The black dragons

Lucerya

  La media am gasit un clip cu Aaravos atat de iconic. Și vocea lui 😍😍😍
 

   De cateva zile nu făcea decât să stea singură, în camera ei, pe frig și întuneric. Refuza mâncarea, refuza să fie vizitată. Le mai permitea doar fraților ei, lui Madrigal sau Lucien să o vadă, și nici lor mereu.

  Lucy privea inelul primit de la mama ei...primit de la Riserya...

  Poate că Riserya nu a fost mama mea naturală, dar m-a crescut și m-a iubit ca pe propia ei fiică. Niciodată nu am simțit diferențe între noi și copiii ei naturali...Ea a fost mama mea...

  Lacrimi reci îi apărură iar în ochi, înghețându-i pe obraz. Strânsă inelul negru la piept cu gândul la mama sa, la frații ei...la iubitul ei Daemon...

  O voi transforma pe Daenerys Targaryen într-o stană de gheață, cum și ea mi-a transformat mie inima...

  Lucy își îndreptă privirea spre oglindă, văzându-și ochii albaștri de gheață mai reci ca niciodată. Se încruntă, iar oglinda îngheța treptat din ce în ce mai mult. Țipă nervoasă, iar aceasta se sparsă în mii de cristale de gheață...

  Auzi o bătaie în ușă, apoi iar...iar și iar...

  - PLEACĂ! strigă Lucerya nervoasă.

  Dar ușa se deschisă. Când se pregătea să strige iar, în fața ei era tatăl ei.

  - Tată...murmură ea cu lacrimi în ochi și fugi să-l ia în brațe.

  Era cald, dar și rece în același timp. Își putea da seama din modul în care o strângea în brațe că aflase și el. Simți câteva lacrimi calde căzându-i pe creștetul capului...tatăl ei plângea.

  - Semeni atât de mult cu mama ta...Cu Laena...murmură el.

  - Minți! Ea semăna cu Riserya... Rohanne are mai mult din ea decât voi avea eu vreodată...

  - Nu contează, ai sufletul ei...caracterul ei...și câteva trăsături...zisă Daemon strângând-o mai tare. În fiecare zi îmi e dor de ea, mă uit la tine și am impresia că o văd pe ea. Tu îmi aduci aminte de ea, Lucy...

  Ăsta...ăsta e cel mai frumos lucru pe care l-am auzit...gândi Lucerya, în timp ce lacrimi calde îi ajungeau până în bărbie.

  - Hai cu mine afară, Lucerya...acum...

  - Nu vreau să ies de aici.

  Tatăl ei îi luă palmele în mâini și o privi în ochi.

  - Ai încredere în mine...Hai afară.

  Lucerya cedă și ieși cu tatăl ei. Priveau marea în liniște. Niciunul dintre ei nu zicea nimic. Ea stătea în brațele lui și plângea, în timp ce el o mângâia pe cap.

  Dacă bunicul Aenar ar fi fost aici, nu i-ar fi permis tatei să mă lase să plâng afară, unde aș putea fi văzută...Din ce ne-au povestit părinți, nu ar fi făcut niciodată ce face tata acum cu mine. Sunt așa norocoasă că Daemon Blackfyre e tatăl meu...gândi Lucerya strângându-l în brațe.

  - Privește cerul...o îndemnă tatăl ei.

  Lucerya își ridică privirea, dar nu vedea nimic. În scurt timp se auzi un răget îndepărtat, iar Balerion apăru ca o pată întunecată dintre norii albi.

  Se ridică în picioare, nevenindu-i să-și creadă ochilor. Pe spatele lui Balerion îl putea observa pe Daemon. Sleit de puteri și obosit, dar mai hotărât ca niciodată...și viu!