The black dragons

Viserys

 
    În Tyrosh se răspândise imediat vestea că Riserya Blackfyre și-a ucis tatăl, iar ca Daemon a devenit noul lord Blackfyre. Trecuseră săptămâni, iar el și Daenerys nu o mai văzuseră pe Riserya. L-au rugat pe nobilul la care stăteau să o cheme de mai multe ori, dar aceasta a refuzat de fiecare dată să vină, în schimb, le-a trimis niște bani și un mesaj în care le zicea că trebuie să plece din Tyrosh până nu află fratele ei de ei. Asta l-a înfuriat pe Viserys. A crezut că-i era prietenă, dar și ea l-a abandonat.

   - Unde vom merge? îl întrebă Dany.

   - În Qohor...

   - Și nu ne luăm "la revedere" de la Riserya?

   - Să nu mai pomenești vreodată de ea dacă nu vrei să trezești dragonul! Să nu-i mai pronunți numele, îi zisă el nervos.

  Deși nu ar fi vrut să ia banii primiți de la ea, știa că vor avea nevoie de ei, așa că i-a acceptat.
    O perioadă s-au descurcat, dar în timp a trebuit să-și vândă din lucruri, inclusiv coroana mamei lui. Asta l-a întristat cel mai mult, de când a vândut coroana devenise mai rău chiar și cu sora lui.
   Deși ajunseseră deja până în Volantis, nici aici nu putea să nu audă porecla de "patricida" la adresa Riseryei și să nu se vorbească despre ea. Îi auzea pe oameni vorbind că pe zi ce trece devenea tot mai aspră și îi executa fără milă pe criminalii pe care îi prindea. Toate lucrurile rele pe care le auzea despre ea nu îl ajutau pe Viserys să o ierte că îi abandonase în urmă cu 2 ani, în schimb, Daenerys, pleca urechea și la lucrurile bune care se ziceau despre Riserya, cum că ar avea o slăbiciune pentru copiii săraci și ce-i orfani și că-i ajuta cum putea, însă asta îl înfuria mai rău pe Viserys. Pe acei copii necunoscuți îi ajuta, dar pe el și sora lui i-a pus să părăsească Tyroshul fără ca măcar să-i mai viziteze o dată.
  
   Între timp au reușit să-și găsească o gazdă în Volantis la care să stea. A aflat de la acesta că lordul Blackfyre, soția sa, Laena, și sora lui, Riserya, sunt în oraș și vor rămâne o perioadă. Viserys ura gândul că va fi în același oraș cu Riserya, dar în sinea sa, spera să o vadă ca să-i reproșeze și să o facă să plătească pentru că i-a abandonat în halul ăsta.

  De câteva zile se plimba prin oraș, sperând să dea de ea, dar nimic.
  Într-o zi însă, văzu o fată cu părul lung, auriu-argintiu, îmbrăcată într-o rochie verde și lungă, plimbându-se pe stradă însoțită de trei străjeri. Părea să fie gravidă, dar Riserya nu se căsătorise din câte știa el...Doar nu o fi făcut-o cu cineva până să se căsătorească...nu? Se dusă grăbit spre ea, dar doi gardienii nu-l lăsară să se apropie:

  - RISERYA! strigă el la ea, dar când se întoarsă spre el, își dădu seama că nu era ea. Fata le făcu semn străjerilor să-l lase să se apropie.

   - Cu cine am plăcerea să vorbesc? îl întrebă ea politicoasă.

   - Viserys Targaryen, zise el, iar ea rămasă puțin șocată. Străjerii își îndreptaseră armele spre el, dar ea le făcu semn să le lase jos.

  - Viserys Targaryen, ai putea să-mi spui ce treabă ai cu cumnata mea? îl întrebă ea continuându-și plimbarea, dar el rămăsese pe loc, șocat. Dacă Riserya e cumnata ei, înseamnă că fata aceasta e Laena, soția lui Daemon. Dacă soțul ei află de el și sora lui, o să-i ucidă.

  - E-eu...Eu doar...se bâlbâi el.

  - Stai calm, nu-i voi spune lui Daemon de tine dacă-mi spui de ce o căutai pe Riserya. Va rămâne micul nostru secret, îi zise zâmbind și îi făcu semn cu capul să o urmeze.

   - Voiam să-i cer socoteală pentru că ne-a abandonat, murmură el, urmând-o.

   - Te-a abandonat? Cum adică?

   - E o poveste lungă...

   - Avem destul timp, zise ea zâmbind și-l apucă de cot, dar el își trase mâna.

   - Riserya a ținut secretul ăsta ani de zile, nu se cuvine să-l dezvălui eu acum. Ar pune-o în pericol, bombăni el iritat.

   - Ceva îmi spune că este ceva între tine și Ris. Ce frumos, o iubire interzisă: Targaryen și Blackfyre, zise ea visătoare.

  - Nu e nimic de genul ăla între noi! zisă nervos, ridicând tonul.

   - Dar ai vrea să fie, nu? întrebă ea chicotind.

   - Nu! răspunsă el sec, iar Laena zâmbi.

   - Riserya este pe plajă, adună criminalii din Volantis să-i execute. Nici aici nu vrea să ia o pauză și să se relaxeze, zise ea oftând. Te-aș sfătui să nu te duci, nu-i place să fie privită când ucide oameni.

   - Dacă nu ai fi vrut să mă duc la ea, nu mi-ai fi zis unde e, zise el rânjind și o luă la fugă spre plajă.

   Ajuns acolo, vede pe țărm un dragon negru imens ce ardea oameni de vi, scuipând foc negru, apoi îi mânca. Lângă el era Riserya, cu părul ei lung auriu-argintiu, lăsat liber pe spate și ținând în mână o sabie mânjită cu sânge. Acum era mai înfricoșătoare ca ultima dată când o văzuse, dar nu-i era frică de ea. Se dusă nervos la ea și o apucă de braț. Când se întoarsă spre el, era gata să-i taie gâtul cu sabia, dar când văzu cine era, scăpă sabia din mână.
  Dragonul voia să-l atace, dar Riserya îi făcu doar un semn din mână, iar acesta se întoarsă să mănânce leșurile, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

   - Viserys...? C-ce cauți tu aici? îl întrebă ea în timp ce îi tremura vocea.

   - De ce ne-ai abandonat? De ce ne-ai lăsat baltă? Am crezut că vrei să ne ajuți! țipă el strângând-o mai tare de braț.

   - Am vrut...Asta a fost cel mai bine pentru voi, murmură ea.

   - Ba nu a fost! Nu ai idee ce greu ne-am descurcat, am ajuns să vând până și coroana mamei! țipă el strângând-o din ce în ce mai tare de braț până o făcu să scâncească de durere. Puteai măcar să vi să-ți iei "la revedere" murmură el și îi dădu drumul.

   - Cum mai puteam să dau ochii cu tine după ce am făcut? Ce fel de monstru își ucide propriul tată? Uite ce am ajuns! Să omor criminali pe plajă cu sânge rece. Meriți ceva mai bun de atât, zisă ea cu lacrimi în ochi.

   - De asta m-ai evitat? Pentru că ai ajuns o criminală? Voiai să-mi aduc aminte de tine de cum erai înainte, nu cum ești acum? zisă apucând-o de păr și trăgând-o mai aproape.

  - Da! răspunsă ea privindu-l în ochi.

  - Ce egoistă ești, murmură el și o trasă într-un sărut.