The black dragons

Laena

 

   Observă că Daemon era agitat, de parcă nu ar știi cum să îi spună.

  - Într-o zi, m-am îmbătat foarte rău și am făcut ceva ce nu ar fi trebuit să fac...

  - Ce? întrebă Laena confuză, dar Daemon șovăia. Viserys oftă și începu să zică el.

  - Tata se simte foarte prost pentru asta, dar nu are de ce, pentru că sunt sigur că îl vei ierta de vreme ce a fost un accident. A fost după moartea lui Viserys, la 7 ani după moartea ta. Tata și mătușa Riserya s-au îmbătat foarte rău...și a apărut sora noastră, Rohanne. Și cum e imună la otrăvuri, nu au putut scăpa de ea dinainte să se nască.

  - Eram atât de beat...încât am crezut că ești tu...murmură Daemon, cu capul în pământ de rușine.

  Mai are un copil, o fiică cu Riserya. Într-un fel mă deranjează puțin ideea, dar știu cât de bine seamănă Riserya cu mine. Îmi aduc aminte ziua când Viserys m-a confundat în Volantis cu ea, gândi Laena zâmbind amar și îl sărută pe Daemon.

  Ce a fost a fost, eu eram moartă de mult, dar acum trăiesc. Așa a fost să fie.

  - Nu ești supărată pe mine? întrebă Daemon surprins.

  - Nu a fost vina ta, Zeița a vrut asta, tatăl tău a vrut asta...

  - De unde știi...

  - Pur și simplu, o parte din mine știe.

  - Ți-am zis că nu ai de ce să-ți faci griji! zisă Viserys zâmbind.

  Laena se uita la fiul ei și-și amintea de Daemon când avea 17 ani, și totuși, simțea că cei doi sunt foarte diferiți. Nu știa încă ce era diferit, deși nu-și cunoscuse fiul, instinctul ei de mamă simțea ceva. Fiica ei îi aducea aminte de ea, chiar dacă nu semănau la aspect și era rece. Putea vedea în ochii ei că avea o inimă caldă, la fel ca ea.

  - Haideți să vedem ce fac Riserya și cu ceilalți. Putem sta cu toții împreună! propusă Lucerya.

  - Vrei să-i vezi reacția lui Daemon, așa-i? întrebă Viserys dându-și ochii peate cap. Ca să știi, Lucy și Daemon sunt împreună și se vor căsători într-o zi! o informă el pe mama sa.

  - Viserys! zisă Lucerya.

  - Ce? Nu e așa?

  - Ba da, dar...

  - Fiul Riseryei și fiica mea sunt împreună? Visul meu a devenit realitate! zisă Laena fericită. Și tu? îl întrebă Laena pe Visery, iar acesta zâmbi amar și îl privi pe tatăl său.

  - Păi, cineva trebuie să se sacrifice pentru binele familiei. Chiar dacă avem dragoni, tot vom avea nevoie de alianțe! ridică fiul ei din umeri.

  Laena se uită la Daemon, dar acesta îi spusă din priviri că nu el l-a pus să facă asta: a fost alegerea lui Viserys. Fiul ei își punea bunăstarea familiei înaintea propriei sale fericiri.

  - Hai să mergem și la restul! oftă Laena, punând o mână după umărul fiului ei, iar acesta îi zâmbi amar.

  Nu știu prin ce trece sau ce a trecut Viserys, nu știu ce e în mintea lui, dar privirea lui îmi spune că nu e bine, că suferă. Băiatul meu, acum sunt aici, și voi avea grijă de tine!

 

  Riserya

  Se obișnuise cu Dragonstone-ul de când îl asediaseră, dar acum era diferit. Naelys nu mai era cu ea, îi ducea lipsa vocii ei care o urmărea în permanență, iar ea murise și fusese înviată. Deși înafară de ochi arăta la fel, se simțea atât de diferit.

  Parcă nimic nu mai e la fel...

  Încercă să se lase condusă de instinct ca să-și găsească copiii și ajunsă în zona temnițelor. Acolo îi văzu pe toți cinci. Inițial păreau furioși, dar când o văzură, rămasără șocați.

  - Ei bine? Nu vă îmbrățișați mama? Unchiul vostru a depus mult efort să mă aducă înapoi! zisă ea întinzând brațele  iar când îi auziră vocea, toți strigară de fericire și veniră să o strângă în brațe, cu lacrimi în ochi. Până și Spring se strecurase printre ei și o lingea fericită pe mână.

  - Îmi pare rău din nou! zisă Aemon printre suspine!

  - O mai taci! îi zisă Aegon, dar era greu de luat în serios când râdea și avea ochii plini de lacrimi.

  - Sunteți așa ridicoli! râsă Shannara plângând.

  - Nu mai plângeți, trebuie să profităm de ziua asta. De mâine avem treabă! le zisă Riserya, abținându-se să nu plângă și ea.

  - Nu credeam că o să te mai vedem vreodată...murmură Rohanne.

  - Nici eu nu credeam asta...murmură ea.

  Mi-a fost atât de greu fără tine! îi zisă Daemon în gând. Să conduc, să-mi salvez frații, să am grijă de ei, să cad de comun acord cu unchiul Daemon. Te implor, nu ne mai lăsa singuri niciodată! continuă el tot în mintea ei, fără să-l audă ceilalți, și o privi în ochi, având ochii plini de lacrimi. Riserya îl strânsă la pieptul ei și-l sărută pe frunte.

  Nu pot promite ceva ce nu ține de mine, dragul meu. Dar tu ești cel mai puternic dintre ei, și dacă cineva va putea face față la toate astea, tu ești acela.

  Când își dădură drumul, observară că veniră și Daemon, Laena, Lucerya și Viserys. Gemenii veniră să o ia și ei în brațe, de vreme ce nu apucaseră.

  Nu-i condamn. Pe mine mă știu, dar pe mama lor nu au apucat să o cunoască încă.

  - Faceți cunoștință cu mătușa voastră, Laena! zisă Riserya, dar apoi, își aminti de Rohanne, și nu știa dacă Daemon îi zisese. Dar de vreme ce Laena se uita la Rohanne, bănuia că aflase.

  Oare ce o crede acum despre mine? gândi Ris rușinată.

  Ceilalți făcură cunoștință fără probleme, dar Rohanne rămasă ultima, de parcă s-ar fi temut de reacția mamei sale vitrege, care, într-o altă viață, i-ar fi fost poate mamă naturală.

  - Tu trebuie să fii Rohanne! Îmi pare bine să te cunosc. Semeni atât de mult cu Daemon și Riserya! îi zisă Laena, zâmbindu-i sincer, iar Rohanne prinsă curaj.

  - Ești mult mai frumoasă în realitate decât în picturi! Mi-ar fi plăcut să fiu și eu la fel de frumoasă! îi zisă fetița zâmbind.

  - Ești deja! îi zâmbi Laena, dându-i o șuviță de păr după ureche, iar Rohanne zâmbi și o luă în brațe, Laena răspunzându-i la îmbrățișare.