The black dragons

Viserys

  
   După câteva secunde au rupt sărutul să respire, iar Viserys simți respirația caldă a dragonului în ceafă și îl auzi mârâind:

  - O să mă mănânce? întrebă el ușor speriat fără să se miște.

  - Să sperăm că nu, îi zisă Riserya râzând. Te tot lăudai că ești dragon, acum ai ocazia să o demonstrezi. Atinge-l pe Balerion fără să-i zic eu să te lase, îi zisă ea zâmbind malefic.

  - Ești nebună? Dacă mă mișc de aici cred că o să mă înghită cu totul, zisă stând în continuarea nemișcat.

  - Atunci înseamnă că eu sunt adevăratul dragon, zise ea zâmbind învingător.

  Viserys se încruntă și se întoarsă rapid cu fața spre dragon. Acesta era la mai puțin de un metru de el și colții lui păreau mai mari de la o distanță așa de mică. Balerion răgi la el, iar apoi îl mirosi.
 
  Întinsă ușor mâna spre el, iar acesta îl lăsă să-l atingă, dar numai pentru câteva secunde, că-i întoarsă spatele și zbură spre largul mării. Când se întoarsă iar spre Riserya, aceasta părea șocată.

  - Ce a însemnat asta? întrebă el.

  - Nu știu... Nu a lăsat pe nimeni înafară de mine să-l atingă, nu fără să-i zic eu, dar apoi ți-a întors spatele.

  - Pentru mine e suficientă doar partea că am reușit să-l ating, zise el zâmbind.

  Trecuseră câteva săptămâni de când el și Riserya se revăzuseră, și de atunci se văzuseră în fiecare zi în secret. Petreceau cât de mult timp puteau împreună, dar ea va mai rămâne doar câteva luni în Volantis, apoi se va întoarce în Tyrosh.

  Astăzi ea venise la ei acasă, și venise cu ceva.

 - Ce ai acolo? întrebă el vrând să vadă.

  - Ai răbdare, oricum e pentru tine, îi zisă ea râzând.

  - Pentru mine?

 - Credeai că am uitat că azi e ziua ta? zisă ea râzând și îi dădu cadoul.

  - Nu se poate...asta chiar e? întrebă   el uimit.

  - Coroana Reginei Rhaella, coroana mamei tale, zice ea zâmbind.

  - Cum ai găsit-o?

  - Am metodele mele.

  - Cred că te-a costat mult, zisă el gânditor și o analiză.

  - Eh, am făcut economi. Am avut de unde, raspunde ea zâmbind. Să înteleg că-ți place cadoul? 

  - Da, zise el zâmbind și îi pusă coroana pe cap.

  - Ce faci? întrebă ea confuză.

  - Vreau să te fac regina mea, îi răspunsă el.

  - V-vrei să spui că...? întrebă ea bâlbâindu-se.

  - Vreau să mă căsătoresc cu tine, îi zisă el.

  - Dar dacă află Daemon..., vru să zică ea, dar Viserys o întrerupsă sărutând-o scurt și apăsat pe buze.

  - Nu va afla, nimeni nu va afla, ne vom căsători în secret, îi zisă el luându-i fața în palme.

  - Bine; Sora ta unde e? întrebă ea după ce făcu o scurtă pauză.

  - E în camera ei, de ce?

  - Am un cadou și pentru ea, zise ea zâmbind.

  - Atunci hai să i-l dai, îi zisă el și o dusă în camera lui Danaerys.

  - Riserya! zisă ea fericită și veni să o ia în brațe.

  - Știu că ziua ta a fost mai de mult, dar cum atunci nu ne-am văzut, am zis să-ți dau un cadou acum, îi zisă Riserya zâmbind și îi dădu o păpușică mai veche. Știu că e cam veche, dar a însemnat mult pentru mine, și sunt sigură că va însemna mai mult pentru tine, deoarece am primit-o când eram mică de la fratele tău, Rhaegar.

  - L-ai cunoscut pe Rhaegar? o întrebă ea, zâmbind și luă păpușa, fericită.

  - Când l-ai cunoscut? întrebă Viserys confuz.

  - Aveam 5 ani, a venit la noi în vizită să vorbească cu tata despre o posibilă pace între Targaryen și Blackfyre, dar tatăl meu ar fi acceptat doar dacă ar fi pus ca Blackfyreii să fie conducătorii de drept în caz că nu va mai rămâne niciun Targaryen, iar Rhaegar nu era prost, a refuzat. Știa că asta i-ar face pe Blackfyrei să uneltească mai mult împotriva Targaryeniilor. După două zile, Rhaegar a plecat de la noi. A fost singura dată când tata nu a încercat să facă rău unui Targaryen. Până și el, care îi ura atât de mult pe Targaryeni, l-a admirat pe fratele vostru pentru curajul și înțelepciunea lui. A spus că ar fi fost un rege bun.

  - Mulțumesc pentru păpușă, Riserya! Voi avea grijă de ea, zisă Danaerys și o luă în brațe.

  Viserys le privi zâmbind, nu zâmbea prea des, dar când era cu Riserya era fericit, parcă era alt om. Știa că ea era aleasa lui, pentru că numai ea putea îmblânzi dragonul.

   Cum au găsit un septon, s-au și căsătorit. Au petrecut câteva luni frumoase împreună, au ascuns totul foarte bine, dar orice secret iese până la urmă la iveală. Riserya i-a dat într-o zi o veste bună, dar care era și rea în același timp.

  - O să avem un copil, zisă ea cu lacrimi în ochi.

  - Și nu te bucuri? o întrebă el și îi ștearsă lacrimile

  - Ba da, foarte mult, dar știi și tu ce înseamnă asta, o să fiu nevoită să-i spun lui Daemon adevărul și nici nu vreau să mă gândesc ce o să-ți facă, izbucni ea în plâns.

  - Poate o să înțeleagă, zise el și o mângâie pe cap.

  - Trebuie! Dacă e nevoie o să-l pun pe Balerion să-l facă scrum, dar sper să nu se ajungă la asta... Nu aș suporta ideea că mi-am ucis încă un membru al familiei.

  - Nu se va ajunge la asta, îi zisă el.

  - Sper...

   - Am putea fugi.

   - Crezi că nu-și va căuta prea iubita surioară? În plus, Balerion nu va rezista mai mult de câteva luni fără mine. Unde ne vom ascunde având după noi un dragon suficient de mare încât să înghită doi oameni întregi? Va trebui să rămânem și să-l înfruntăm, zisă ea puțin mai încrezătoare.