The black dragons

Viserys

  

   Maesterul o tratase pe Riserya, iar el stătea de câteva ore lângă ea, așteptând să se trezească. Ar trebui să se trezească în curând...

  Aceasta în scurt timp deschisă ochii și se ridică speriată:

   - Ce ați făcut cu oul de gheață? întrebă ea panicată.

  - Calmeaza-te, trebui să te odihnești, zisă el încercând să o întindă la loc în pat, dar aceasta se ridică în picioare.

  - Nu am timp de asta, oul de dragon de gheață trebuie să ajungă imediat la Lucerya, altfel se va topi, zisă ea ieșind grăbită din încăpere.

Viserys oftă zgomotos și se dusă după ea. Riserya luă oul de lângă celelalte, și se dusă cu el la Lucerya. Deja curgea apă de pe el. Nu auzise în viața lui de un asemenea ou de dragon.
Cum fetița atinsă oul, acesta începu să înghețe la loc:

  - Exact cum credeam, zisă Riserya zâmbind satisfăcător.

  - Ce se întâmplă? întrebă Viserys confuz.

  - Cum noi suntem imuni la foc, așa Lucerya e imună la gheață. Când s-a născut, a început viscolul în Tyrosh. Doar atingerea ei te poate îngheța, și asta va menține dragonul de gheață viu atât de departe de nord.

   Puiul de dragon cu aripi argintii zbură și se așeză între ei, stând cu un picior pe umărul lui Viserys și cu un picior pe umărul Riseryei. Acesta când îl văzu pe fratele Luceryei, zbură la el și se așeză pe marginea pătuțului, analizând copilul.

  - Crezi că e în regulă să lași dragonul așa aproape de copil? întrebă Viserys.

  - Dragonul ăla e aici pentru el, nu-i va face rău cum nici Balerion nu-mi face mie rău.

  - Nu-l compara pe Balerion cu un dragon sălbatic. Dragonul tău a ieșit din ou în pătuțul tău, nu în Valyria. Uneori cred că ești nebună... Să mergi atât de departe pentru niște ouă de dragon, zisă Viserys privind dragonul puțin îngrijorat.

  - Crezi că e un descendent al lui Silver Wing? Dragonul reginei Alysanne avea o aripă argintie, iar după Dansul Dragonilor s-a sălbăticit, a plecat și și-a făcut cuibul într-un loc retras, zisă ea de parcă nu ar fi auzit ce a zis Viserys.

  - E posibil, zisă el.

  Puiul de dragon și-a lăsat capul în pătuț, iar copilul a început să-l mângâie și să râdă.

  - Vezi, nu ai de ce să-ți faci griji, zisă Riserya zâmbind.

  Lucerya mângâia oul de dragon de gheață, fascinată de textura și răcoarea acestuia. Oul începu să crape ușor, iar din el ieși un pui de dragon alb-albăstrui, cu aripile aproape transparente, și cu niște ochi limpezi ca niște cristale de gheață. Dinții erau ca niște țurțuri mici, aripile sale lăsau fulgi de nea în pătuțul copile, iar locul pe care stătea înghețase. Deși abia ieșise din ou, era aproape la fel de mare ca puiul de dragon al lui Viserys. Cei drept, se spune că dragonii de gheață sunt mai mari decât dragonii valyrieni.

  - Ma-ma! zise Lucerya zâmbind și se uită spre Riserya.

  - Este al tău, să nu lași le nimeni să-l atingă, i-ar putea îngheța pe oameni, zisă Riserya zâmbind. Mă duc să-l chem pe Daemon să vadă cu ochii lui dragonul de gheață care a zis că nu există, apoi vom pune cele trei ouă în pătuțurile băieților, adăugă Riserya și ieși din cameră.

  Viserys mai rămasă puțin să se uite la creatura accea înghețată. Se apropie să-l vadă mai bine, dar dragonului nu-i părea să-i convină asta, că s-a întors spre el și a scos un sunet ciudat și subțire, ca un șuierat de vânt, și aproape i-a înghețat fața lui Viserys. Acesta se îndepărtă speriat în timp ce Lucerya începu să râdă și să mângâie puiul de dragon. El preferă dragonii obișnuiți, așa că de cum ajunsă Daemon, se dusă după Riserya: