The black dragons

Viserys

  

    Trecuseră câteva luni de la moartea Laenei, iar ziua în care Riserya trebuia să nască se apropia din ce în ce mai mult. Daemon i-a permis lui Viserys să vină în Tyrosh și să stea la ei până după ce o să nască Ris.

   Riserya era cu Lucerya și micul Viserys și se juca cu ei. Pe băiat îl arunca ușor în sus și îl prindea, făcându-l să râdă atât pe el, cât și pe Lucerya.

   - Cine sunt copiii mei frumoși? întrebă Riserya râzând cu bebelușii.
  
  - Văd că-ți place să petreci timpul cu ei, zisă Viserys stând în ușă și zâmbind amar.
  
  Riserya când îl văzu i se lumină față, îl lăsă pe copil ușor în pătuț și se dusă la Viserys să-l ia în brațe.

   - Mi-a fost dor de tine, zisă ea afundându-și fața în pieptul lui în timp ce-l strângea în brațe.

  - Și mie de tine, zisă sărutând-o pe frunte.

Riserya se întoarsă spre copii:

   - Nu-i așa că sunt minunați? întrebă ea zâmbind amar.

   - O zici de parcă ar fi ai tăi, zisă Viserys strâmbând ușor din nas.

   - Păi sunt, i-am promis Laenei că-i voi iubi ca pe proprii mei copii! adăugă ea.

   - Și îi vei iubi la fel de mult ca pe ai noștri? întrebă mângâindu-i burtica.

   - Da, am promis, răspunsă ea zâmbind.
  
Lui Viserys nu-i prea plăcea asta, dar nu putea să o supere in perioada asta, așa că tăcu.
  Riserya își pusă mâna la burtă și scânci de durere:

   - Ești bine? întrebă el îngrijorat.

   - Cred că nasc! zisă ea panicată.
 
   - C-ce ar trebui să fac? întrebă el fiind mai panicat ca ea.

   - Du-te după maester și după Daemon! zisă ea așezându-se jos.

   Viserys ieși în fugă din cameră, se dusă în camera lui Daemon și intră direct.

  - Nu știi să bați la ușă? întrebă Daemon iritat, fără să-l privească, în timp ce semna niște hârtii.

  - RISERYA NAȘTE! țipă el.

  - Nu sunt surd, să știi, zisă Daemon și se ridică rapid.

  Trecu pe lângă Viserys grăbit și ieși din cameră.

   - Unde te duci? întrebă Viserys urmându-l.

   - După maester, îi răspunsă Daemon grăbind pasul.

  Cei doi l-au dus pe maester în camera Riseryei, iar doica a dus gemenii în camera lor. Viserys stătea lângă Riserya în timp ce Daemon privea pe geam cu un pahar de vin în mână și dădea din picior agitat.

   - E băiat! zisă maesterul dându-i lui Viserys copilul în brațe, iar Daemon scrâșni din dinți zgomotos.

  - Prințul moștenitor, murmură Viserys privind copilul.

   Riserya țipă de durere, iar maesterul se întoarsă la ea:

  - Sunt gemeni! zisă maesterul uimit și o ajută să nască și al doilea copil.

  La auzul cuvintelor, Daemon scăpă paharul din mână. Acesta se sparsă și tot vinul se vărsă pe jos.

  - Ai pățit ceva, Daemon? îl întrebă Viserys sceptic.

  - Gemeni...murmură Daemon.

  - Da, nu pari să te bucuri, remarcă Viserys încruntându-se ușor.