The black dragons

Aemon

  Când el și frații lui au aterizat cu dragonii în curte, au găsit-o pe mama lor distrusă.

  Clar s-a întâmplat ceva rău...Furtuna de mai devrene cred că de ea a fost provocată.

  - Mamă, ce s-a întâmplat? o întrebă Aemon îngrijorat și cum coborî de pe spatele lui Sunryse, fugi în brațele ei.

  - Vă voi spune în castel...chemați-le și pe surorile voastre...murmură ea pe un ton rece și plecă, dându-i drumul.

  Mama...niciodată nu a fost așa distantă cu mine...Ce s-a întâmplat atât de rău?

  Aegon îl privi pe Lucien, așteptând un răspuns.

  - E legat de unchiul vostru... le șopti el înainte să o urmeze pe Ris.

  - Balerion e aici...murmură Daemon.

  - Unchiul Daemon o fi rănit? întrebă Aemon.

  - Problema e...că nu-i simt prezența, zisă Daemon mai mult pentru el.

  - Vrei să spui că el nu s-a întors l-a Dragoncoast, nu? întrebă Aegon, iar fratele lor tăcu câteva secunde.

  - Eu mă duc după Lucy...Voi duceți-vă după Rohanne și Shannara, le zisă el sec și plecă.

  - Du-te tu după Rohanne! îi ordonă Aegon plecând.

  - Să știi că mă duc pentru că așa vreau eu, nu pentru că așa mi-ai zis tu! se răsti Aemon, dar când trecu un pumnal pe lângă urechea lui înghiți în sec.

  - Ai zis ceva? strigă Aegon depărtându-se.

  Deși era cu spatele, putea să jure că fratele lui acum zâmbea.

  Dacă l-aș zgâria cu un pumnal otrăvit nu ar mai zâmbi...niciodată...Într-o zi îl voi otrăvi și îi voi da antidotul abia în ultimul moment. Așa poate că mă va respecta mai mult! gândi Aemon în drum spre camera surorii lui. Când ajunsă bătu ușor la ușă.

  - Intră! strigă Rohanne dinăuntru, iar el intră.

  - Ooo! Aemon! Chiar cu tine voiam să vorbesc! Încerc să creez o nouă otravă pe baza sângelui meu. Se pare că sângele...

  - Ro, vorbim mai târziu despre otrăvuri. Mama vrea să vorbească cu noi...acum! o întrerupsă el.

  - S-a întors tata? întrebă ea zâmbind.

  - Nu...dar cred că are legătură cu el, zisă Aemon, iar zâmbetul lui Ro pieri.

Aceasta se ridică și se îndreptă grăbită spre sala tronului.
  Toți erau deja acolo. Aemon nu-și dădu seama când timpul trecu atât de repede.

  - Trebuie să vă spun ceva, dar nu știu cum...începu mama lor.

  - Spune-o și gata! zisă Aegon cu mâinile încrucișate.

  Dacă toți am fi atât de indiferenți ca Aegon, viața ar fi mai ușoară, gândi Aemon dându-și ochii peste cap.

  - Balerion s-a întors...Dar Daemon nu...Și mă tem că...a pățit ceva...zisă Riserya cu voce tremurată.

  - Noi credem că...Viserys ar fi acum Lord Blackfyre...zisă Lucien.

  Nu se poate...Oare unchiul Daemon chiar poate fi mort?

  - Nu! Nu se poate! zisă Lucerya plângând și căzu în genunchi, iar Daemon o luă în brațe. Tata nu poate fi mort! suspină ea și în cameră se lăsă un frig cumplit.