The black dragons

Daemon

 

   Lordul stătea în capul mesei cu coatele pe masa și fața sprijinită pe exteriorul palmelor. În sală intră Harry Strickland, comandantul Companiei de Aur.

  - Regele meu! zisă el făcând o plecăciune.

  - Ridică-te, Harry! Nu trebuie să practici asemenea formalități cu mine. În plus, încă nu m-am așezat pe tron. Ia loc! zisă Daemon zâmbind și îi arătă spre locul de lângă el.

  - Presupun că e ceva important de ai riscat să mă chemi în Westeros. Și tu ești conștient că ai putea fi acuzat de trădare dacă cineva ar știi că vorbim acum, nu? întrebă Harry așezându-se.

  - Știu asta! zisă Daemon oftând, iar pe ușă intră mătușa sa, Rhaenyra.

- Mătușă Rhaenyra, mă bucur să te văd! zisă Daemon zâmbind.

  - Taci din gură, Daemon! Nu voiam să te mai văd sau aud vreodată după ce i-ai făcut fiicei mele, și nu aș fi făcut-o dacă nu insistai să vin atât de mult și mu-mi era dor de nepoții mei! zisă ea nervoasă și se așeză în celălalt capăt al mesei.

  - Am iubit-o pe Laena mai mult decât orice femeie, iar Riserya nu intră în calcul, deoarece e sora mea, e normal să o iubesc.

  - Și totuși, asta nu te-a oprit să te căsătorești cu amândouă! Credeai că dacă te căsătorești cu sora ta în secret lumea nu va afla?

  Harry era pe lângă subiect. Tot ce făcea era să-i asculte pe cei doi, să-și toarne vin în pahar, și să bea.

  - Tocmai de asta te-am chemat, ca să vorbim despre tema acesta. Amândoi îmi sunteți cei mai loiali aliați, și consider că trebuie să aflați adevărul mai devreme, nu în ultimul moment ca toată lumea!

  - Nu sunt aliatul tău, Daemon Blackfy...începu Rhaenyra să zică, dar Harry o întrerupsă.

  - Ce adevăr? întrebă el confuz.

  - Nu eu voi urca pe tron, ci nepotul meu, Daemon.

  - Vrei să spui fiul tău, Daemon! zisă Rhaenyra privindu-l urât.

  - Nu! Vreau să zic nepotul meu! Daemon nu e fiul meu. Eu și cu Riserya nu suntem căsătoriți, am înscenat asta ca să o protejez pe ea și copiii ei.

  - C-cum? întrebă Rhaenyra șocată. Vrei să spui că tu și cu Riserya nu ați fost niciodata împreună? 

  - Ba da, ne-am îmbătat odată atât de rău și așa am ajuns să o avem pe Rohanne. Dar aia a fost singura dată când am fost împreună. Eu nu am fost cu nicio altă femeie cât a trăit Laena. Tripleții nu sunt ai mei.

  - Atunci cine e tatăl lor? De ce soră-ta nu a putut să se căsătorească cu tatăl lor și a trebuit să mințiți pe toată lumea că sunt ai tăi? De ce a trebuit să vă înjosiți voi...Să-mi înjosiți fiica? întrebă Rhaenyra țipând cu lacrimi în ochi.

  - Pentru că tatăl lor a fost Viserys Targaryen...adăugă Harry privind în gol. Dacă sora lui ar fi fost cu Viserys, asta ar fi pus viața în pericol atât ei cât și copiilor. De aia vrea să-l pună pe Daemon pe tron, pentru că e Targaryen, nu-i așa?

  - Din păcate așa e...Sora mea s-a încurcat cu Viserys, iar acum eu trebuie să curăț mizeria după ei...

  - Dar asta înseamnă că tripleții sunt bastarzi! Nu au dreptul la tron! Tu și cu nepotul meu, Viserys aveți întâietate! interveni Rhaenyra.

  În ciuda a ceea ce zice și ce face, Rhaenyra tot o Blackfyre era și ar face orice să-și vadă nepoții pe tron și visul strămoșilor ei împlinit.

  - Din păcate nu e așa ușor. S-au căsătorit în secret înainte de a avea copiii. Tripleții sunt fiii lui legitimi. A și scris un decret regal în care îi recunoaște, în caz că cineva le reneagă dreptul la tron. Nenorocitul s-a gândit la tot...

