The black dragons

Daenerys

 
   În Qarth nu primise ajutor de la nimeni ca să se poată întoarce în Westeros, dar vrăjitorul Pyat Pree îi promisese că dacă merge în Casa Nemuritorilor va primi răspunsuri și va vedea lucruri care s-au întâmplat, sau care urmau să se întâmple.

  - Khaleesi, lasă-mă să te însoțesc să te pot apăra! zisă Rakharo.

  - Trebuie să intri singură, mamă a dragonilor! îi zisă vrăjitorul.

  - Voi merge singură, zisă Dany, punându-l pe Drogon pe umărul său.

  Puiul de dragon sâsâi și scoasă fum pe nas. Daenerys se afla la intrarea în tunelul de piatră, ce era așa zisul Palat de Praf, și se pregătea să intre, când vrăjitorul îi zisese:

  - Mereu să intre pe ușa cea mai din dreapta și să urci scările. Niciodată să nu cobori și să nu intrii în alte camere, altfel nu vei mai ieși de acolo...și zicându-i astea, Dany intră.

  Făcu în tocmai cum îi spusese vrăjitorul: mereu intra pe ușa din dreapta și urca scările. Urcase atâtea scări încât o dureau picioarele și auzea tot felul de șoapte ce îi ziceau "o trădare pentru sânge...una pentru aur...una pentru iubire". Drogon devenea neliniștit pe umărul ei, iar în camera în care intrase, văzuse un bărbat, care i se păruse că era Viserys, dar era mai înalt ca el. Era împreună cu o femeie care ținea un prunc în brațe.

  - O să-i scrii un cântec?

  - Nu e nevoie, are deja un cântec. E prințul care a fost promis, cântecul lui e cântecul de gheață și foc. Dar trebuie să mai fie unul. Dragonul are trei capete... zisă așezându-se lângă fereastră și începu să cânte la harpă.

  Viziunea dispăru încet și fu înlocuită de alta. Riserya era pe patul nașterii, iar Viserys era lângă ea și țineau tripleții în brațe.

  - Daemon, după fratele meu și Daemon I Blackfyre.

  - Aegon...după Aegon Cuceritorul și primul născut al lui Daemon I.

  - Aemon...după geamănul lui Aegon Blackfyre... și Maester Aemon, ultimul Targaryen după tine și sora ta.

  Atât reuși să audă din discuția lor înainte să dispară și în locul lor să apară un dragon din cârpe pe bețe, ce era aclamat de mulțime. Această viziune dispăru și ea rapid, fiind înlocuită de alta: un dragon negru, ce părea al Riseryei, cel mai mare și puternic dragon pe care Dany îl văzuse, era tras la fundul mării de un dragon marin de cel puțin trei ori mai mare ca el, care-l făcea să pară mic și nesemnificativ, chiar slab, în comparație cu el.

  Apoi îl văzu pe Viserys, implorând-o să-l iert, și un băiat furios, ce semăna atât de mult cu fratele ei în copilărie, cu ochi liliachi și păr auriu-argintiu, care plângea într-o pădure și lovea un copac cu sabia, jurând să-i ucidă pe toți.

  Într-o sală era un rege mort pe un tron, cu cap de lup, iar toată sala era plină de oameni morți.

  Apoi văzu un castel negru cu dragoni din piatră, iar în fața sa cerul era brăzdat de flăcări de diferite culori și dragoni care se luptau între ei: dragoni negri, verzi, auriu și albastru, roșu... Cerul era împânzit de un curcubeu de flăcări și de urletele fioroase ale dragonilor care se luptau cu înverșunare.

  Drogon sâsâi pe umărul ei și o zgârie, făcând-o să se trezească din viziune.

  Când își reveni, continuă să meargă până ce ajunsă în camera nemuritorilor, un loc întunecat, cu o masă în mijloc în jurul căreia se aflau niște persoane atât de învârstă încât păreau moarte. Când vorbeau, gurile nu li se mișcau, ci îi auzi vorbind de parcă ar fi fost niște șoapte în capul ei.

  Când niște umbre începură să o atingă, Drogon zbură pe masă și scuipă foc, arzând trupurile nemuritorilor. Dany fugi din încăpere, iar când văzu lumina soarelui fugi disperată într-acolo.

  Afară, Pyat Pree o aștepta furios cu un pumnal în mână.

  - Târfo! Ce ai făcut? întrebă el vrând să o înjunghie, dar nu apucă, pentru că un bici i se înfășură în jurul mâinii în care avea pumnalul și îl scăpă.

  Ser Jorah, Jhogo și Rakharo îi veniră în ajutor și îl opriră pe vrăjitor.

  După întâmplarea asta, nu mai era văzută bine de qartheeni, iar Xaro tot insista că trebuie să plece, că s-a săturat să o mai întrețină.

  Era în port cu Ser Jorah, tot căutând o corabie pe care să o poată cumpăra și care să-i poată lua pe ea și oamenii ei, dar ori erau prea mici, ori erau prea scumpe.

  În timp ce Ser Jorah vorbea cu un negustor, o fetiță veni la ea și îi dădu o cutiuță de lemn.

- Pentru mine? întrebă Dany zâmbind și luă cutia în mână.

  Când o desfăcu, din ea ieși o manticoră, care era gata să o înțepe cu acul veninos, dar un străin i-o aruncă din mână și înfipsă un pumnal în ea.

  Ser Jorah veni cu intenția de a-l ataca. Probabil a crezut că a încercat să mă rănească.

  - Nu, nu-i face rău! M-a salvat! îi zisă Dany.

  Ser Jorah se uită la ea și își pusă sabia în teacă.

  - Cui îi datorez mulțumiri? întrebă Daenerys, iar străinul își dădu jos gluga de o avea pe cap.

- Sunt Ser Barristan Selmy, și am venit să te slujesc, regina mea! zisă bătrânul cavaler, plecând genunchiul în fața ei.