The black dragons

Daenerys

 

  Daenerys citea cu voce tare în fața consilierilor scrisoarea pe care tocmai o primise.

  - "Riserya Blackfyre și fiii ei uzurpatori au plecat să cucerească Dragonstone. Aceasta a recunoscut în fața sfătuitorilor și a fiilor ei că ea l-a ucis pe soțul tău, Khal Drogo, și că are de gând să te ucidă și pe tine. A zis că știe că vei veni pe Dragonstone și că ați fost prietene. Te va primi, întradevăr, cu brațele deschise, dar după festinul dat în cinstea ta, te va ucide pe tine și oamenii tăi. În ochii ei sunteți cu toții niște criminali, iar obsesia ei de a executa toți criminalii e bine cunoscută. Te implor să ne salvezi de Regina Nebună și bastarzii ei cruzi. Riserya și fiii ei sunt niște vrăjitori periculoși, care fac abuz de puterile lor și trebuie să îi oprești înainte ca regatul să plătească cu sânge și foc.  Semnat, Krista Waters." citi ea, lăsând scrisoarea jos.

  - Daemon Blackfyre a legitimat-o pe sora sa. Acum Krista este o Blackfyre, nu o Waters. De ce s-ar mai semna Waters? întrebă Varys.

  - Ca să ne câștige încrederea. Sună mai bine ca un Waters să trădeze un Blackfyre, decât tot un Blackfyre. Și de unde știm că este chiar ea? întrebă Barristan Sellmy.

  - Cine altcineva ar avea acces la sigiliul Casei Blackfyre? întrebă Daenerys, arătându-le sigiliul de pe epistolă.

  - Întradevăr, și eu am auzit zvonuri că actualii pretendenți Blackfyre ar fi căpătat puteri magice inimaginabile, și să nu uităm de dragonii lor. În plus, un lucru este foarte suspect. Nu pot găsi "păsărele" în Dragontown sau Coasta Dragonului. Toți refuză să-l trădeze pe Daemon, susținând că este cel mai bun rege pe care l-ar putea avea și că ei nu mușcă mâna care-i ajută. Nu știu dacă spun asta că-l iubesc pe Daemon Blackfyre și chiar cred în el, sau dacă se tem de el, spusă Varys.

  - Am 3 dragoni, dothraki și Nepătații de partea mea. Să nu uităm de Oamenii de Fier, Casele Martell și Tyrell, zisă Daenerys sigură pe ea.

  - Iar ei au 6 dragoni, niște oameni care par la fel de loiali ca ai tăi, și dacă e să credem sursele îndepărtate, au Compania de Aur, Casa Velaryon și au cucerit Capătul Furtunii, alături de nepotul tău, zisă Tyrion.

  - De ce nepotul meu li s-ar alătura lor, ci nu mie? întrebă Daenerys.

  - Se pare că Prințul Aegon s-a îndrăgostit de sora mai mare a Lordului Monterys Velaryon. Deși când am vorbit ultima oară cu el părea foarte sigur că se va căsători cu tine, răspunsă Tyrion.

  - Ți-au luat Dragonstone când erai ocupată cu Meereen-ul, l-au vrăjit pe nepotul tău să fie de partea lor pentru a avea mai multă susținere, ți-au ucis soțul și acum vor să te prindă în capcană, khaleesi! zisă Ser Jorah.

  Tot am trăit cu speranța că poate nu Riserya a fost în spatele tuturor relelor din viața mea, că poate ea nu avea defapt nicio vină și că încă e prietena mea, dar se pare că m-am înșelat...

  - De ce ne-am încrede, mă rog, în această Krista Waters? întrebă Tyrion. De unde știm că nu ne întinde de fapt o capcană? întrebă el și se așternu liniștea.

  - Și ce ar trebui să facem? întrebă Daenerys.

  - Propun să încercăm să mergem la Dragonstone sub semn de pace. Dacă cumva se arată vreo tentativă de atac, acționăm. Și nu-ți face griji în privința magiei lor, Înălțimea Ta. Voi face rost de ceva ce-i va opri...ceva unic, din Asshai! zisă Varys.

 
   Erau încă pe corăbi, plecaseră de ceva timp, iar în zare se vedea Piatra Dragonului. Exact cum scrisese Krista, Riserya Blackfyre îi aștepta cu brațele deschise. Totuși, doi dintre fii ei zburau cu dragonii pe cer, cercetându-i cu atenție. Un dragon era roșu cu auriu, și era foarte sus, înspre Est. Celălalt era verde ca Rhaegal, doar că în loc de burta și coarnele de bronz, al acestuia erau un verde deschis. Era la o altitudine mai joasă, în Vest. Ambii dragoni păreau mai mici decât Viserion și Rhaegal, sau poate de aceeași mărime, dar în niciun caz mai mari.

  După ce au ancorat toate corăbiile și a ajuns pe mal, Daenerys și-a trecut degetele prin nisipul umed.

  Chiar sunt pe Dragonstone, locul unde m-am născut!

  - Dany? auzi o voce ce părea familiară.

  Când ridică privirea, o văzu pe Riserya Blackfyre, mai robustă și matură decât atunci când o văzuse ultima oară, dar cu același zâmbet mămos...

  Ori se preface foarte bine, ori chiar nu plănuiește să mă rănească...gândi Dany zâmbind.

  În capătul scărilor de piatră ce duceau spre castel, mult în spatele Riseryrei, se vedea un tânăr, care semăna izbitor de mult cu fratele ei, Viserys, la vârsta de 15-16 ani. Dar spre deosebire de fratele ei, tânărul avea o adevărată aliură de rege și o privea nesigur.

  Apoi de după castel își făcu apariția el, imensul dragon negru, răgând la ei. Dragonul care ucisese atâția dothraki de-ai ei ca să-l ia pe Viserys, care probabil ar fi ucis-o și pe ea, care putea să jure că răgetele lui au sunat ca și cuvântul "criminal".

  Dragonul ăsta e de aproape 3 ori mai mare ca Drogon...Dragonul ăsta mi-a ucis oamenii...pentru el sunt o criminală, pentru Riserya sunt o criminală...

  Apoi se uită iar spre fiul ei ce-l mare, care încă o privea de la distanță, rece, nesigur...cu ură...

  Pentru fiii ei sunt un obstacol. Krista avea dreptate, e o capcană! Odată ce pășesc în castelul ăsta, fiii ei or să mă omoare! gândi Dany și îi pieri zâmbetul.

  - Arestați acești rebeli Blackfyre!  ordonă ea.