The black dragons

Lucien

   Și azi, 15 noiembrie 2018, avem capitol special, din perspectiva celui mai special personaj, pentru că e ziua lui Lucien Mirren! La mulți ani, Lulu ❤❤❤ Până și codul meu de la telefon e 1511 de aproape 3 ani. Vă las să reflectați la această informație și ce înseamnă ea :)))

  Riserya și Demon se uitau la el ca la o fantomă, de parcă nu le-ar veni să creadă că e viu.

  - Nu se poate! Lucien Mirren e mort! zisă Riserya râzând forțat.

  - Am văzut cu ochii noștrii când a murit! zisă Daemon 

 - Nu am fost eu, zisă Lucien.

  - Cum adică? întrebă Daemon ridicând dintr-o sprânceană.

  - Băiatul pe care l-ați văzut ucis...nu eram eu...

  - Dar cine era? întrebă Ris.

  - Un sclav, un orfan din Tyrosh, nu-l cunoșteam.

  - Totul are sens...murmură Daemon.

  - Ce? întrebă Riserya.

  - Nu ne-au lăsat să ne apropiem...era confuz și plângea...tata a zis că băiatul ăla nu a însemnat nimic pentru el...a zis că nu mă credea atât de prost...Pentru că nu era Lucien!

  - Lordul Aenar m-a exilat cu tata. Nu a vrut să mă omoare...nu a putut. Dar a știut că, dacă știți că trăiesc, mă veți căuta.

  - De ce...De ce nu ai venit până acum? De ce ai așteptat atât? întrebă Riserya abținăndu-se să nu plângă.

  Off...Ris...mereu încerci să rămâi așa puternică în fața mea...

  - Când am aflat de moartea lui Aenar, am aflat și că erați căsătoriți...Nu am vrut să vin și să distrug totul, dar cum am aflat de ruperea căsătoriei, am și venit.

  - Dacă într-adevăr ești Lucien, zi ceva ce numai el ar știi! spusă Riserya încruntându-se.

  - Ca "în dragoste și război nu există reguli ca să pot trișa"?

  Riserya rămasă blocată câteva secunde, apoi se ridică de pe tron și veni în fugă să-l ia în brațe. Îl strânsă cu putere și se abținu să nu plângă:

  - Ești un idiot! Știi asta? întrebă ea cu vocea tremurândă și cu fața afundată în pieptul lui.

  - Da...știu...murmură strângănd-o în brațe.

  Demon se ridică de pe tronul lui și se apropie încet de ei. Când Riserya îi dădu drumul, și el îl cuprinsă în brațe și îl strânsă cu putere.

  - De atâtea ori am vrut să mă întorc în ziua aceea și să văd cum s-a întâmplat totul, dar mi-a fost prea frică... Dacă n-aș fi fost un fricos... Poate te-ai fi putut întoarce mai devreme...

  - Nu e vina ta...Nu aveai de unde știi! zisă Lucien zâmbind și-l bătu pe umăr. Trebuie să vă dau ceva! zisă scoțând din haină o scrisoare veche pe care era sigiliul Casei Blackfyre. E de la Lordul Aenar. A scris-o înainte să mă exilexe și mi-a zis să v-o dau când voi știi că trebuie să mă întorc la voi, spusă întinzându-i scrisoarea lui Daemon.

  - Citește-o tu, Ris! Tu erai copilul lui favorit! spusă Daemon scârbit și i-o dădu Riseryei, care o deschisă și începu să citească.

  - "Daemon și Riserya,

   Dacă ați ajuns să citiți această scrisoare, sunt mândru de voi! Înseamnă că unul dintre voi, sau chiar amândoi, ați reușit să scăpați de milă și să mă ucideți. Mila e un sentiment ce ne aduce moartea, de aceea am vrut ca voi să nu o aveți și șă nu o arătați nimănui. Nu l-am ucis pe Lucien, deși probabil ați aflat asta deja dacă citiți scrisoarea. Nu știu însă dacă ați aflat că e vărul vostru...Probabil tu, Daemon, știai că Lucien are și el sânge de Miretoma. În orice caz, nu am vrut să vă spun asta vreodată cât am trăit ca să nu vă influențeze alegerea, dar v-am iubit pe amândoi la fel de mult."

  - Asta e o glumă? întrebă Daemon luându-i scrisoarea să o citească.

  - Nu...E scrisul lui tata...

   - Tata nu ar zice asta! spusă Daemon sceptic.

   - Nu ar spune-o, dar ar face-o. Chiar ne-a iubit, Daemon. Eram copiii lui...

  - Da, și ne-a ascuns că Lucien e vărul nostru, că i-a înscenat moartea, și ne-a manipulat în așa fel încât să-l ucidem doar ca să scăpăm de milă? Ție ți se pare normal?

  - Nu, dar ăsta era Lordul Aenar, zisă Lucien.

  - Lasă-l pe Aenar, spune-ne ce ai făcut în tot acest timp, zisă Daemon întorcându-se spre Lucien.

  - Sunt multe de spus, vă voi spune toate detaliile, dar pe scurt, am fost cu tata în Nord și l-am slujit pe Lordul Eddard Stark, ne-am dus cu el în Kings Landing când a devenit Mâna Regelui, tata a fost ucis încercând să-l apere, iar eu am fost nevoit să-i slujesc pe Lannisteri după moartea Lordului Stark.

  - Cum ai reușit să părăsești capitala?

  - Sunt multe metode să părăsești capitala pe furiș, chiar și în timp de război, zisă el privind-o pe Ris.

  După atâția ani, mi se pare mai frumoasă ca oricând, dar și mai tristă.

   - Vă las puțini singuri, spusă Daemon plecând.

  - În tot acest timp...Am crezut că ești mort...Și am crezut că e numai vina mea...

  - Chiar dacă aș fi fost mort, nu ar fi fost vina ta.

  - Ultima oară când te-am văzut, m-ai sărutat...

  - Aș putea face asta și acum, dacă și tu ți-ai dori-o.

  - Nu are sens...Au trecut atâți ani... Eu m-am schimbat mult, în rău, am patru copii, sunt văduvă...Tu sigur ai fost cu atâtea femei, ai avut atâtea iubite. Cine nu te-ar iubi? Un cacaler chipeș, curajos și bun...Mă mir că nu ți-ai întemeiat o familie.

  Lucien se apropie de ea, iar când ajunsă în dreptul ei îi cuprinsă fața în palme:

  - Fiecare femeie cu care am fost, de fiecare dată când am sărutat o fată, am făcut-o cu gândul la tine. Tu ai fost, ești, și vei fi mereu marea mea iubire, Ris, indiferent cum ai fi! zisă el și o sărută, ea ezitând câteva secunde, după care îi răspunsă.