The black dragons

Daemon

  
  Când Daemon se trezi, Balerion stătea cu capul lipit de el, iar Robb și lady Catelyn erau puțin mai departe de el lângă un foc pe care frigeau un iepure. Se pare că vraja le vindecase și rănile. Căldura emanată de dragon îi ținuse de cald în tot acest timp. Își sprijini o mână pe solzii acestuia și încercă să se ridice.

  - Robb! strigă lady Catelyn când îl văzu pe Daemon că încearcă să se ridice în șezut.

  Robb se dusă la el și vru să-l ajute să se ridice, dar când îl atinsă, Balerion mârâi amenințător.

  - Nu ne-a lăsat deloc să ne apropiem de tine, my lord. Nu s-a clintit nicio clipă de lângă tine cât timp ai dormit.

  - Dormit? întrebă Daemon amețit. Deci nu am murit?

  - Nu...Iar datorită ție, nici noi! Îți rămânem datori.

  - Datori...Singurul lucru pe care trebuie să-l faceți este să ascultați și să faceți ceea ce vă spun...murmură Daemon frecându-și tâmplele ca să mai aline durerea.

  - My lord...începu Robb, soția mea, știi ceva de ea?

  - Sunt sigur că a fugit undeva în siguranță.

  - Abia aștept să o revăd pe Erin! Să-i văd reacția când va vedea că trăiesc.

  Ce tânăr naiv...El crede că-l voi lăsa să-și pună iar viața în pericol așa curând, când l-am readus la viață atât de greu și am riscat atât de mult? Și eu eram naiv când eram de vârsta lui. Credeam că voi sta pe Tronul de Fier, cu Laena a mea alături de mine, dar Laena e moartă...Am putut să-l înviu pe acest străin, care nu înseamnă nimic pentru mine, dar nu și pe soția mea, gândi Daemon strângându-și pumnul nervos.

  - Robb...E riscant să arătăm că încă trăiți. Nu putem face asta, nu acum, cel puțin! zisă Daemon încercând să fie calm.

  - Nu, trebuie să strâmgem stegarii și să-mi recuperez fetele și băieții! zisă Catelyn venind și ea lângă ei.

  - Care stegari, cei care au fost măcelăriți la nuntă? întrebă Daemon. Nu, trebuie să plecați din Westeros pentru o vreme, până se liniștesc apele. Vă voi duce în Tyrosh, veți locui la arhonte. E un prieten bun de-al familiei mele, nu vă va refuza.

  - Dar Erin...crede că sunt mort...Nu vreau să sufere după mine când eu încă trăiesc. Îi vei spune tu că trăiesc?

  - Da, minți Daemon.

  Nimeni nu trebuie să știe că sunteți în viață. Nimeni...

  - Îți mulțumesc! zisă Robb zâmbind.

  - Cheamă-ți lupul. Vă voi duce până la cel mai apropiat port și vă voi plăti o corabie până în Tyrosh, dar nu spuneți nimănui cine sunteți. Găsiți-vă alte nume! zisă Daemon reușind să se ridice în picioare.

  - Și copiii mei, my lord? Nu plec fără ei! ripostă Catelyn.

  - Copiii tăi vor fi în siguranță, my lady, îți promit, dar dacă nu plecați acum, mă tem că vor fi în pericol! zisă Daemon.

  Cei doi nu avură decât să-l asculte pe cel care îi readusese la viață și se lăsară duși de el la cel mai apropiat port. După ce Daemon se asigură că au urcat pe corabie, se întoarsă la dragon și zbură spre casă.

  Ajunsese abia în zori și o găsi pe Riserya așteptând în bârlogul lui Balerion, cu ochii încercănați.

  - Ris? Ce cauți aici? De când aștepți?

  - De o zi și o noapte, de când fiul meu era să moară și am aflat că ai plecat cu dragonul meu! zisă ea fiecare cuvânt plin de venin.

  - Cine era să moară? întrebă Daemon coborând de pe spatele dragonului, care își lipi capul de stăpâna sa.

  - Aegon, și nu știu de ce, dar am impresia că are legătură cu dispariția ta. Ce naiba ai făcut, Daemon? Unde ai fost?

  - Nu-ți pot spune, zisă el începând să-și desfacă armura.

  - LA NAIBA, DAEMON! SUNT SORA TA! FIUL MEU ERA SĂ MOARĂ! SUNT SIGURĂ CĂ AI FĂCUT VREO TÂMPENIE CU MAGIE ȘI NU ȘTIU CE, VREUN BLESTEM, SAU DRACU ȘTIE CE RAHAT AI FĂCUT! FIE CĂ A FOST INTENȚIONAT SAU NU, CEEA CE AI FĂCUT L-A AFECTAT PE FIUL MEU, AȘA CĂ AM DREPTUL SĂ ȘTIU! strigă ea la el, iar dragonii din bârlog erau neliniștiți și ochii ei începeau să se înnegrească.

  Va fi posedată iar, cât de curând, dacă nu se calmează.

  - Ris, liniștește-te, totul va fi bine, îți promit! zisă el punându-i mâinile pe umeri, dar ea i le dădu la o parte.

  - Nu! Nu va fi bine! Sunt stearpă, știu bine asta! Am crezut că nu mai am nimic de pierdut, trebuia să-l salvez pe Aegon, așa că viața următorului născut mi s-a părut o nimica toată, pentru că sunt stearpă 100% din cauza unei alte vrăji făcute mai de mult, știi?

  - Te rog...nu-mi spune că ai hotărât să dai viața copilului pe care o să-l ai tu cu Lucien ca să-l salvezi pe Aegon...

  - De data asta vreau să-mi spui absolut tot! Fără să mai ascunzi nimic!
 
  - Îțj voi spune tot ce vrei, promit.

  - Daemon, sunt stearpă! Spune-mi! Cum de am rămas gravidă? întrebă ea cu lacrimi în ochi.

  - Ar fi trebuit să-ți spun că mereu se plătesc prețurile magiei în familia asta, indiferent de circumstanțe. Mereu există o cale ca să-ți plătești prețul...