The black dragons

Riserya

  

  Riserya era pe spatele lui Balerion și zbura peste o pădure prin care trecea un râu. Prin pădurea aceea erau ruinele unei vechi cetăți... Părea să fie Valyria. Balerion a aterizat pe o clădire, iar ea s-a dat jos de pe spatele lui. Știa că trebuie să găsească ceva, dar nu știa ce anume. A început să exploreze ruina, până a ajuns într-o pivniță. Era mult praf, schelete de dragoni și coji de ou de dragon, dar într-un colț, văzu un cuib cu trei ouă de dragon: unul argintiu, unul verde cu albastru și unul roșu cu auriu. Erau destul de mari, chiar cu puțin mai mari decât capul ei. Luă ouăle și încercă să găsească drumul înapoi, dar se rătăcise.
 
  Auzi niște sunete ciudate și se întoarsă să vadă ce se aude. Văzu câțiva oameni de piatră, iar aceștia când o văzură, veniră în fugă spre ea.

  Riserya o luă la fugă pe unde vedea cu ochii, dar îi era destul de greu cu ouăle acelea, însă nici în ruptul capului nu avea de gând să le lase. În cele din urmă găsi ieșirea și îl văzu pe Balerion, în același loc, cu un pui de dragon negru cu aripi argintii și ochi aurii lângă el.

   - Balerion! Ajutor! țipă ea venind spre el.

  Balerion se întoarsă spre ea, mârâi când văzu oamenii de piatră care o urmăreau și scuipă foc, știind că acesta nu o va răni și pe ea.

  După aceea, Riserya se trezi într-un loc pustiu, înghețat. Era multă ceață și nu putea vedea prea mult. O umbră părea să se vadă în norul de ceață și se apropia din ce în ce mai mult.
 
  Când a ajuns suficient de aproape a realizat că era de fapt o armată...O armată de morți. Erau cu sutele și veneau spre ea.

   A început să fugă, dar se tot apropiau. În timp ce fugea s-a împiedicat de ceva... Era un ou mare și înghețat. Știa ce era așa că l-a luat fără să stea pe gânduri și s-a ridicat. White walker-ii erau din ce în ce mai aproape de ea, dar din fericire, Balerion a apărut și a început să-i ardă, însă unul dintre ei ajunsese lângă ea. Avea pielea albăstruie, ochii albaștrii strălucitori și o coroană de gheață. A arătat spre oul pe care îl ținea și a zis ceva ce nu a înțeles, apoi s-a retras cu armata sa, înainte ca Balerion să ardă mai mulți morți. Când morții nu s-au mai văzut de ceață, Riserya s-a trezit.

   A deschis ochii și respira sacadat. Se pare că era într-o încăpere. Nicio pădure, niciun om de piatră, nimic înghețat, niciun mort.

  Se ridică greoi din cauza durerii și ieși din încăpere să îi caute pe Daemon, Viserys și copiii.

   A ajuns în sala tronului, unde îl găsi pe Daemon, stând pe tronul său, și vorbind singur cu sabia Blackfyre.

   - Spune-mi, oțel rece și nenorocit, câți oameni ai ucis? În mâinile câtor regi ai stat? Câți din cei care te mânuiau au înnebunit? întrebă el cu o voce ciudată, de parcă ar fi fost beat.

  - Daemon? întrebă ea pășind nesigură în sală.

  - Ooo, iar am băut prea mult, acum o văd pe Riserya, zisă el râzând forțat.

  - Daemon, chiar sunt aici. De ce ești beat la ora asta? Unde sunt copiii și Viserys? îl întrebă ea, apucându-l de umeri.

  - Sunt morți, zisă indiferent și ridică din umeri.

   - P-poftim?

   - Glumeam! zisă el râzând. Dorm toți.

   - Asta a fost o glumă proastă! zice ea nervoasă.

   - Hai, hai surioară! Nu mai fi așa irascibilă! Ar trebui să sărbătorim, doar nu în fiecare zi învingi moartea, nu? Să curgă vinul! zice el fericit.

  - Daemon...cât am dormit? îl întrebă îngrijorată.

  - Aproape două săptămâni. Credeam că o să mori, dar la naiba, se pare că nu scap așa ușor de tine, zice râzând.

   - Trebuie să plec, zisă ea serioasă.

   - Poftim? întrebă Daemon pierimdu-i râsul. Când? Unde? Cât timp?

   - În Valyria și dincolo de Zid, zisă ea serioasă.

   - Ești nebună? Abia ai născut! Ce să cauți în Valyria? Nimeni nu s-a mai întors de acolo! țipă el nervos.

   - Am avut o viziune. Copiii noștri au și ei sânge de dragon, cred că toți vor avea câte un dragon.

   - Nu toți, Lucerya nu e dragon, zisă el trist.

  - Ba da! Este!

  - Dacă ți așa mult la ideea asta, voi cumpăra cinci ouă de dragon, zisă el plictisit.

  - Nu îmi trebuie orice ouă, am avut o viziune: în Valyria am găsit trei ouă de dragon și un pui de dragon, zisă ea fericită.

  - Și dincolo de Zid ce o să cauți? întrebă el sceptic.

  - Oul de dragon pentru Lucerya.

   - Nu trăiesc dragoni în frigul ăla, zisă Daemon dându-și ochii peste cap.

   - Ba da, trăiesc un tip de dragoni, zisă ea serioasă.

   - Cred că glumește, nu-mi spune că tu chiar crezi legenda aia, zisă el râzând forțat.

   - De ce nu? Fiica ta s-a născut din ambii părinți cu sânge de dragon, iar atunci când s-a născut a pornit un viscol, vara, în Tyrosh. Crezi că nu ar putea avea un dragon de gheață?

  - Dragonii de gheață nu există, Riserya, sunt doar legende.

  - Nici dragonii nu mai existau până să mă nasc eu. Daemon, am avut o viziune! Am găsit un ou de dragon al gheții după Zid! Ăsta clar e un semn! Lucerya este un stăpân al dragonului de gheață.

  - Nu știu ce să zic...

  - Daemon, imaginează-ți cât de puternici suntem că îl avem pe Balerion, dar cum crezi că vom fi cu încă patru dragoni și cu un dragon de gheață?

  - Iar tu imaginează-ți cât de slabi vom deveni dacă te pierdem pe tine și Balerion.

- Dar dacă voi reuși, vom fi invincibili și vom putea lua Tronul de Fier!

   - Pentru cine vom lua tronul? Pentru mine sau pentru Viserys? întrebă Daemon pe un ton rece.

   Riserya uitase cât de mult își dorea fratele ei să ajungă rege, și se simțea prost acum că într-o zi, poate ea va ajunge regina.

   - Nu contează...Du-te după dragonii ăia...dar să te întorci, zisă el sec și părăsi încăperea.