The black dragons

Laena

  

    Când deschisă ochii, era înconjurată de străini cu ochii negrii și mov. Nu știa unde se afla, sau ce se întâmpla. Privi îm jurul ei panicată, apoi văzu o tânără ce semăna cu Riserya, dar era mai în vârstă decât și-o amintea ea. În plus, avea și ea ochii negrii. Lângă ea, îl recunoscu pe Daemon, chiar dacă era schimbat. Părea slăbit, nu mai era tânărul de 17 ani care a stat lângă ea până și-a dat suflarea, dar privirea lui, sufletul lui...era același.

  - Daemon? șopti ea speriată, apoi fugi și îl luă în brațe.

  Cei doi plângeau de bucurie și se strângeau în brațe, de parcă dacă și-ar fi dat drumul, s-ar fi pierdut iar unul de celălalt. Trecuseră aproape 17 ani, aproape 17 ani crunți în care moartea i-a despărțit și nu au putut să se atingă, să se vadă, să-și vorbească, pentru că Daemon, cu toate puterile lui, nu a reușit să o găsească pe Laena pe tărâmul morților. Nimeni nu se iubea mai mult ca Daemon și Laena. Se iubeau ca Jaehaerys și Alysanne, ca Duncan și Jenny of Oldstone, poate chiar mai mult, dacă e posibil.

  Mi-a fost atât de dor de îmbrățișarile lui, de mirosul lui, de părul lui, de el...

  Dar apoi Laena se depărtă, de parcă ar fi fost arsă. Brusc își aminti de cel mai important lucru.

   - Copiii! Copiii noștri unde sunt? Sunt bine? întrebă ea panicată.

  - Sunt bine! Au crescut! Sunt mari, sănătoși, frumoși și puternici! îi zisă el zâmbind, ținându-i fața în palme și o sărută.

  Riserya și Xiaena îi priveau mândre, cu lacrimi îm ochi, în timp ce restul erau plictisiți, și voiau să plece odată să lupte în război.

  Aenys stătea pe marginea prăpastiei, ascuțindu-și coasa, Sothirys se apucase să numere pietre de plictiseală, iar Zarro și Naelys îi priveau, așteptând să termine, până când Naelys se sătură și începu să tușească fals.

  - Știu că v-a fost dor unul de celălalt și bla, bla, bla, dar Regele Nopții are deja armata pregătită. Noi când ne pregătim?

  - As putea face eu planul de razboi ca Daemon sa poata sta cu Laena! se oferi Riserya.

  Toti o privira cateva secunde in tacere, crezand ca glumeste, dar cand realizara ca ea vorbeste seios, izbucnira in ras.

  - Ce? Nu ma credeti in stare? intreba ea, punandu-si mainile in san.

  - Ris, nu ma intelege gresit, chiar te apreciez! rasa Naelys punandu-i o mana pe umar.

  - Tu sa apreciezi pe cineva? intreba Sothirys uimit.

  - Gura gunoiule! marai ea privindu-l urat. Continuand, te apreciez! Esti singura persoana care m-a acceptat si m-a inteles. Semeni cu mine, dar, planurile nu sunt punctele tale forte. Avem aici doi dintre cei mai vicleni Miretoma din cati au existat. Niste strategi imbatabili! Noi doua suntem mai mult aici ca...fora distructivă! zisa Naelys privind mandra in zare si gesticuland cu mainile.

  - Stai, ai recunoscut ca sunt un strateg bun? intreba Sothirys uimit.

   - Eu cred ca se referea la Zarro si Xiaena...murmura Aenys plimbandu-si degetele pe coasa lui.

  - Pot sa intreb de ce m-ati mai adus si pe mine aici? ofta Sothirys dezamagit.

  - Nu e evident? Esti aici pentru a distinge atmosfere cu conflictele dintre tine si Naelys! ii raspunsa Zarro razand.

  - Nu cred! Aproape am oprit-o sa distruga Valyria! se revolta el.

  - Doom-ul in Valyria este si acum oarecum. Nu oricine supravietuieste acolo. Ce "aproape" ai oprit mai exact, daca apocalipsa ei a tinut aproape 500 de ani? intreba Zarro.

