The black dragons

Daemon

  

    - A bear, there was a bear, A BEAAAAR! începu Daemon să cânte.

  - All black and brown am coverd in hair! continuă Lucien.

  Cei doi începură să cânte "The bear and the maiden fair" și-și pusără brațele unul după ceafa celuilalt cântând din ce în ce mai tare.

  - Ohh I'm a maid, I'm pure and fair, I'll never dance with a hairy bear, I'll never dance with a hairyyy bear! cântară cei doi în cor, iar Riserya intră peste ei.

  - Nu vreau să vă stric beția, dar nu cred că ar fi bine să fiți văzuți, sau în cazul vostru auziți, beți la nici ora prânzului! zisă ea.

  - Nu suntem beți! ripostă Lucien.

  - Doar ne simțim bine! continuă Daemon.

  - ...Amatori! zisă Ris ieșind și închisă ușa după ea.

  - aMaToRi! o imită Daemon, iar Lucien începu să râdă.

  - Îmi e dor de vremurile când eram mici, mergeam în piețe și cântam. Eu țineam punga în care lumea punea banii, iar tu cântai la harpă sau lăută.

  - Ahhh...Nu-mi mai aminti! zisă Daemon râzând.

  - De ce nu? Cântai bine! Ar trebui să te faci bard, nu rege! râsă Lucien.

  - Insinuezi că nu aș fi un rege bun? întrebă Daemon încercând să pară serios, dar îl trădă zâmbetul.

  - Zic doar că ar fi fost mai ușor și frumos, zisă ridicând din umeri.

   Nu contează ce e frumos...ci ce trebuie... "Cine ridică sabia, de sabie moare", iar eu am ridicat sabia înaintea lăutei sau a harpei. Destinul meu e să mor cu o sabie în mână, gândi Daemon oftând și se ridică.

  - Unde te duci? întrebă Lucien ridicându-se și el.

  - Să mă culc, apoi mă întorc în ținiturile riverane.

  - Poftim? Ești nebun? E amiază, ești beat mort și te-ai mai dus acolo acu' o lună!

  - Am ceva de făcut, zisă Daemon plecând.

   Sper că va merge cum am plănuit... gândi el puțin speriat. Când ajunsă în dormitorul său, luă cea mai puternică sticluță cu otravă de o avea și o bău pe toată. Otrava avea un gust amărui, dar plăcut și îl făcea să se simtă mai puternic.

  Oricât de puternic îl făcuse să se simtă, și oricât de puternic era ca toxic, căzu din picioare într-un somn adânc.

   Era într-o încăpere întunecată, singura sursă de lumină fiind un cerc de foc violet în mijlocul căruia se afla o tânără înaltă ce stătea cu spatele la el. Avea un văl care îi acoperea capul, iar din creștet îi ieșea părul brunet și lung prins într-o coadă de cal. Era îmbrăcată într-o rochie lungă și mov ce îi făcea corpul să arate ca al unei sirene.

  - Daemon Miretoma, știam că într-o zi vei veni la mine! zisă ea batjocoritor.

  - Blackfyre, mă numesc Daemon Blackfyre, nu Miretoma!

  - Prosti! Atât timp cât îți curge sânge de Miretoma în vene și te folosești de harurile acestei familii, pentru mine ești un Miretoma! zisă ea ridicând tonul, iar Daemon scrâșni nervos din dinți.

  Ce caut eu aici?

  - Putere! Altfel nu veneai aici! răspunsă ea gândurilor lui. Gândește chibzuit: cu ce față vrei să vorbești azi?