The black dragons

Lucerya

  Credits: media by -direwolf-

  - Nu-l asculta pe tata. Așa mai vorbește el uneori. Știi că poți...

  - Da, Lucy. Știu că în unchiul Daemon pot avea mereu încredere, indiferent ce-mi zice! o întrerupsă Daemon pe Lucerya, în timp ce se îndreptau spre bârlogul dragonilor.

  - Atunci de ce a zis asta? A făcut-o doar să te sperie?

  - Nu chiar...a fost un avertisment, dar nu se referea la el...

  - Crezi că se referea la Aegon?

  - Nu...Adică...A zis că pot avea încredere doar în mine însămi. Aegon și Aemon sunt frații mei tripleți. Într-un fel, suntem unul și același, deși suntem așa diferiți...Cred că se referea defapt la Viserys...

  - La fratele meu? De ce? Cu el ești mult mai apropiat decât cu frații tăi, îți e tot ca un frate!

  - Știu, în el am cea mai mare încredere...Poate doar mă înșel! zisă ridicând din umeri.

  - Ce facem aici? întrebă ea privind culoarul întunecat.

  - Vreau să-l văd pe Quicksilver... și pe Balerion! zisă luând o torță stinsă și o îndreptă spre Lucerya.

  - Nu o pot aprinde, am afinitate pe gheață!

  - Ai încercat vreodată? întrebă el aprinzând torța de alta.

  - Nu, dar nici nu are sens să încerc. Nu doar că focul și gheața sunt elemente opuse, dar când m-am născut, a pornit viscolul în Tyrosh în plină vară, mereu sunt atât de rece, încât abia pot fi atinsă și sunt singura care are un dragon de gheață. E clar că nu am nicio legătură cu focul! zisă ea râzând.

  - Aici ai dreptate! zisă mergând, până ajunsă în dreptul bârlogului lui Quicksilver.

  Dragonul când îl văzu, se ridică și veni la el. Era o legătură foarte puternică între ei. Aproape la fel de puternică cum e cea dintre Viserys și Aurion. Spre deosebire de cei doi, Quicksilver nu era familiarul lui Daemon, dar erau foarte apropiați. Cam ca mama lor și Balerion, sau ca Lucerya și Frozenfyre. Diferența era că Frozenfyre avea nevoie de harul Luceryei ca să poată trăi în sud.

  - Eu mă duc să-i mai răcesc bârlogul lui Frozenfyre! zisă Lucerya plecând.

  Se îndreptă spre bârlogul dragonului ei, dar înainte de el dădu de al lui Balerion, care avea gratiile lăsate jos:

  - Daemon...vino puțin! zisă ea tristă, iar el veni urmat de dragonul său.

  Dragonul mamei lor era legat în lanțuri și stătea încolăcit într-un colț, cu spatele la ei.

  - Balerion! zisă Daemon punând mâinile pe grati.

  Dragonul își ridică puțin capul, cât să-l vadă, mârâi ușor și se culcă la loc.
Quicksilver încercă să-și strecoare capul printre gratii, dar era prea mare ca să aibă loc. Mârâi dezamăgit și se întoarsă în bârlogul său.

  - Chiar trebuie să-l ținem așa? întrebă Lucerya tristă.

  - A încercat de 9 ori să fugă... Nu va rămâne aici fără mama, decât dacă e legat...

  - Oare dacă l-am elibera, ne-ar duce la ea?

  - Probabil...

  - Îl eliberăm? întrebă ea zâmbind.

  - Desigur, asta dacă vrei să fim pedepsiți pentru tot restul vieții! zisă Daemon ridicând din umeri.

Lucerya se bosumflă.

  - Dacă mama se va întoarce curând, totul va fi bine! zisă el punându-i mâna pe umăr.

  - Ce ar însemna curând?

  - Câteva zile, câteva luni...maxim un an?

  - Ție un an ți se pare puțin?

  - Lucy, nu e ușor să găsești leac la ce are ea. Ai văzut cum a ajuns, nu e ea însăși, moartea tatei a schimbat-o, iar nașterea lui Rohanne nu a ajutat-o prea mult...

  - Crezi că-și va reveni?

  - Așa sper...

  Lucerya tresări ușor când pe umărul ei se așeză micul dragon albastru al lui Rohanne. Acesta cârâi ușor, apoi se strecură printre gratiile de fier ale bârlogului și zbură pe spatele lui Balerion, care nu părea să fie afectat de prezența puiului nici pozitiv, nici negativ. Pur și simplu îl ignora. Puiul se cuibări pe el și se culcă.

  - Ce caută dragonul lui Rohanne aici?Nu ar trebui să fie cu ea? întrebă Daemon confuz.

  - Se pare că a venit și el să-l vadă pe Balerion! zisă Lucerya zâmbind.

  - E târziu...cred că ar trebui să mergem și noi la culcare.

  - Așa e...Stai numai puțin! zisă Lucerya și se dusă la bârlogul lui Frozenfyre ca să-l răcească.

  Pusă mâna pe zidul umed, iar acesta fu acoperit de un strat gros de gheață, apoi își mângâie dragonul, pe care reuși să-l mai răcorească.

  - Harul tău rămâne mereu uimitor! E greu să te obișnuiești cu el! zisă Daemon zâmbind.

  - Mă întreb dacă nu cumva din greșeală îmi voi îngheța viitorul soț! chicoti ea.

  - Unchiul Daemon plănuiește să te căsătorească cu Monterys Velaryon, fiul lui Monford, nu?

  - Așa e, dar e mai mic ca mine! se văietă ea. Din păcate, bunica Rhaenyra nu are nicio autoritate în Casa Velaryon. A fost soția fostului lord, iar unchiul Lacus e după Monterys la succesiune! oftă ea.

  - Presupun că avem nevoie de Casa Velaryon de partea noastră, nu? întrebă el zâmbind amar.

  - Mișcările de război ale tatei! zisă ea ridicând din umeri. Velaryon are cea mai mare flotă din Westeros.

  - Dar sunt loiali lui Stannis Baratheon, Prințul de Dragonstone.

  - De aceea e nevoie de încă un mariaj Blackfyre-Velaryon...nu?

  - Nu ar fi mai bine dacă ar căsători-o pe Rohanne cu Monterys? E mai apropiată de vârstă cu el.

  - Nu ne putem băga în planurile tatei, Daemon.

  - Eu sunt Daemon Targaryen, Primul pe numele său, Rege al Andalilor și al Primilor Oameni, Lord al Celor Șapte Regate, Protector al Domeniului, eu sunt primul dragon născut roșu și negru! Eu mă pot băga în planurile orcui vreau! zisă el zâmbind triumfător.

  - Dacă spui tu...Înălțimea Ta! zisă ea accentuând titlul, îi zâmbi inocent și făcu o reverență, apoi o luă înainte, dar se opri puțin. Nu uita, că deși port rochii cu căluți de mare ca ale mamei, și eu sunt pe jumătate dragon negru, ca și tine. Doar mă cheamă Blackfyre! Și eu sunt și mai specială ca tine, vere, deoarece eu sunt unicul dragon de gheață! Poate că gheața e rece, dar și ea arde dacă ți prea mult mâna pe ea! zisă ea zâmbind malițios și o luă înainte.

  Intenționat i-a zis "vere". Niciodată până acum nu-i zisese așa, îi zicea doar "frate" sau "Daemon". Deși nu s-a întors spre el, știa că în urma ei, Daemon zâmbea, cu zambetul acela de prinț Targaryen, pe care doar la el și la frații lui îl mai văzuse... Și cu mult timp în urmă, și la tatăl lor, Viserys...