The black dragons

Riserya

Riseryei îi plăcuse compania celor din Rondul de Noapte, deși a fost de scurtă durată. Geralt insistase că trebuia să meargă mai repede și singuri ca să fie în siguranță.

Nemaifiind nimeni care să o enerveze, momentele în care își pierdea autocontrolul se răriseră, iar în depărtare deja se vedea Winterfellul.

- Cât vom mai face de la Winterfell până la Zid? întrebă Riserya.

- Depinde cât de repede ne mișcăm și cât mai ai tu de gând să stai după alții...

- Nu înțeleg cum poți fi atât de indiferent cu restul...

- Trebuie să fiu neutru...

- Trebuie să protejezi oamenii!

- De monștri, nu de alți oameni.

- Unii oameni sunt niște monștrii...

- Ai terminat? i-o tăie vânătorul nervos.

Până la sfârșitul zilei, ajunsără în Winterfell, iar datorită lui Geralt și breslei de vânători din care face parte, fură primiți. Micul lord, Bran Stark, era olog și se deplasa cu ajutorul unui om mare care spunea mereu "Hodor", iar fratele lui Bran, Rickon, îi aducea lui Ris aminte de fiul ei, Aegon, doar că era roșcat...și nu avea ochii lui Viserys.

Îmi lipsești...Îmi lipsiți toți...gândi ea strângând în pumn borcănelul de sticlă cu cenușă.

Din Pădurea Zeilor, auzi urletele unor lupi, așa că se dusă într-acolo, ca să vadă animalele. Nu văzuse niciodată lupi străvechi, și i-ar plăcea să vadă unul.

- Dacă te duci acolo, Lățosul te va mușca! zisă micul Rickon.

- Zici tu? întrebă Riserya zâmbind și își continuă drumul.

- Mai bine l-ai asculta, Lățosul e mai sălbatic! o avertiză Bran.

Ea îi ignoră și se dusă în pădure, urmată de micul Rickon. Nici nu intrase bine, că auzi mârâitul unui lup, iar o siluetă neagră se zări printre copaci. Naturalista se așeză în genunchi, iar lupul străvechi veni sfios la ea, iar în cele din urmă se lăsă mângâiat.

- Cum ai făcut asta? întrebă Rickon uimit în timp ce se cățăra pe spatele lupului negru.

- Iubesc animalele, iar ele mă iubesc pe mine! răspunsă ea cu un zâmbet amar și își trecu o mână prin părul însângerat.

Oare ce mai face Balerion al meu? Sper că e bine...

- E destul de târziu, ar trebui să ne întoarcem...propusă Riserya și se ridică, întorcându-se spre castel.

Primise o cameră decentă, bine încălzită, dar nu putea să doarmă...

Trebuie să fac ceva...trebuie...dar ce? gândi ea, iar ca răspuns auzi în sinea ei vocea Xiaenei: "Trebuie să te furișezi în celule!" și simți un fior pe șira spinării. Nu din nou...gândi și se ridică, mergând spre locul indicat. Nu avea curajul să o refuze...Nu când știa ce poate face...

Coborî în celule și mearsă până la a cincea, în dreptul căreia se opri. Era întuneric și nu putea vedea cine era înăuntru.

- Cine e acolo? întrebă ea mijindu-și ochii.

De gratii se apropie un tânăr cu aspect neîngrijit, brunet, cu ochii albaștri. Privirea lui o speria...

- Reek...zisă el pe un ton rece. Ce caută o femeie noaptea singură aici? întrebă zâmbind pervers.

"Minte...A făcut schimb de haine cu Reek...e Ramsay Snow. Folosește-te de asta ca să-l faci loial ție" auzi vocea Xiaenei.

- Minți! Reek a fost ucis în locul tău! Ești Ramsay Snow!

- Sunt Reek! zisă el încruntându-se.

- Hmm...Eu am văzut alt ceva! zisă ea rânjind.

- Nu ai de unde știi, nu ai fost acolo.

- Eu sunt peste tot...Ma voi duce si le voi spune că de fapt ești Ramsay Snow...Sau...Am putea face o înțelegere!

- ...Ce înțelegere? întrebă strângând furios gratiile.

- Ai vrea să te eliberez și să devi Lord Bolton?

- Nu ai cum să faci asta...

- Fratele meu este Daemon Blackfyre, primul pe numele său și adevăratul rege. Jură-ne loialitatea ta, alătură-te nouă, și vei deveni Lord de Dreadfort!

- De unde știu că nu minți? întrebă pe un ton rece și se încruntă.

Riserya scoasă sigiliul Casei Blackfyre din buzunar și i-l arătă:

- Jur pe onoarea Casei mele că nu mint. Vei fi protejatul nostru atâta timp cât nu ne faci numele Casei de râs și nu comiți alte crime de neiertat. Spui cuvintele, sau preferi să-ți pierzi capul?

Băiatul plecă genumchiul și spusă cuvintele. După ce se ridică, Riserya îi desfăcu celula. Acesta vru să se năpustească cu mâinile la gâtul ei, dar dintr-o strângere de pumn, îl făcu să-și piardă respirația.

- Ai jurat loialitate. Ce faci? Deja ți-ai uitat jurământul? Să știi că nu sunt o femeie obișnuită, sunt o războinică. Data viitoare când vei încerca să mă trădezi sau ne vei păta numele Casei, am să te ucid! zisă eliberându-l. Acum pleacă, până nu mă răzgândesc! zisă, iar acesta fugi.

De ce fac asta? Ascult ordinele unei femei moarte de aproape 25 de ani... Cine știe ce va face nebunul acesta dacă e liber. Nu cred că dă nici 2 bani pe jurământ și toate prostiile astea...
"O să vă fie de folos, vei vedea..."

Riserya oftă și se întoarsă în camera ei înainte ca cineva să-i observe lipsa ei și a bastardului. Încercă să adoarmă, dar conștiința o mustra.

Eu sunt slayer of the killers, nu eliberatoarea lor. Ar fi trebuit să-l ucid! Avem șase dragoni și un dragon de gheață, Compania de Aur de partea noastră, de ce am avea nevoie de un bastard din Nord?

Ziua următoare, ea și Geralt plecară spre Nord. Se deplasară destul de repede, pentru că timpul era scurt, iar în mai puțin de o săptămână ajunsără la Zid.

Geralt a vorbit cu Lordul Comandant Mormont și a fost de acord să-i lase să înopteze la Castelul Negru.

Riserya își ducea calul spre grajd, când văzu doi adolescenți jucându-se cu lupii lor străvechi, un băiat și o fată.

- Nu știam că sunt și fete la Rondul de Noapte.

- Eu sunt Ingrid Stark, iar el e fratele meu, Jon Snow! zisă fata. Și nu sunt în Rond pentru că nu am depus jurământul.

- Mira! o strigă Geralt.

- Vin acum!

- Voi ce căutați aici? întrebă Jon Snow.

- Fratele meu are o misiune după Zid.

- Niște suduci nu vor rezista nici câteva zile după Zid. Vine iarna...Veți muri acolo! zisă Ingrid.

- Subestimezi sudicii ăștia! zisă Ris ducându-se spre camera sa.

Mai e puțin...și mă întorc acasă, la copiii mei...gândi ea.

Știu că nu am mai postat de mult, dar viața la liceu e grea...sau cel putin in cazul meu :') Initial voiam sa fac separat capitolul cu Winterfellul si cel cu Zidul, dar cine stie cand voi mai posta? Asa ca le-am combinat. Imi pare rau ca v-am lasat sa asteptati atat pentru un capitol care probabil nu e pe masura asteptarilor voastre.