The black dragons

Daemon

  Vreau să-i mulțumesc din suflet lui  -mrs_potatohead- pentru trailer. E genial 🖤🖤🖤🖤🖤

 

  Nici nu știa cât timp trecuse de când fusese închis, dar nu se prea văieta. Spre deosebire de restul nu o ducea chiar așa rău. Nu era ca și când de fiecare dată când Septa Unella devenea enervantă o poseda și se ducea să-și aducă singur mâncare și apă. Aileen Lannister mai avea puțin și turba când vedea că un Blackfyre o duce mai bine ca ea, dar Daemon oricât voia să pară, nu era un om crud. Începuse să le aducă și celorlalți mâncare pe furiș.

  În plus, mă amuză când oamenii îi mulțumesc septei pentru apa și mâncarea de le-o tot aduce pe furiș, iar ea habar nu are despre ce vorbesc ei. Fața ei confuză și frustrată e memorabilă.

  Singurul lucru care nu-l suporta sub nicio formă aici era murdăria.

  După ce că-n capitala asta miroase a rahat, noi suntem ținuți tot în rahat. Dacă apuc să mai iau tronul, primul lucru pe care trebuie să-l fac e să schimb sistemele de canalizare, clar! Și dacă nu dispare până atunci, să scap de credința asta militantă. Niciodată nu am suportat fanaticii.

Măcar reușise să afle informații prețioase: Lannisterii și Tyrelli se războiau între ei în secret, de când soția sa fusese închisă, Tommen nu mai mânca. Regatul avea un rege blând...prea blând. Tommen era slab, Tywin era mort. Daemon ar putea lua capitala chiar în momentul ăsta de unul singur, dar ar fi un mod prea sângeros, prea crud chiar și pentru el.

  Am așteptat atâția ani, mai pot aștepta încă puțin...Nu e necesar un masacru ca să ajung pe tron.

  În orice caz, cea mai mare satisfacție pe care o găsise de când fusese închis era că si Cersei fusese închisă, iar pentru ea...ei bine, pentru ea nu avea pic de milă ca pentru restul... Nu după tot ce-i făcuse. Reușise, până la urmă, să ajungă într-atât de departe să vorbească cu High Sparrow în numele septei despre păcatele reginei și de ce aceasta trebuia închisă.

  Se pare că am moștenit și ceva cruzime și sete de răzbunare de la tata...

  Septa Unella își făcuse apariția iar, și cum întră pe ușă, Daemon își dădu ochii peste cap și o posedă.

  Sunt curios cum o duce Cersei Lannister...gândi Daemon rânjind prin corpul septei. Se uită în fiecare celulă, până o văzu: în haina aia sărăcăcioasă, plină de mizerie și cu părul încâlcit, era chiar Regina Mamă.

  Intră în celula ei, cu găleata și lingura de apă.

  - Ți-e sete? întrebă el cu vocea septei.

  - Da...murmură regina.

  - Mărturisește! zisă Daemon îndreptând lingura cu apă spre ea.

  Așteptă doar câteva secunde, apoi i-o vărsă în față.

  - Uită-te bine la chipul meu! Va fi ultimul lucru pe care-l vei vedea înainte să mori! îi zisă Cersei privind cu ură.

  Daemon pufni în râs și se așeză pe ciuci în fața ei, privind-o în ochi.

  - Nu...tu privește-mă cu atenție, dincolo de chipul septei ăsteia urâte, dincolo de ochii ăștia de broască. Privește-mă atent, Cersei Lannister. Asta pățești dacă te iei de Daemon Blackfyre!

  Cersei îl privi atent și era șocată, nevenindu-i să creadă.

  - Tu...Lucrezi pentru Blackfyre?