  - Hei, eu l-am readus pe Sothirys pentru ca este unul din cei mai puternici Miretoma. Sunt sigur ca e mai puternic decat mine! zisa Daemon, punandu-i o mana incurajator pe umar.

   Daemon e mai dragut decat era la 17 ani, gandi Laena abtinandu-se sa nu rada.

  - Putem merge? E tarziu, avem planuri de razboi de facut, iar eu vreau sa-mi cunosc copiii! zisa Laena.

  - Ajungem mai repede cu Balerion! striga Riserya sarind in spatele dragonului ei, care acum era de 3 ori mai mare ca atunci cand Laena l-a vazut ultima oara.

  Dragonul parea fericit sa o vada, si in ciuda ranilor inca nevindecate complet pe care le avea, parea mai puternic si mai feroce ca oricand. Cu stapana sa de partea lui, este gata de razboi.

   Toti urcara pe spatele dragonului, in afara de Aenys. Acesta nici macar nu se clintise de acolo, privind Piatra Dragonului de pe marginea sa de prapastie.

  - Tu...nu urci? intreba Riserya privindu-l confuza.

  Aenys se ridica in picioare, si fara ca macar sa le arunce o ultima privire, se arunca de pe marginea prapastiei. Laena scapa un tipat, iar Riserya era socata, în timp ce restul pareau anormal de calmi.

  - Asteptati! zisa Naelys ridicand o mana, plictisita.

  In cateva secunde, Aenys se ridica in aer, cu o rafala de vant. Zbura fara aripi, fara un dragon, fara sa dea din maini, fara sa faca nimic. Plutea in aer, oriunde acesta dorea, purtat de rafale puternice de vant, la fel de rapid ca orice dragon.

  - Tineti pasul cu mine daca puteti, fraierilor! striga el, razand pentru prima oara de cand a fost readus printre ei.

  - Nu voi pierde in fata unui om zburator! striga Riserya, iar Balerion isi lua zborul, urmarindu-l pe Aenys.

  - Aenys Silver Eyes, The Death Reapper, The Wind Dragon, si multe alte porecle pe care le-a capatat de-a lungul anilor. Fratele meu geaman sa nu va sperie, are momente in care se poarta ca un antisocial, momente in care este la fel ca un copil mic si momente cand e cel mai de temut razboinic. Dar chiar si asa, nu va face niciun rau. Pot spune ca puteti avea mai degraba incredere in el decat in mine! ii lamuri Naelys.

  Nu am vazut pe nimeni care sa se poata misca asa de repede, pana si Balerion abia se tine dupa el. Zboara atat de repede, incat ai zice ca se teleporteaza.

  Intr-un final, Aenys si Balerion aterizara in acelasi timp la Piatra Dragonului. Nici macar nu parea epuizat, desi mai mult ca sigur isi consumase multa energie pentru a crea vanturile acelea.

  - Va miscati asa incet. A trebuit sa incetinesc ca sa va las sa ajungem in acelasi timp. Dragonii din ziua de azi, nici nu se compara cu cei de pe vremea Valyriei! ofta Aenys trecandu-si o mana prin parul sau alb, in timp ce ii privea superior cu ochii sai argintii. 

  - Ce? Cum indraznesti sa-mi jignesti dragonul? Vrei sa-ti dau foc, vâj-vâj? intreba Riserya sarind nervoasa de pe Balerion, iar acesta il maraia.

  - Poti incerca! ridica el din umeri indiferent. Dar o sa o faci degeaba, sunt rezistent la foc, ca tine.

  - Ooo! Stiu eu prea bine o metoda! zisa ea ranjind. Da chiar, unde e Daenerys? intreba ea confuza.

  - A pierdut in fata mea, a fugit in Nord. Mergem? intreba Daemon, oferindu-i cotul Laenei, iar aceasta i-l lua, zambind.

   Am ratat mlte, dar acum m-am intors, si nu voi mai rata nimic!

   La multi ani, Laena, cu intarziere! Acest capitol trebuia sa fie publicat pe 3 martie, de ziua ei, dar nu am mai apucat...