The black dragons

Daemon

 
 
  Lordul era în camera lui și citea din vechea carte moștenită de la bunica sa, Xiaena Blackfyre. Când auzi o bătaie la ușă, închisă repede cartea și o ascunsă într-un sertar al biroului. Nimeni nu trebuia să știe că are o asemenea carte...nimeni.

  - Intră! zisă el luând o hârtie la întâmplare.

  În cameră intră Daena, care închisă ușa după ea și veni, așezându-se în poala lui. Asta-mi mai lipsea... gândi el.

  - Ce faci treaz la ora asta?

  - Mă uit peste niște hârtii. Probleme politice, zisă el plictisit. Tu nu ar trebui să dormi?

  - Dar nu mi-e somn! zisă ea rânjind și începu să-l sărute pe gât.

  - Daena...deși ești verișoara mea și te iubesc foarte mult, dacă nu te ridici în momentul ăsta o să regreți! zisă el nervos depărtând-o.

  - Ce? Nu semăn destul de mult cu Laena? zisă încruntându-se.

  - Ai putea să fi și copia ei, dar Laena e Laena și tu ești tu. Nu am de gând să mă încurc cu sora soției mele.

  - Soția ta e moartă, și în plus, cu sora ta te-ai încurcat.

  Ar fi vrut să-i tragă o palmă în momentul ăla, să o izbească cu capul de toți pereții până îi vin mințile în cap, dar un bărbat niciodată nu trebuie să dea într-o femeie...sora sa e singura excepție. Așa că numără în gând până la 10, inspiră și expiră adânc.

  - Ce a fost între mine și sora mea a fost un accident care nu se va mai repeta vreodată. Sora ta a fost singura femeie pe care am iubit-o cu adevărat.

  Daena începu să râdă și se ridică din poala lui. Nu înțelegea ce i se părea așa amuzant.

  - Mă bucur că îi ești loial surorii mele. Am iubit-o pe Laena foarte mult, atât de mult încât nici în ruptul capului nu m-aș fi culcat și cu soțul ei. Lumea e plină de bărbați, la fel și castelul ăsta. Am vrut doar să-ți testez loialitatea, vere. Cine ar fi crezut că după aproape 7 ani de la moartea ei, tu încă ești atât de loial să nu te culci cu nimeni.

  - Cine a zis că nu mă culc cu nimeni? întrebă Daemon rânjind. Laena e singura femeie pe care am iubit-o și cât a trăit am fost numai cu ea, dar și tu știi la fel de bine ca mine, că poți să te culci cu cineva și fără să-l iubești. Nu am de gând să mă culc cu tine pentru că ești sora ei și ar fi o insulă la adresa sa.

  - Nț, nț, nț! Daemon, Daemon! Nu te-ai schimbat de loc! zisă Daena zâmbind.

  - Unele lucruri rămân neschimbate. Ai face bine ca în seara asta să dormi... preferabil singură. Mâine vreau să fi odihnită. Vei asculta cu mine nemulțumirile oamenilor de pe pământurile mele. Vreau ca verișoara mea să devină la fel de înțeleaptă ca mine! zisă el zâmbind ușor.

  - Mhm...Bine, dacă spui tu! chicoti ea venind să îl pupe scurt și rapid pe obraz. Ai face bine ca și tu să faci la fel și să nu mai citești atât de mult noaptea. Îți vei strica privirea! zisă Daena razand, înainte să iasă din cameră.

   În următoarea zi, Daemon stătea pe Scaunul Casei Blackfyre, un tron din piatră neagră sub forma unui dragon. Spătarul erau gâtul și capul, iar marginile erau aripile. În dreapta sa stăteau Viserys, Daemon, Aegon și Aemon, iar în stânga sa Daena și Lucerya. De câteva ore stătuse și ascultase problemele oamenilor săi, de la furturi de găini până la bătăi între bețivi, toate plictisindu-l, dar nu a arătat asta. Nepoții lui mai căscau din când în când, Aegon și Aemon se mai ciondăneau, Lucerya se mai juca plictisită cu câte-o șuviță din părul ei alb ca neaua, iar Daena îi mai zâmbea și făcea cu ochiul câte unui bărbat care i se părea atrăgător.

  - My lord, vecinul meu și-a mutat gardul mai în spate, dar în spate era tot terenul meu pe care cultivam! Vreau să-și mute gardul la loc!

  - Desigur! Mâine prezintă-te din nou aici cu vecinul tău ca să putem lămuri această neînțelegere.

  - Mulțumesc, my lord! zisă omul plecând.

  - Următorul?

  În încăpere păși o femeie tânără, cam de aceeași vârstă cu el și sora sa. Era îmbrăcată într-o rochie subțire, bej, decoltată și avea o formă a corpului frumoasă: sâni proeminenți și talie subțire. Avea părul lung și negru ca pana corbului, lăsat liber, frumos buclat. Își ridică ochii, de un violet întunecat și îl privi încrezătoare.

  - Cum te numești?

  - Krista Waters, Înălțimea Ta.

  A folosit "Înălțimea Ta" în loc de "my lord"...încearcă să mă lingușească pentru a obține ceva...

  - Și ce dorești?

  - Să fiu recunoscută ca și Krista Blackfyre.

  - Cum îndrăznești să vi așa deodată în fața mea și a familiei mele și să te dai drept o Blackfyre? Știi că spusele tale îmi înjosec tatăl? Că îi pătează onoarea? Nu că mi-ar păsa prea mult de onoarea lui...gândi el. De unde știu eu că nu e o minciună doar ca să ajungi să fi răsfățată și să trăiești într-un castel?

  - Știi, Înălțimea Ta! zisă ea mijindu-și ochii violet reci, privindu-l printre genele lungi și negre.

  - Câți ani ai? întrebă el încercând să-și ascundă îngrijorarea.

  - Între 25 și 23. Nu știu sigur. Mama mea a murit când eram un prunc și nimeni nu-mi știe vârsta exactă.

   Nu...e imposibil...nu ar putea fi mai mare ca mine. Eu sunt primul născut... Eu sunt primul...

   Probabil nepotul său cel mai mare îi citise îngrijorarea, așa că se dusă la Krista și o apucă de mână, apoi intră într-o scurtă viziune.

  - Întradevăr e sora ta, unchiule! Este cu fix 9 luni mai mică decât mama.

  Daemon răsuflă ușurat. Eu sunt primul...gândi el.

   - Cred că ar fi o idee bună să-ți recunoști și primești sora, vere. Altfel ce exemplu le-ai da copiiilor tăi, dacă tu nu-ți accepți propria soră? Ei crezi că o vor mai accepta așa ușor pe Rohanne? Mai ales Aegon? îi șopti Daena la ureche.

  - Prea bine! De astăzi ești Krista Blackfyre. Voi cere un decret regal de la...Regele Joffrey...ca să fi recunoscută oficial, nu doar din vorbele mele. De azi vei locui în castelul Casei Blackfyre.

  - Îți mulțumesc, Înălțimea Ta! zisă zâmbind și făcu o reverență.

  - Nu! Pentru tine sunt doar Daemon. Ești sora mea, ai uitat?

  - Nu, nu am uitat, Daemon! zisă ea zâmbind malițios.