The black dragons

Rohanne

 
   Rohanne zbura cu Tessarion deasupra norilor, urmărind-o pe Daenerys cu atenție. Cea care îi omorâse mama acum privea pierdută cum era învinsă de Blackfyre-ii. Deși victoria era a lor, Rohanne nu se putu abține să nu o mâne iar pe Tessarion spre Daenerys și Drogon.

Își desfăcu curelele de la șa și verifică dacă mai avea pumnalul otrăvit în cizmă, în timp ce ea și dragonul ei erau în picaj.

  Regina arginitie o observă prea târziu, Tessarion era discretă și rapidă. Când încercă ea să se ferească, Tessa deja își încleștase ghearele în Drogon. Cei doi dragoni se rotiră în zbor, încercând cu greu să rămână în aer, în timp ce se mușcau și se sfâșiau cu ghearele. Era o luptă dreaptă, pentru că amândoi dragonii erau egali în mărime.

  Daenerys se ținea cu greu de Drogon, în timp ce dragonii se luptau și se îndreptau amenințător spre pământ.

  Măcar dacă e să mor, să mor răzbunându-mi mama...

  Rohanne scoasă pumnalul din cizmă și îi linsă lama, saliva ei fiind o otroavă puternică fără un antidot descoperit încă. Promisese că va căuta unul după moartea lui Aerion, dar ultimele evenimente petrecute nu i-au lăsat timp pentru asta.

  - ASTA E PENTRU MAMA! strigă fata cu lacrimi în ochi și se aruncă de pe spatele dragonului ei spre spatele lui Drogon, în timp ce strângea pumnalul strâns în mâini.

  Daenery o privi îngrozită, neavând cum să se ferească.

  Rohanne fu atât de aproape să îi înfingă pumnalul în piept acelei criminale, dragonii lor fură atât de aproape să se prăbușească în căderea lor, dar timpul fu oprit în loc.

  De ce nu mă pot mișca? De ce nu ne mișcăm? De ce nu o pot ucide?

  Apoi îl văzu pe tatăl ei cu coada ochiului. Era ud leoarcă din cap până în picioare, avea mâinile ridicate în aer, tremurând de efort, cu venele care mai aveau puțin și îi plesneau. Își ținea pumnii strânși, avea părul ud, lipit de obraji și de frunte, dar ii putu vedea ochii...Nu erau ochii lui. Nu erau ochii de un violet întunecat, care îți pătrund în adâncul sufletului și îl îngheață...Erau roșii ca sângele, strălucitori ca focul, și arzători ca flăcările celui de-al șaptelea iad...erau inumani...Erau însetați de război, de moarte și de sânge.

  Am citit că cei cu harul războiului sunt predispuși la asemenea simptome dacă fac abuz de har...dar nu credeam că îi transformă așa...

  - V-am spus...Să nu o ucideți...pe Daenerys Targaryen...gâfâi el, în timp ce lăsă dragonii jos cu grijă, apoi le separă pe cele două și le trânti pe nisip cu putere. DE CE NU-MI ASCULȚI ORDINELE, ROHANNE? urlă el furios.

  Ăsta nu e tatăl meu...Nu poate fi el...Nu seamănă cu el...e posedat de un demon... gândi fata, privindu-l îngrozită.

Ochii i se înnegriră, și păru să se mai calmeze, apoi vorbi pe o voce străină ei.

- Luați-o pe Daenerys Targaryen din fața mea și închideți-o într-o celulă. Va avea parte de un proces, abia apoi îi voi decide soarta!

  - DAR A UCIS-O PE MAMA! TREBUIE SĂ MOARĂ! NU E NEVOIE DE NICIUN PROCES! se trezi Rohanne urlând.

  Fu privită, dar nu de tatăl ei, tatăl ei era undeva ascuns, acum vorbea cu un străin...cu cineva mult mai puternic.

  - Nimeni nu va fi executat fără să aibă parte de o judecata corectă. Nu ea ți-a ucis mama...ci propria ei soră...murmură el în timp ce trecu pe lângă Rohanne.

- Ne vom asigura că procesul o va găsi vinovată! o liniști fratele ei, Daemon.

  - Ne vom asigura că procesul va fi corect! adăugă străinul ce-i controla tatăl.

  Daemon îl privi, mai mult prin el. Părea capabil să vadă prin el, să vadă cine se ascunde în spatele vorbelor.

  - Aș prefera să-mi lași unchiul să decidă...Aaravos.

  Se lăsă o liniște de mormânt. Câteva secunde, nimeni nu zisă nimic, până când Aaravos râsă, apoi își dădu părul din ochii pe spate.

  - Se pare că ești mai talentat decât credeam. Nu mă așteptam ca progeniturile lui Sothirys să ajungă în sute de ani atât de...evoluate! Mă bucur de puțină libertate tinere, te asigur că voi fi dispărut imediat cum se apropie adevărata regină.

  - Adevărata regină? Eu sunt regele! zisă Daemon cu capul sus.

  - Te înșeli, tinere. Tu comparativ cu unchiul tău ești un șarpe, unchiul tău este ca o șopârlă-leu...iar adevărata regină, Naelys, este ca un dragon. Cam așa sunt puterile voastre comparativ! ridică Aaravos din umeri, plecând purtat de trupul tatălui ei, lăsându-i în urmă.

  Dar pe pământ ateriză Frozenfyre cu Lucerya, care coborî nervoasă de pe spatele dragonului ei. Prințesa avea o rochie lungă, de un albastru deschis cu broderii argintii ce imitau gheața, zăpada și dragonii de gheață. Avea părul alb lăsat liber, șuvițele mai scurte din față ajungându-i până la umeri, dar la spate îi ajungea până la fund. Ochii ei albaștrii de gheață transmiteau clar furie și ură. Mergea apăsat, grăbită și nervoasă spre tatăl ei, fără a se mai osteni să-și stăpânească puterile, astfel îm urma pașilor ei rămânea o potecă de gheață.

  - Unde crezi că o duci pe cea care ne-a omorât mama? întrebă Lucerya, pe un ton atât de sever, că nici măcar Rohanne nu-și recunoaștea sora.

  Tatăl lor, sau Aaravos, se opri și se întoarsă spre ea, privind-o sceptic.

  Lucerya se apropie cu pași grațioși, dar siguri, rostind tare și răspicat când ajunsă în fața acestuia.

  - O! Vreau! Moartă! M-am făcut înțeleasă?

  - Vom vedea! Lucrurile nu sunt ceea ce par...prințesă...Veți avea nevoie de ea în războiul ce urmează.

  Rohanne observă privirea Luceryei, plină de furie, și degetele ei care deja începuseră să formeze particule de gheață în aer. Nu mai apucă să strige ca să-și oprească sora, că aceasta ridică mâinile sus în aer, iar tatăl lor fu acoperit de un strat gros de gheață până la gât.

  - M-am făcut înțeleasă? repetă aceasta calm.

  Creatura ce pusese stăpânire pe tatăl lor rânji, iar gheața ce-l acoperea se sfărâmiță toată instant, lăsându-l liber.

  - Întrebarea este: eu m-am făcut înțeles? întrebă acesta plecând.