The black dragons

Daemon

 
   Se trezi ud leoarcă, după ce cineva aruncase o găleată cu apă rece peste el. Era închis într-o încăpere mică și întunecată, și îi luă ceva până să-și obișnuiască ochii cu întunericul. Era legat cu lanțuri la mâini și era îmbrăcat în niște haine de prizioner. În fața lui era o septă care se apropia de el.

  - Mărturisește! zisă aceasta.

  - Ce...? întrebă el confuz.

  - Mărturisește! Ești acuzat de trădare, ești acuzat de crimă, ești acuzat de incest și poligamie, ești acuzat de vrăjitorie. Mărturisește.

  - Normal că sunt acuzat de incest și poligamie! Tot Westorusul știe asta!

  - Ai trădat coroana și ai practicat magia. Mărturisește!

  - Să trădez coroana? Cine a trimis provizii în capitală când Tyrelii erau de partea lui Renly? Și totuși sunt acuzat de trădare...

  Septa îl lovi cu o lingură de lemn în cap.

  - Mărturisește!

  - Au! Du-te dracu!

  Septa vru să-l lovească iar cu lingura, și dacă Daemon n-ar fi prins-o, s-ar fi ales cu o vânătaie urâtă. Aceasta rămasă uimită de reflexul lui bun și încercă să nu pară panicată când nu putu să-și tragă lingura din mâna lui.
  Daemon o privi în ochi, cu ochii lui mov reci și îi zisă răspicat.

  - Dacă mai îndrăznești o singură dată să mă atingi, jur pe Cei Șapte că-ți înfig lingura asta în cur! zisă dându-i drumul.
 
  - Nu prea folosești un limbaj adecvat unui lord, Lord Daemon! zisă un bătrân în haine simple din dreptul ușii.

  - Cine ești tu? îl întrebă el sceptic.

  - Ai grijă cum vorbești! În fața ta îl ai pe High Sparrow! zisă septa vrănd să dea iar în Daemon, dar când acesta se încruntă la ea, probabil își aminti amenințarea, și se opri.

  - Septa Unella, ne poți lăsa singuri te rog? întrebă High Sparrow și septa plecă.

  - Septa Unella...murmură Daemon.

  - Ai spus ceva? îl întrebă bătrânul.

  - Nimic, doar încerc să rețin mai bine numele celor pe care vreau să-i omor! ridică Daemon indiferent din umeri.

  - Lord Snake, The Black Dragon, King Daemon Blackfyre, The Witcher of Dragoncoast, The Warrior, și lista poate continua. Ai mumte porecle my lord.

  - Voi îi slujiți pe Cei Șapte, nu?

  - Așa e!

  - Atunci de ce îl tratați așa pe Războinicul reîncarnat? întrebă Daemon rânjind.

  - Mă îndoiesc că Războinicul s-a reîncarnat. În plus, ești acuzat de prea  multe crime ca să fi reîncarnarea unui zeu.

  - Sunt acuzat de vrăjitorie. Dar de unde știți voi că astea nu sunt miracolele unui zeu? întrebă Daemon așezându-se mai bine.

  - Ți se spune cumva și Manipulatorul? Văd că te pricepi destul de bine la a întoarce lucrurile în favoarea ta, dar nu va ține cu mine. Eu sunt aici să slujesc Zeii! zisă High Sparrow deschizând larg brațele.

  - Și ce-ți spun Zeii, mă rog, să faci cu mine? întrebă Daemon sprijinindu-se de zid.

  - Să te țin aici până-ți mărturisești păcatele.

  - Și care ar fi acelea...?

  - Incest, poligamie, ulnetire împotriva coroanei, vrăjitorie.

  - Da, recunosc că m-am căsătorit cu sora și vara mea. Și? Nu sunt nici primul, nici ultimul. Trebuie să recunoașteți, Zeii au considerat aceste uniuni roditoare, de vreme ce mi-au oferit o pereche de gemeni și tripleți. Sunt probabil singurul care s-a bucurat atât de gemeni cât și tripleți. În plus, nici unul din copii nu are semne de nebunie.

  - Unii susțin că tripleții nu ar fi ai tăi, ci ai lui Viserys Targaryen, zisă High Sparrow lăsându-se mai jos ca să-l privească în ochi.

  Am negat atât de mult asta încât o parte din mine a ajuns să-i creadă fiii mei. Eu i-am crescut, eu i-am educat, eu i-am antrenat. Îi iubesc pe băieții cum îi iubesc și pe copiii mei. Le-am fost mai mult tată decât le-ar fi putut fi idiotul ăla de Viserys Targaryen vreodată.

  - Minciuni! Sunt fiii mei! Cum îndrăznești să spui asta? Te conteazici singur. Sunt acuzat de poligamie, iar acum spui că tripleții n-ar fi ai mei? se răsti Daemon.

  - Știi ce vreau să zic...

   - Nenorocitule! Ce crezi că e sora mea? Vreo târfă care-și înșală soțul? Nu s-ar culca nicicând cu un alt bărbat cât timp soțul ei ar respira, crede-mă, o cunosc mai bine ca oricine!

  - Nu zic că nu, my lord. Ei bine, dacă atât ai de spus, atunci mai vorbim când ai de gând să mărturisești! zisă High Sparrow plecând.

  - Pot evada când vreau eu, oricând vreau! Să ți minte asta! Nu poți ține un dragon captiv! Focul sălbatic te va mistui pe tine, cu toate vrăbiile tale și septul tău! strigă Daemon ultima frază la îndemnul Xiaenei când High Sparrow ieși din celulă.

  "Ai o lună jumate la dispoziție să faci pe ostaticul, înainte să aibă loc procesul și să fie aruncat în aer Septul lui Baelor de Regina Nebună. Ești elemental, ai rezistență la foc, dar nu ca sora ta. Apa e elementul tău, iar un foc ca acela te-ar ucide. Trebuie să pleci înainte de proces, așa că grăbește-te să afli înfornațiile de care ai nevoie, fără să fi prins că folosești magia!" îl sfătui vocea bunicii lui, înainte să dispară la auzul unor strigăte.

  - Dați-mi drumul! Cum vă permiteți să mă atingeți? Știți cine sunt eu? ȘTIȚI CINE SUNT? strigă o fată când fu aruncată într-o celulă.

  Din ce văzu Daemon prin micile gratii din dreptul ușii, fata blondă fu închisă în celula din fața lui.

  - Pe tine de ce te-au închis? Se pare că au ceva cu nobilii în ultima vreme, sau Regina a luat-o razna...Sau amândouă...murmură Daemon printre gratii.

  - Numai tâmpenii pot să zică. Cersei a luat-o razna! I-a închis pe Ser Loras și Regina Margaery prin intermediul fanaticilor ăstora, iar acum pe mine? Pe mine? zisă fata revoltată.

  - Cine ești tu? întrebă Daemon ușor plictisit.

  - Cum adică cine sunt eu? Sunt Aileen Lannister, fiica lui Kevan Lannister, verișoara Reginei Mamă. Întrebarea e cine naiba ești tu? întrebă Aileen.

  Minunat...sunt închis de o Lannister... vizavi de o altă fucking Lannister...

  - Nimeni important, oftă el, lăsându-se în jos, sprijinit de ușă.