The black dragons

Lucien

   

 
   În dimineața următoare când se trezi, Ris era lângă el. Zâmbi și îi dădu o șuviță de păr blond de pe față. Ea deschisă ochii și îi zâmbi la rândul ei:

  - Bună dimineața, zisă ea cu voce răgușită și se ridică în capul oaselor.

  Pătura căzu de pe ea, lăsându-i pielea albă la iveală și sâni proeminenți, ușor lăsați. Se ridică și el și o luă în brațe pe la spate, sărutând-o pe umăr.

  - Abia aștept să avem mulți copii împreună, zisă el, iar ea tresări ușor... Ris, ești bine? o întrebă el.

  - Lu...Nu ți-am spus...

  - Ce să-mi spui?

  - Eu...sunt stearpă...

  - Nu ai cum, zisă el râzând și o strânsă în brațe, ai născut patru copii, e imposibil să fi stearpă.

  - Nu, nu e imposibil... Eram în Westeros, nu știam că tu încă trăiești de fapt, am cunoscut o vrăjitoare care își dorea foarte mult să aibă copii, zisă ea cu lacrimi în ochi.

  - Ris...? Ce ai făcut? o întrebă el îngrijorat.

  - Ea își dorea atât de mult să aibă copii, iar eu atunci nu mai voiam. Am ajutat-o să facă o vrajă de fertilitate, dar asta m-a făcut pe mine stearpă. Îmi pare rău, nu știam că îți dorești atât de mult să ai copii și că trăiești, zisă ea plângând, iar el îi luă fața în palme.

  - Hei, e ok, nu contează asta! Eu te iubesc oricum, zisă ștergându-i lacrimile.

  Ea zâmbi ușor, apoi îi pusă mâna pe un semn de pe umăr în formă de lanț legat.

  - Nu mi-ai spus niciodată de unde ai semnul ăsta...

  - Pentru că nu aveam voie, zisă atingându-și semnul, e din naștere, oarecum. Când m-am născut, tatăl meu a pus-o pe mama ta să facă vraja de legare a harului, pentru că...

  - Bunica ta a ales să nu mai fie o Miretoma, știu, oftă ea. Dacă mama mea ți-a legat harul, înseamnă că avea și ea puteri?

  - Era naturalistă...Șiii a studiat și magia.

  - Ar fi chiar atât de rău să-ți dezlegi harul?

  - Nu se știe. Depinde de fiecare... Chestia asta e unică. Unii sunt mai rezistenți, alții nu, unii cedează mai ușor, alții sunt mai puternici. Cei din familia asta au considerat că e mai bine ca harurile să fie legate în cazul în care cineva renunță la tradițiile valyriene, și probabil că au avut motivele lor, cum a fost și cu copiii umbră.

  - Copiii umbră? Ce a fost cu ei?

  - Daemon nu ți-a zis?

  - Ce să zică?

  -  Păi...De la Naelys Miretoma, femeile aveau trei variante: trebuia să amâne nașterea o zi ca pruncii să nu se nască în aceași zi cu primul născut, sau să-i omoare. Unele, ca mama ta, au ales să lege harurile copiilor în loc să-i omoare...

  - Și ce s-a întâmplat cu ei?

  - ...Nimic...totul a fost bine, zisă zâmbind.

  - Cine e Naelys asta? întrebă ea curioasă.

  Pune prea multe întrebări...

  - Din câte am auzit o femeie crudă și nebună. E deja târziu, trebuie să mă văd cu Daemon, zisă el ridicându-se și începu să se îmbrace.

  - Presupun că trebuie și eu să mă pregătesc să văd ce fac copiii, zisă ridicându-se.

  După ce se îmbrăcă, Lucien ieși din cameră și se dusă la Daemon.
  Acesta era în camera lui, și se uita pe geam la copii cum zburau pe dragonii lor.

  - Știi că acum, chiar dacă nu vei ajunge rege, tot vei intra în istorie. Datorită lor. În plus, nu a existat nicio familie de dragonrideri cu un dragon de gheață. Ai reușit să ai cei mai mulți dragoni de la Dansul Dragonilor, îi zisă Lucien.

  - Nu...Datorită Riseryei. Ea l-a trezit pe Balerion, ea și-a riscat viața ducându-se în Valyria și după Zid pentru ouăle de dragon, fiul ei ne-a zis de oul lui Rohanne...

  - Așa e, dar nici unul dintre ei nu ar fi supraviețuit fără tine. Ei sunt ca un castel de care se minunează lumea, dar tu ești stâlpii de susținere. După o scurtă pauză, continuă. Daemon, am vorbit cu Ris...și nu părea să știe nici măcar cine e Naelys Miretoma. De ce nu i-ai spus istoria familiei noastre?

  Daemon se întoarsă spre el zâmbind amar.

  - Lu, îți mai amintești când tata ne povestea istoria Targaryenilor, și mai apoi a Blackfyre-ilor?

  - Da, bineînțeles, de ce?

  - Cum a reacționat Ris când a auzit că Rhaenyra Targaryen a murit mâncată de dragonul fratelui ei în fața propriului ei fiu? Cum a reacționat când a auzit cum Blood Raven l-a ucis mai întâi pe fiul lui Daemon Blackfyre, deoarece știa că acesta nu ar fi plecat de lângă trupul copilului său cât încă era cald? Cum a reacționat când a auzit că Daemon Blackfyre a murit răpus de săgeți ca să protejeze trupul fiului său mort? Cum a reacționat când a auzit de soarta lui Rhaegar Targaryen?

  - A plâns... Dar e ceva normal!

  - Exact! E ceva normal! Ea e normală, oarecum... Nu e ca noi, e bună, și nu ar putea duce povara istoriei sângeroase de mii de ani a familiei Miretoma! Trecutul Casei Targaryen e foarte fericit pe lângă trecutul Casei Miretoma. Dacă aș fi putut, aș fi ales să nu știu acest trecut al nostru, dar este de datoria mea de moștenitor să-l știu și să-l spun mai departe, pentru ca istoria să nu se repete.

  - Mai chemat aici ca să plângem soarta alor noștri? întrebă Lucien ridicând dintr-o sprânceană.

  - Bineînțeles că nu, zisă Daemon zâmbind și scoasă două sticle de vin. Te-am chemat ca să sărbătorim! Lord Mirren de Harrenhall sună bine?

  - Harrenhall? întrebă Lucien râzând. Credeam că e blestemat.

  - Poate, dar se pare că moartea nu se lipește așa ușor de tine. Totodată e și cel mai mare castel. Ce zici? După ce ajung pe tron, ai vrea să fii Lord de Harrenhall sau nu?

  - Orice vrea regele meu, zisă Lu zâmbind și se așeză la masă cu Daemon.