  - Daemon...am luptat atâția ani împotriva Casei Targaryen alături de Casa Blackfyre. Compania de Aur a jurat să pună un Blackfyre pe tron, nu un Targaryen...

  - Și o vei face, Harry! Daemon e jumătate Blackfyre, e primul născut al Riseryei, și dacă ne luăm după dorințele tatălui meu, Riserya ar fi vru să-l moștenească, ceea ce l-ar fi făcut pe Daemon adevăratul pretendent, nu pe fiul meu.

  - Am jurat să te slujesc pe tine, nu nepotul tău!

  - Și o vei face! Daemon nu vrea să urce pe tron până nu face 18 ani! A zis că vom lua pentru început tronul pentru mine. Nu ca rege regent, ca rege de drept!

  - Și ce se va întâmpla când va împlini 18 ani? întrebă Harry, deși deja știa.

  - ...O să abdic...

  - ... Eu urmez poruncile regelui meu, oricare ar fi acestea! zisă Harry dezamăgit. Mă bucur măcar că ai avut curajul și încrederea de a ne spune adevărul.

  - Eu voi lupta pentru nepoții mei, Viserys și Lucerya, indiferent de partea cui ar lupta ei! adăugă Rhaenyra.

  - Vă mulțumesc pentru sprijinul vostru! Îmi pare rău dacă v-am dezamăgit... Sunteți liberi! Eu mă duc să văd ce fac copiii mei! zisă Daemon ridicându-se.

  - Daemon...am o întrebare! murmură Rhaenyra.

  - Care?

  - Laena...Laena știa? Sau a trebuit să trăiască până în ultima clipă cu ideea că o înșeli?

  - Laena...? Ea a fost cea care i-a adus pe Riserya și Viserys împreună.... Laena a știut dinaintea mea! Din cauza deciziei Laenei am ajuns aici! zisă Daemon ieșind din încăpere urmat de Harry și o lăsă pe Rhaenyra în șocul ei.

  - Nu crezi că ai fost puțin cam dur cu mătușa ta? îl întrebă Harry după o scurtă pauză.

  - Ea nu a fost puțin cam dură acuzându-mă că nu mi-am iubit soția? întrebă el iritat.

  - A fost mama ei... A crezut că ai înșelat-o... Tu ți-ai lăsa fiica să se căsătorească cu cineva care mai are o soție? întrebă Harry, dar Daemon nu-i mai răspunsă. Nici nu era nevoie, știa deja răspunsul.

   Comandantul se dusă în camera sa, iar Daemon se dusă să vadă ce fac copiii. Rohanne era supravegheată de Madrigal în timp ce se juca cu dragonul ei, Aemon citea în camera lui, probabi iar ceva despre otrăvuri, Lucerya s-a dus să stea cu bunica ei de vreme ce aceasta nu mai era ocupată acum, iar Viserys, Daemon și Aegon erau în curte. Primii doi se antrenau împreună, iar Aegon se antrena ceva mai departe de ei, singur, cu harul lui. Din când în când își mai arunca o privire plină de dezamăgire combinată cu ură spre cei doi. Daemon s-a dus să ia două săbii din oțel, și a mers cu ele la Aegon.

  - Poate că Daemon și Viserys or fi de nedespărțit, dar Daemon te iubește la fel de mult, deși nu o arată...E fratele tău...mereu te va iubi...

  - Ce știi tu despre asta? Ai trimis-o pe mama de aici...Nu că mi-ar păsa...

  - Știu pentru că am făcut asta pentru binele ei. Cât ea e plecată eu trebuie să am grijă de voi. Sunteți ca și copiii mei, Aegon!

  - Tu nu ești tatăl meu! Iar dacă tu și mama ați fi fost mai inteligenți nu l-ați fi lăsat să plece atunci, iar el ar fi trăit!

  - Poate...sau poate nu!

  - Oricum nu contează...și așa nu putea veni prea des...era ca și cum n-ar fi, dar măcar era viu...

  - Poate că ai harul războiului, dar crezi că ești în stare să-l învingi pe cel mai talentat luptător din Westeros? întrebă privindu-l cu un zâmbet malițios ca să schimbe subiectul.

  - Huh! Te pot bate oriunde și oricând, boșorogule! zisă Aegon zâmbind.

  - Boșorog? Nu sunt așa bătrân! zisă Daemon râzând și îi dădu sabia lui Aegon, iar cei doi începură să se lupte.