  Riserya intră în camera Luceryei și o găsi recitând câteva poezii.

   - Mamă! zisă ea fugind să o ia în brațe pe Riserya. Gata cu antrenamentele? Cum s-au descurcat frații mei.

  - S-au descurcat mai bine decât data trecută, dar să nu le spui, li se va urca la cap, zisă Riserya râzând și ținând-o în brațe. Corpul Luceryei era rece, iar mâinile ei o înghețau. Dacă nu îi curgea foc prin vene ar fi ajuns stană de gheața de mult.

  - Mă poți învăța să cos? o întrebă Lucerya privind-o cu ochii ei albaștrii ca gheața.

  - Mi-ar fi mai ușor să te învăț să te lupți, nu mă prea pricep la cusut, zisă Riserya râzând.

  - Eu mă pot lupta și fără arme. Pot crea ziduri de gheață, țepușe sau săgeți. Pot îngheța oamenii doar atingându-i, nu-mi mai trebuie săbii și alte lucruri din astea! zisă Lucerya dându-și ochii peste cap.

  - Dar nu poți lăsa lumea să afle asta, te-ar acuza de vrăjitorie, zisă Riserya serioasă.

  - Nu e vrăjitorie, e doar un blestem. Mă înveți să cos sau nu? întrebă ea râzând.

  - Te învăț! zisă Riserya râzând.

  Îi era greu să-și împartă timpul în mod egal la toți cinci, să se ocupe și de problemele de război și să asculte și plângerile oamenilor. Seara, când voia să se odihnească și ea, îl găsi pe Viserys în camera ei.

  - Ce e? întrebă ea plictisită.

  - Cum adică ce e? Ce e cu tonul asta? Sunt soțul tău, regele tău! Nu crezi că merit și eu puțin respect?

  - Nu crezi că merit și eu puțină odihnă? Nu e ușor să antrenezi patru băieți în același timp, să nu-i lași să se ia la bătaie între ei, să înveți o fetiță să coase, să te ocupi de probleme de război și să asculți problemele tuturor! Tu ce ai făcut toată ziua, "Înălțimea ta"? întrebă ea nervoasă, făcând o reverență.

  - Vin de două ori pe an, maxim trei ori! Și nici atunci nu îți petreci timpul cu mine! Spune-mi! Ți-ai găsit pe altcineva, nu?

  - POFTIM? întrebă ea șocată, neștiind dacă să râdă sau să-l dea cu capul de pereți.

  - Cine e? E Daemon? Vreun bogătaș? Vreun menestrel? Sau e vreun actor?

  - Viserys! Ești nebun? Nu am timp nici să respir, iar tu crezi că am timp să-mi fac amanți?

  - Mă mai iubești? întrebă el încercând să se calmeze.

  - Normal! Te voi iubi mereu! Până în ziua în care voi muri, o să te iubesc! zice ea luându-l în brațe.

  - Dacă aș muri, ce ai face? murmură el strângând-o în brațe.

  - Ce e cu întrebarea asta?

  - Doar răspunde-mi...

  - Aș provoca foc și sânge, aș purta numai negru, aș fi distrusă...Așa că te rog, nu muri...

  - M-ai înlocui?

  - Singura persoană pe care o iubisem la fel de mult cum te iubesc pe tine e moartă, deci nu, nu te-aș putea înlocui.

  - Pe cine ai iubit la fel de mult? întrebă el nervos.

  - Pe cel mai bun prieten al lui Daemon, antrenorul nostru, singurul care mi-a fost alături și m-a apărat de fratele meu, Lucien Mirren...murmură ea.

  - Deci dacă acest Lucien ar fi trăit, m-ai fi înlocuit fără să stai pe gânduri?

  - Nu, normal că aș fi avut remușcări și regrete, pentru că te iubesc, dar sincer, dacă Lucien ar fi trăit, probabil nu aș fi ajuns să te cunosc pe tine și să te iubesc.

  - O să vi la nunta lui Daenerys? întrebă el ca să schimbe subiectul.

  - Nu...Am da de bănuit...

  - Pot dormi cu tine în seara asta? întrebă șoptindu-i la ureche.

  - Normal, regele meu.